ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1504/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2016, la data de 28 decembrie 2016, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Oradea ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la:

- plata remunerației echitabile (inclusiv a TVA-ului aferent remunerației, aplicabil la data facturării/plății efective) pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în incinta sălilor de festivități din clădirea "Orășelul", în perioada noiembrie 2013 - până în prezent; estimează suma datorată de pârâtă pentru perioada dedusă judecății la 17.711 RON, urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauză;

- plata remunerației echitabile (inclusiv a TVA-ului aferent remunerației, valabil la data facturării plății efective) pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop lucrativ și ambiental în cadrul festivalurilor "Toamna Orădeană" din 2014, 2015 și 2016, estimând suma datorată de pârâtă pentru perioada dedusă judecății la 5.640 RON, aceasta urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauză;

- plata remunerației echitabile (inclusiv a TVA-ului aferent remunerației, aplicabil la data facturării plății efective) pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental, în cadrul "Târgului de Crăciun" organizat în perioada 4-31 decembrie 2015 și 30 noiembrie 2016-31 decembrie 2016, împreună cu concertul de Anul Nou 2016 - spectacol foc de artificii, estimând că suma datorată de pârâtă pentru perioada dedusă judecații este de 29.427 RON (la care se adaugă TVA), aceasta urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauză;

- plata remunerației echitabile (inclusiv a TVA-ului aferent remunerației, aplicabil la data facturării plății efective) pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în cadrul "Carnavalului Florilor" pentru edițiile din 19 august 2014, 20 august 2015 și 21 august 2016, cuantificând suma datorată de pârâtă pentru perioada dedusă judecații la 675 iei (la care se adaugă TVA), aceasta urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauză;

- plata sumelor rezultate din actualizarea cu rata inflației a remunerațiilor solicitate anterior, calculate de la data scadenței până la data achitării efective a remunerațiilor;

- plata penalităților de întârziere aferente remunerațiilor neachitate la termen, solicitate anterior, calculate pe zi de întârziere de la data scadentei până la data plății efective a remunerațiilor datorate și nu în ultimul rând plata cheltuielilor de judecată din prezenta cauză.

În subsidiar, în cazul în care pârâta nu furnizează informațiile necesare pentru determinarea integrală a remunerației datorate, potrivit art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modificată și completată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata triplului remunerațiilor ce vor fi determinate în cauză.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 139 din Legea nr. 8/1996.

Reclamanta a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, chemând în judecată în calitate de pârâți, alături de Primăria Oradea, pe Municipiul Oradea, A. și Consiliul Local al Municipiului Oradea prin Administrația Imobiliară Oradea, menținând pretențiile formulate în cererea inițială și în raport cu acești noi pârâți introduși în cauză.

Primăria Municipiului Oradea și Municipiul Oradea prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Oradea și A. au formulat note de ședință și întâmpinare la cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată a Uniunii Producătorilor de Fonograme din România, prin care au invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință și a calității procesuale pasive a Administrației Imobiliare Oradea, instituție în prezent desființată; au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 9 noiembrie 2017, Tribunalul a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Oradea, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației, Tribunalul a constatat că aceasta nu este parte în litigiu.

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 2169 din dada de 26 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România în contradictoriu cu pârâții Municipiul Oradea prin Primar, A. și Consiliul Local al Municipiului Oradea prin Administrația Imobiliară Oradea, a obligat pârâta Consiliul Local al Municipiului Oradea, prin Administrația Imobiliară Oradea, să plătească reclamantei suma de 33.031 RON, stabilită conform raportului de expertiză întocmit expert B., reprezentând:

- suma de 15.255 RON (8.001 RON remunerația echitabilă actualizată cu inflația, pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental în incinta imobilului Orășelul Copiilor, în perioada decembrie 2013 - decembrie 2015 și 7.254 RON penalități de întârziere aferente remunerației, calculate până la data de 31 decembrie 2018) și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal;

- suma de 5.131 RON (2.753 RON remunerația echitabilă actualizată cu inflația pentru comunicarea publică a fonogramelor în cadrul festivalului "Toamna Orădeană" edițiile 2014, 2015 și 2.378 RON penalități de întârziere aferente remunerației, calculate până la data de 31 decembrie 2018) și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal;

- suma de 6.637 RON (3.684 RON remunerație echitabilă actualizată cu inflația pentru comunicarea publică a fonogramelor în cadrul "Târgului de Crăciun", ediția 2015 și 2.953 RON penalități de întârziere aferente remunerației, calculate până la data de 31 decembrie 2018) și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal;

- suma de 4.574 RON (2.437 RON remunerație echitabilă actualizată cu inflația pentru comunicarea publică a fonogramelor în cadrul festivalului "Caravana Florilor", edițiile 2014 și 2015 și 2.137 RON penalități de întârziere aferente remunerației, calculate până la data de 31 decembrie 2018) și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal;

- suma de 1.434 RON (796 RON remunerație echitabilă actualizată cu inflația pentru comunicarea publică a fonogramelor în cadrul spectacolului Anul Nou 2015/2016 și 638 RON penalități de întârziere aferente remunerației, calculate până la data de 31 decembrie 2018) și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal.

