ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1680/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 122 din 15 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de suspendare din 22 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 06 aprilie 2022 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 486-490 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei, care nu a depus întâmpinare, în termen legal.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, după efectuarea procedurilor de comunicare, a stabilit termen la data de 29 septembrie 2022, în ședință publică și cu citarea părților, în vederea soluționării cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant A..

Examinând recursul, în raport de excepția tardivității recursului, invocată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curta de Casație și Justiție, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol, se prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 122 a fost pronunțată la data de 15 martie 2022, dată de la care care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 21 martie 2022 (luni).

Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă, prin poștă electronică, la Curtea de Apel Suceava la data de 22 martie 2022.

Având în vedere dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., menționate anterior, referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depășirea termenului legal.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

În raport de cele prezentate, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, Înalta Curte, în temeiul art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 421 alin. (2) C. proc. civ., constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este tardiv formulat.

De altfel, Înalta Curte reține și împrejurarea că cererea de recurs nu este motivată și nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină, nefiind respectate dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care dispun în sensul că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 122 din 15 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de suspendare din 22 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, reținându-se, în esență, că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni și că sunt îndeplinite cerințele legale pentru perimare.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava, ci doar a solicitat admiterea căii de atac, arătând că, în dovedire, depune înscrisuri.

Întrucât obiectul recursului îl constituie o hotărâre prin care s-a constatat perimată calea de atac a recursului, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni și că sunt întrunite condițiile legale pentru perimare.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile care susțin nelegalitatea deciziei atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 122 din 15 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 122 din data de 15 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.