ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2133/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost suspendată judecarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 65 din 14 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava și B..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 02 iulie 2021 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 486-490 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, arătând că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat.

De asemenea, recurentul a învederat că pârâta, în baza unor acte false, a încălcat dispozițiile art. 17 și art. 18 din Legea nr. 272/2004, motiv pentru care a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare pârâtei, în temeiul art. 187-188 C. proc. civ., pentru inducerea în eroare a organelor judiciare.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților, care nu au depus întâmpinare, în termen legal.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, după efectuarea procedurilor de comunicare, a stabilit termen la data de 20 octombrie 2021, în ședință publică și cu citarea părților, în vederea soluționării cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant A..

Examinând recursul, în raport de excepția nulității recursului, invocată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curta de Casație și Justiție, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin încheierea din 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât, din verificările dosarului, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar părțile, legal citate, nu s-au prezentat în cauză.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Suceava, ci doar s-a limitat la a indica textele de lege pe care își întemeiază cererea de recurs, arătând că va depune motivele de nelegalitate printr-un memoriu separat. Din analiza actelor dosarului, se constată că recurentul nu a depus, ulterior declarării recursului, motivele de nelegalitate cu privire la încheierea recurată, iar din cuprinsul cererii deduse judecății nu pot fi decelate critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., prin care să demonstreze, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în justificarea măsurii suspendării.

Având în vedere că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate care să privească încheierea atacată, și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Cât privește solicitarea recurentului de a aplica o amendă judiciară pârâtei, în baza art. 187-188 C. proc. civ., pentru inducerea în eroare a organelor judiciare prin prezentarea de acte false, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 187-189 C. proc. civ. prevăd expres situațiile în care părțile litigante pot fi sancționate cu amendă judiciară de către instanța de judecată, în speță neinvocându-se vreuna dintre ipotezele prevăzute de normele legale anterior menționate; de altfel, în cazul în care există suspiciuni că înscrisurile prezentate de una dintre părți sunt false, legiuitorul a prevăzut o procedură specială reglementată de dispozițiile art. 304-308 C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) al art. 304 C. proc. civ. prevăzând expres că "dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părți declară că înscrisul este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină".

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019 și va respinge cererea de aplicare a amenzii judiciare formulată de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Respinge cererea de aplicare a amenzii judiciare formulată de recurentul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.