A obligat pârâta A. să plătească reclamantei suma de 47.454 RON, stabilită conform raportului de expertiză întocmit expert B., reprezentând:

- suma de 5.853 RON (3.397 RON remunerația echitabilă actualizată cu inflația pentru comunicarea publică a fonogramelor în cadrul festivalului "Toamna Orădeană" ediția 2016 și 2.456 RON penalități de întârziere aferente remunerației, calculate până la data de 31 decembrie 2018) și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal;

- suma de 41.302 RON (23.968 RON remunerație echitabilă actualizată cu inflația pentru comunicarea publică a fonogramelor în cadrul "Târgului de Crăciun", ediția 2016 și 17.334 RON penalități de întârziere aferente remunerației, calculate până la data de 31 decembrie 2018) și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal;

- suma de 299 RON (171 RON remunerație echitabilă actualizată cu inflația, pentru comunicarea publică a fonogramelor în cadrul festivalului "Caravana Florilor", ediția 2016 și 128 RON penalități de întârziere aferente remunerației, calculate până la data de 31 decembrie 2018) și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal.

A obligat pârâtul Municipiul Oradea să plătească reclamantei suma de 10.264 RON, stabilită conform raportului de expertiză, întocmit expert B., reprezentând: 8.983 RON remunerația echitabilă actualizată cu inflația pentru comunicarea publică a fonogramelor în scop ambiental, în incinta imobilului Orășelul Copiilor, în perioada ianuarie 2016 - până în aprilie 2018 și 1.281 RON penalități de întârziere aferente remunerației, calculate până la data de 31 decembrie 2018 și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal.

A obligat pârâtele să plătească reclamantei cu titlul de cheltuieli de judecată suma de 9.765 RON (100 RON taxă timbru, 2.500 RON onorariu expert stabilit de instanță, 3.000 RON onorariu expert parte și suma de 4.165 RON onorariu avocat) respectiv, fiecare pârâtă câte 3.255 RON cu acest titlu.

I.3. Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 1664A din data de 26 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanții-pârâți Municipiul Oradea, prin Primar, A. și Consiliul Local al Municipiului Oradea împotriva sentinței civile nr. 2169 din data de 26 septembrie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.

A schimbat în parte sentința, în sensul că:

A înlăturat dintre obligațiile de plată stabilite în sarcina pârâților următoarele:

- pentru pârâtul Consiliul Local al Municipiului Oradea suma de 5.131 RON pentru comunicarea publică de fonograme în cadrul festivalului "Toamna Orădeană" 2014 și 2015 și penalitățile aferente;

- pentru același pârât, suma de 1.434 RON pentru comunicarea publică a fonogramelor în cadrul spectacolului "Anul Nou 2015" și penalitățile aferente;

- pentru pârâta A. A. suma de 5.853 RON pentru comunicarea publică de fonograme la festivalul "Toamna Orădeană" 2016 și penalitățile aferente.

A menținut sentința pentru restul dispozițiilor.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - Asociația pentru Drepturi Conexe (UPFR) și pârâții Municipiul Oradea, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Oradea prin Administrația Imobiliară Oradea și A..

II.1. Motivele de recurs

II.1.1. Recursul formulat de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - Asociația pentru Drepturi Conexe (UPFR):

Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat soluția instanței de apel ca fiind nelegală, în ceea ce privește soluționarea excepției nulității apelului intimatei-pârâte A. - față de lipsa semnăturii reprezentantului legal, iar, pe fond, în ceea ce privește respingerea pretențiilor pentru comunicarea publică a fonogramelor în cadrul edițiilor "Toamna Orădeană" din 2014 - 2016.

În esență, a susținut următoarele:

Cu privire la nulitatea apelului declarat de intimata-pârâtă A.:

- a învederat faptul că, în speță, cererea de apel nu poartă semnătura reprezentantului legal al A., respectiv a directorului executiv al asociației A. - d-nul C.;

- instanța de apel a respins excepția nulității apelului fără niciun temei legal, reținând faptul că A. este o asociație constituită de membrul fondator Municipiul Oradea, situație față de care cererea de apel a Municipiului Oradea a fost formulată și în numele A., iar lipsa mandatului celui care a formulat și semnat cererea de apel s-a acoperit prin ratificarea cererii de apel de către A., intervenită pe parcursul soluționării căii de atac; totodată, a apreciat că excepția se referă mai degrabă la lipsa calității de reprezentant a primarului (care a semnat cererea comună de apel), care s-ar fi complinit odată cu ratificarea cererii de apel de către A.;

- soluția instanței de apel este nelegală în raport de dispozițiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ.

- față de cele reținute de curtea de apel (astfel cum au fost anterior redate), nu se poate pune în discuție o atare situație în lipsa unei mențiuni exprese din partea Municipiului Oradea, în sensul că ar fi înțeles să declare apel și să semneze cererea și în numele și pe seama A.; nu există nicio mențiune în acest sens care să indice faptul că primarul s-ar fi erijat în reprezentant legal al A.; nici cele transmise de A. prin răspunsul la întâmpinare (în sensul că Municipiul Oradea este membru fondator al asociației și, prin urmare, primarul - care reprezintă Municipiul Oradea - ar avea deopotrivă și calitatea de reprezentant al A.) nu pot fi reținute ca întemeiate;

- chiar și în situația premisă avută în vedere de instanță, a lipsei calității de reprezentant, aceasta avea obligația de a pune în discuție noua calificare a excepției și de a cere lămuriri părților în privința stabilirii calității de reprezentant în condițiile art. 82 C. proc. civ., calitate care nu a fost dovedită de primar pentru presupusul apel al A., situație care impunea tot anularea cererii;

- în C. proc. civ. nu există o instituție a "ratificării cererii de apel", în condițiile în care cererea de apel se formulează în termenul stabilit de lege de către reprezentantul legal al părții, cu menționarea cerințelor prevăzute în mod expres de lege (art. 470 C. proc. civ.), sub sancțiunea nulității sau a decăderii, după caz;

- răspunsul la întâmpinare al A. a fost depus la dosar la data de 12 octombrie 2020, cu mult după împlinirea termenului de apel, iar ratificarea apelului "formulat și depus la dosar prin grija Municipiului Oradea" nu ar însemna decât o eludare a dispozițiilor art. 468 și 470 C. proc. civ. răspunsul la întâmpinare nu constituie nici măcar o ratificare a mandatului pretins exercitat de Municipiul Oradea, ci mai degrabă un răspuns prin care se pretinde, fără niciun temei, faptul că primarul ar avea și calitatea de reprezentant al A., față de împrejurarea că Municipiul Oradea este membru fondator al A..

Instanța de apel i-a respins pretențiile referitoare la comunicarea publică a fonogramelor din cadrul evenimentului "Toamna Orădeană", având în vedere o motivare contradictorie, bazată pe interpretarea subiectivă și eronată a dispozițiilor legale în materie (cu precădere a Metodologiei în domeniu):

- deși a reținut, în fapt, că "în privința spectacolelor de proiecție 3D, de jonglerii cu focul, spectacol demonstrativ de dans modern, dans de societate, hip hop, majorete, show dance, gimnastică aerobică, balet, program muzical cu DJ", se poate presupune în mod rezonabil că pentru desfășurarea lor este necesară folosirea muzicii fixate pe fonograme, deși ar fi dovedită prezumția utilizării fonogramelor sub forma comunicării publice ambientale, totuși, instanța a apreciat că incidența acestor evenimente ar fi izolată în ansamblul celorlalte evenimente ale festivalului (inclusiv față de prestațiile live), iar pe de altă parte, concretizarea obligațiilor de plată a remunerației prin raportare la întreaga durată a festivalului și pentru toată suprafața în care s-a organizat festivalul ar fi arbitrară, remunerația fiind incorect stabilită;

- instanța de apel și-a fundamentat opinia pe argumente subiective și contradictorii, bazate pe o analiză pur teoretică a normelor metodologice, fară a corela aceste dispoziții legale cu toate înscrisurile administrate în cauză, înscrisuri din care rezultă că, în cadrul evenimentelor organizate în cadrul festivalului "Toamna Orădeană", s-au realizat acte de comunicare publică, relevante în ansamblul festivalului;

- în mod arbitrar, în ciuda referirilor făcute la programul de evenimente al festivalului, instanța a apreciat că actele de comunicare publică a fonogramelor ocazionate de evenimentele menționate, ar fi fost izolate, adică restrânse; deși admite că pentru organizarea evenimentelor respective s-ar impune plata remunerației, totuși a respins ipoteza stabilirii acestei remunerații prin raportare la ansamblul activităților și evenimentelor festivalului, tocmai pentru considerentul caracterului izolat al evenimentelor în care s-a realizat comunicarea publică;

- este criticabilă soluția instanței de apel sub aspectul faptului că, practic, nu a lămurit pe deplin situația de fapt și nu a analizat cauza din perspectiva tuturor probelor administrate în cauză, cu precădere a înscrisurilor și notelor formulate de pârâți, analiza sa fiind cu precădere teoretică;

- potrivit metodologiei în domeniu, nu are nicio relevanță juridică ponderea utilizării fonogramelor în timpul total al festivalului, după cum în mod eronat sugerează instanța de apel, iar calcul separat, pentru fiecare eveniment în parte, pe lângă faptul că ar fi presupus scoaterea evenimentelor din contextul festivalului, ceea ce nu poate fi primit, ar fi generat și o sarcină financiară mult mai mare pentru pârâți, caz în care un atare calcul ar fi devenit excesiv de oneros în raport de remunerația stabilită în speță, ceea ce n-ar fi fost în interesul părților adverse;

- nu i se poate imputa faptul că remunerația nu ar fi fost stabilită în mod just prin raportare la durata și suprafața în care s-au folosit fonogramele sub forma comunicării publice, în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată și prin notele probatorii, a propus instanței de fond și i s-a încuviințat obiectivul nr. 2 al expertizei, acela de a se calcula remunerația, penalitățile și actualizarea cu inflația "în mod corespunzător cu suprafețele spațiilor unde s-au desfășurat edițiile festivalului Toamna Orădeană, cu durata acestora (numărul de zile)..."; în plus, aceste evenimente au fost organizate în spațiile deschise, asigurate cu instalații de sonorizare, după cum rezultă din contractele pe care părțile adverse le-au încheiat cu D. S.R.L., fiind accesibile publicului din Piața Unirii și din Cetate, fără a putea delimita sau restrânge suprafața acestora, în lipsa unor alte indicații ori precizări din partea părților adverse;

- faptul că pârâții nu au înțeles să transmită expertului toate datele necesare pentru determinarea concretă a spațiilor unde s-au realizat actele de comunicare publică, nu îi poate fi imputat în manierea pretinsă de instanța de apel, mai ales în condițiile în care pârâții nici măcar nu au contestat concluziile raportului sub acest aspect;

- instanța de apel a dezlegat eronat chestiunea juridică privind încadrarea activității festivalului în tabelul metodologiilor, exclusiv din perspectiva semantică a cuvântului "festival", fără a lua în calcul toate elementele de fapt prin prisma cărora ar fi trebuit să încadreze festivalul într- una dintre activitățile prevăzute în tabelele metodologiei;

- festivalul - calificat de instanță ca fiind o manifestare artistică cu program variat și caracter festiv - este asimilat, de regulă, ca "eveniment festiv" activităților prevăzute în tabelele II și 12 din metodologiile publicate prin Decizia ORDA nr. 399/2006 și nr. 10/2016, respectiv activități desfășurate în regim lucrativ, pentru care remunerația echitabilă este prevăzută procentual - 1,5% din baza de calcul prevăzută de metodologii, însă nu mai puțin de 167 RON - prin urmare, remarca instanței că activitățile specifice festivalului n-ar fi cuprinse în metodologii este lipsită de temei legal;

- calificarea activităților desfășurate în cadrul festivalului "Toamna Orădeană" ca fiind specifice târgului (și nu evenimentelor festive - pentru care comunicarea se consideră de metodologie ca fiind realizată în regim lucrativ) a avut în vedere mai multe elemente de fapt, afirmate chiar de către reprezentanții pârâților, atât prin comunicările oficiale de pe site-ul primăriei, cât și în corespondența pe care părțile au purtat-o anterior judecății;

- festivalul în sine s-a apropiat mai mult de conceptul de "târg", noțiune utilizată și în metodologii, care desemnează spațiul public mai întins din incinta unui oraș unde, printre momentele și evenimentele artistice, culturale ori de divertisment și recreere, sunt desfășurate și activități comerciale, de alimentație publică ambulantă ori de vânzare a unor produse nealimentare, sau de expoziții cu vânzare; această concluzie este susținută și de tendințele observate în cadrul Festivalului 2016 care a debutat împreună cu E. - o organizație din care fac parte mai mulți distribuitori de servicii de alimentație publică ambulante, fiind explicită asocierea dintre evenimentele muzicale și consumația de mâncare și băutură în cadrul acestor evenimente;

- percepția instanței de apel că remunerația stabilită prin expertiză ar fi excesivă, neconformă cu situația de fapt și că nu ar reflecta adevărata întindere a comunicării publice, se dovedește a fi eronată și subiectivă, nefundamentată pe o analiză concretă a aspectelor cauzei.

II.1.2. Recursul formulat de pârâții Municipiul Oradea prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Oradea prin Administrația Imobiliară Oradea și A.:

Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurentele-pârâte au solicitat casarea în parte a deciziei atacate și, în urma rejudecării, admiterea în totalitate a apelului formulat împotriva sentinței pronunțate în cauză de către tribunalul.

În esență, au susținut că hotărârea recurată este criticabilă, întrucât instanța de apel a interpretat și aplicat greșit normele legale, iar decizia nu cuprinde toate motivele pe care se întemeiază:

- în dezlegarea dată de instanța de apel criticilor formulate cu privire la stabilirea în sarcina Consiliului Local Oradea prin Administrația Imobiliară Oradea a obligației de plată a sumei de 33.031 RON, au fost aplicate greșit normele referitoare la capacitatea de folosință și calitatea procesuală:

- calitatea procesuală pasivă în cauză poate avea UAT Municipiul Oradea și A.;

- în raport de prevederile art. 23 din Legea nr. 215/2001 (art. 106 din Codul administrativ), consiliul local este autoritate deliberativă a administrației publice și, având această calitate, nu putea fi obligat la plată, eventualele pretenții bănești putând fi valorificate numai în contradictoriu cu o persoană juridică înființată și aflată în subordonarea consiliului local (cum era Administrația Imobiliară Oradea) sau cu unitatea administrativ-teritorială care este reprezentată de primar în baza art. 62 din Legea nr. 215/2001 [art. 154 alin. (6) din Codul administrativ]; Administrația Imobiliară Oradea nu putea sta în proces întrucât a fost desființată începând cu data de 1 ianuarie 2016, drepturile și obligațiile acesteia fiind preluate de Municipiul Oradea (HLC nr. 811/2015) - excepția lipsei capacității procesuale de folosință fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie;

- atribuțiile referitoare la bugetul local au fost stabilite prin Legea administrației publice locale [art. 63 alin. (1) lit. c)], respectiv Codul administrativ [art. 155 alin. (1) lit. c)] în sarcina primarului, acesta fiind autoritatea executivă a administrației publice; în sarcina acestei autorități nu pot fi stabilite obligații de plată;

- cum calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul afirmat de creditoare și cum în cauză acesta nu se poate realiza față de debitorul chemat în judecată (Consiliul Local al Municipiului Oradea), instanța trebuia să respingă acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.

- deși a arătat, atât în fața instanței de fond, cât și în apel, pe de o parte, că fonogramele nu au fost folosite în scop comercial, iar pe de altă parte, că Metodologia prevede obligativitatea obținerii unei autorizații pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț doar de la data de 25 februarie 2016, data publicării Deciziei ORDA nr. 10/2016, niciuna dintre cele două instanțe nu a analizat și nici nu a motivat de ce a înlăturat aceste apărări;

- raportat la definițiile date utilizatorului de fonograme prin reglementările pct. 3 din Metodologia aprobată prin Decizia ORDA nr. 399/2006 și pct. 1 din Metodologia aprobată prin Decizia ORDA nr. 10/2016, rezultă că acesta este persoana care deține ori folosește cu orice titlu un spațiu în care comunică public fonograme; titlul în baza căruia utilizatorul deține sau folosește un spațiu este prevăzut cu titlu exemplificativ în cele două metodologii, persoana respectivă putând fi titulara unui drept de proprietate, închiriere, comodat etc. - așadar, enumerarea cuprinsă în cele două metodologii este una exemplificativă, iar nu exhaustivă;

- și în cazul încheierii unui contract de prestări servicii, prestatorul care își asumă expres obligația de a asigura sonorizarea unui eveniment, cu aparatură proprie, are calitatea de utilizator, căruia îi revine obligația de a obține o autorizație - licență neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor;

- pct. 1 din Metodologia publicată în temeiul Deciziei ORDA nr. 10/2016, prevede în mod expres și o altă condiție care trebuie să fie îndeplinită pentru ca o persoană să poată fi considerată utilizator: în spațiul în care se face comunicarea publică a fonogramelor să fie instalate sau deținute aparate sau orice alte mijloace ce permit recepția, redarea sau difuzarea fonogramelor; or, Direcția Monitorizare Cheltuieli de Funcționare și Organizare Evenimente din cadrul Primăriei Municipiului Oradea nu deține astfel de mijloace, motiv pentru care s-a încheiat contractul de prestări servicii cu D. S.R.L.;

- la pct. 8 din Metodologia aprobată prin Decizia ORDA nr. 399/2006 se prevede expres că "în situația subînchirierii parțiale a unui spațiu în care are loc comunicarea publică, deținătorii cu orice titlu ai spațiilor închiriate au obligația obținerii licenței neexclusive și achitării remunerației distincte, în cazul utilizării de aparatură proprie de sunet sau sunet și imagine";

- pct. 3.13 din Metodologia aprobată prin Decizia ORDA nr. 10/2016 stipulează că "în situația închirierii, subînchirierii sau a oricărui alt mod de transmitere a folosinței parțiale a unui spațiu în care are loc comunicarea publică a fonogramelor de comerț/fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și/sau a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, deținătorii legali cu orice titlu ai spațiului respectiv (chiriași, locatari etc.) au obligația de a obține autorizația-licență neexclusivă și de a achita remunerația distinctă, în ipoteza utilizării aparaturii proprii de sunet sau de sunet și imagine.";

- potrivit prevederilor pct. 5 din Metodologia aprobată prin Decizia ORDA nr. 399/2006, utilizatorul are obligația să obțină autorizații sub formă de licențe neexclusive eliberate de organismul de gestiune colectivă a producătorilor de fonograme, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora;

- doar în Metodologia publicată în baza Deciziei ORDA nr. 10/2016, la pct. 2.1 se prevede că utilizatorii au obligația de a obține o autorizație-licență neexclusivă din partea organismelor de gestiune colectivă abilitate, atât pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț, cât și a fonogramelor publicate în scop comercial;

- Legea nr. 8/1996 face referire la cele două categorii de fonograme: de comerț și publicate în scop comercial, la art. 123

1

alin. (1) lit. f), respectiv art. 123

2

alin. (1) lit. f), fără însă a le defini în mod expres;

- cele două noțiuni, fonograme de comerț și fonograme publicate în scop comercial sunt definite la pct. 1 din Metodologia publicată în temeiul Deciziei ORDA nr. 216/2011; astfel, în această Metodologie se prevede expres că sunt fonograme de comerț, în sensul art. 123

1

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, fonogramele cuprinzând interpretări, execuții sau alte sume sau reprezentări digitale ale acestora, a căror fixare a fost realizată în principal în scopul punerii acestora la dispoziția publicului prin vânzarea suporturilor pe care sunt fixate respectivele interpretări; tot astfel, se prevede că sunt fonograme publicate în scop comercial, în sensul art. 123

2

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996: fonogramele cuprinzând interpretări, execuții și alte sunete, realizate în scopul identificării și autopromovării unui post de radiodifuziune sau a unui program al acestuia, fonograme al căror producător este fie postul de radiodifuziune respectiv, fie un alt producător de fonograme, care a realizat fonograma la comanda postului respectiv de radiodifuziune; fonograme cuprinzând interpretări, execuții și alte sunete, realizate în scopul difuzării lor pentru promovarea unui produs sau serviciu, aparținând unui terț în raport cu postul de radiodifuziune, ca formă de publicitate a produsului sau serviciului respectiv;

- aceste definiții cuprinse în metodologia amintită mai sus, care, este adevărat, este aplicabilă în cadrul radiodifuzării fonogramelor, își păstrează aplicabilitatea în ceea ce privește distincția dintre fonogramele de comerț/fonogramele publicate în scop comercial în cadrul manifestărilor organizate de Municipiul Oradea prin intermediul instituțiilor subordonate;

- la niciunul din evenimentele menționate în acțiunea formulată de reclamantă și nici în incinta Orășelului Copiilor nu s-au folosit fonograme utilizate în scop comercial;

- Metodologia publicată în temeiul Deciziei ORDA nr. 10/2016 a intrat în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv de la data de 25 februarie 2016 și doar de la data această dată este obligatorie obținerea unei autorizații - licențe neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț, până la data de 25 februarie 2016, fiind în vigoare Metodologia aprobată prin Decizia ORDA nr. 399/2006; în aceste condiții, în ceea ce privește prestațiile live ale artiștilor interpreți sau executanți, cel puțin până la data de 25 februarie 2016, nu se poate pune problema unei remunerații echitabile datorate organismului de gestiune colectivă a producătorilor de fonograme;

- este criticabil modul în care instanța a aplicat prevederile referitoare la încadrarea remunerației;

- instanța de apel a apreciat că festivalul "Toamna Orădeană", cuprinde activități care nu permit tragerea unei prezumții de comunicare publică de fonograme și că activitățile desfășurate în cadrul festivalului nu pot fi asimilate cu cele specifice târgului, însă nu aplică aceeași rațiune și în ce privește activitățile desfășurate în 2016 în Cetatea Oradea, cu ocazia sărbătorilor de iarnă;

- instanța în mod greșit a apreciat ca nu sunt valabile și în privința Târgului de Crăciun, considerațiile referitoare la festivalul "Toamna Orădeană", iar reclamanta a încadrat greșit tipul de activitate și, prin urmare, nu poate fi acceptată nici plata remunerației în condiții specifice târgului;

- expertul a efectuat calculele folosind reperele cuprinse în tabelele anexe ale Metodologiilor publicate prin Deciziile ORDA nr. 189/2013 și nr. 10/20162, încadrând activitățile desfășurate la categoria de târg, deși, cum însăși instanța de apel a arătat, activitățile constând în manifestări artistice nu sunt similare cu cele specifice târgului;

- exact așa cum a apreciat instanța de apel în cazul festivalului "Toamna Orădeană", reclamanta trebuia să facă dovada în concret a limitelor în care se datora remunerația pentru evenimentul organizat în Cetatea Oradea în perioada sărbătorilor de iarnă 2016, prezumția că fonogramele au fost comunicate public pe toata perioada desfășurării evenimentului și pe suprafața de 30.000 mp, cum a calculat expertul, fiind răsturnată de specificul activităților desfășurate, așa cum au fost acestea detaliate pe www.x.ro;

- în ceea ce privește suprafața, este evident că, raportându-ne la evenimentul anului anterior, Târgul de Crăciun din 2015 care a fost desfășurat în Cetate, nu avea cum să fie 30.000 mp;

- instanța a reținut faptul ca evenimentul reprezentat de focul de artificii din noaptea Anului Nou, organizat de autoritățile locale a fost destinat cetățenilor care se găsesc în localitate cu ocazia sărbătoririi noului an, disponibil publicului fără cost și nu se identifica rațiunea pentru care acesta ar avea un regim lucrativ, cu atât mai puțin folosirea fonogramelor în timpul spectacolului de artificii; însă instanța a interpretat în acest sens doar în privința evenimentului menționat, când, în mod real, toate evenimentele organizate de autoritățile locale sunt destinate tuturor cetățenilor și sunt puse la dispoziția publicului larg, fără a se solicita o contravaloare a acestora; - instanța trebuia să ofere o asemenea interpretare și față de activitățile desfășurate în Cetatea Oradea cu ocazia sărbătorilor de iarna din anul 2016, activități care nu pot fi încadrate în categoria celor specifice târgurilor.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

În termen legal, recurenta-pârâtă A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - Asociația pentru Drepturi Conexe (UPFR), solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și admiterea propriului recurs, formulat împreună cu recurenții-pârâți Municipiul Oradea și Consiliul Local al Municipiului Oradea, cu cheltuieli de judecată.

Celelalte părți nu au formulat întâmpinări.

În cauză nu s-a formulat răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 12 aprilie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - Asociația pentru Drepturi Conexe și de pârâții Municipiul Oradea prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Oradea și A. împotriva deciziei nr. 1664A din data de 26 noiembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România - Asociația pentru Drepturi Conexe este fondat, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce privește recursul declarat de către reclamantă, Înalta Curte reține că această recurentă s-a prevalat de motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., dar cu toate acestea recurenta a dezvoltat și critici ce se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. - cele privind soluționarea excepției nulității apelului declarat de către pârâta A., astfel încât, acestea vor fi analizate pe acest temei.

Referitor la această excepție procesuală (susținută de reclamantă din perspectiva nesemnării cererii de apel de către reprezentantul A.), se constată că instanța de apel a reținut că cererea de apel formulată de pârâții Municipiul Oradea, Consiliul Local Oradea și A. este semnată, astfel încât, excepția invocată de către reclamantă a fost în mod corect recalificată ca vizând lipsa dovezii calității de reprezentant pentru pârâta A. a persoanei care a semnat cererea de apel.

Regimul de invocare și soluționare a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant este cel stabilit prin dispozițiile art. 82 din C. proc. civ., iar în aplicarea acestei norme, curtea de apel a reținut în mod corect că cererea depusă la dosar apel prin care reprezentantul legal conform statutului al A. și-a însușit cererea de apel inițială depusă (și) în numele său a condus la ratificarea cererii de apel semnate și în numele A. de către o persoană care nu avea calitatea de reprezentant legal sau convențional al acestei pârâte, independent de calitatea Municipiului Oradea de membru al A. și Regiune.

Așa fiind, Înalta Curte urmează a înlătura ca nefondate aceste critici ale recurentei-reclamante, întrucât instituția ratificării este incidentă și în raporturile juridice de drept procesual, având în vedere că puterea de reprezentare în instanță a unei personae fizice sau juridice are natura juridică a unor raporturi juridice specifice contractului de mandat, puterea de reprezentare putând să izvorască din lege, din convenția părților sau dintr-o hotărâre judecătorească (art. 85 din C. proc. civ.).

Așa fiind, întrucât raporturile de reprezentare în proces se obiectivează în raporturi juridice de mandat judiciar, în procesul civil sunt pe deplin aplicabile prevederile din C. civ. referitoare la ratificarea unui contract juridic încheiat de către o persoană fără putere de reprezentare (art. 1311 rap. la art. 1309 din C. civ.), dispoziții legale aplicabile în completare și în măsura în care C. proc. civ. nu conține dispoziții derogatorii proprii, incidente în mod prioritar, concluzie ce decurge și din art. 2 alin. (2) din C. civ.

În plus, potrivit art. 1312 C. civ., ratificarea are efect retroactiv, așadar de la data încheierii actului juridic de către terțul fără putere de reprezentare, iar nu de la data ratificării, contrar susținerilor recurentei-reclamante.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod legal curtea de apel nu a aplicat sancțiunea anulării cererii de apel în privința acestei apelante, în temeiul dispozițiilor art. 82 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., considerându-se, într-o corectă aplicare a dispozițiilor legale, că cererea inițială de apel a fost însușită de reprezentantul legal al aplantei A., iar această ratificare are efect retroactiv, anume de la data declarării apelului (27.11.2019), iar nu de la data ratificării, contrar celor susținute de recurenta-reclamantă.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută nici critica nepunerii în discuția părților a recalificării excepției nesemnării cererii de apel, susținută de către reclamantă pe temeiul art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât, potrivit mențiunilor din practicaua încheierii din 21.10.2020, se constată că înainte de acordarea cuvântului asupra fondului apelului, instanța de apel a pus în dezbatere excepția lipsei (dovezii) calității de reprezentant al Primarului Municipiului Oradea pentru apelanta A., excepție invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare; ulterior, în cuprinsul considerentelor deciziei recurate, curtea de apel a analizat efectiv această excepție, potrivit celor susținute de intimata-reclamantă, anume că cererea de apel nu a fost semnată de reprezentatntul legal al acestei pârâte.

Pe temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., au fost formulate critici de către reclamantă în ceea ce privește calificarea realizată de instanța de apel a evenimentului "Toamna Orădeană" pentru care prin cererea de chemare în judecată a solicitat plata remunerațiilor legal datorate pentru comunicarea publică de fonograme; astfel, recurenta a susținut că instanța de apel și fundamentat concluzia pe motive contradictorii, dar a invocat și aplicarea greșită dispozițiilor legale incidente (Metodologia aplicabilă).

Precizând, în prealabil, că recursul este o cale extraordinară de atac care permite instanței de recurs doar exercitarea unei cenzuri de legalitate, Înalta Curte va lăsa neanalizate susținerile recurente-reclamante prin care tinde la analizarea temeiniciei deciziei recurate.

Astfel, pretenția reclamantei de obligare a pârâtelor la plata remunerațiilor datorate producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică de fonograme în cadrul evenimentului "Toamna Orădeană" edițiile 2014-2016, a fost respinsă de instanța de apel.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel, analizând materialul probator al cauzei (raportându-se la activitățile concrete derulate în cadrul acestuia, conform programului evenimentului), a calificat evenimentul drept ca fiind festival și, în plus, a reținut că în tabelele anexă ale Metodologiilor publicate prin Deciziile nr. 189/2013 (care actualizează sumele din metodologia anterioară, publicată prin Decizia nr. 399/2006, cu rata inflației) și, respectiv, Decizia nr. 10/2016 nu se regăsesc festivalurile, ci târgurile, astfel încât, expertul desemnat în cauză a calculat remunerația prevăzută pentru comunicare publică în cadrul târgurilor.

În privința calificării acestui tip de eveniment ca fiind un festival, iar nu târg, instanța de apel a făcut aplicarea unor distincții care nu sunt codificate în cuprinsul Legii nr. 8/1996 sau al Metodologiilor aplicabile ori al tabelelor anexă la acestea, anume ponderea redusă a comunicării publice de fonograme sau caracterul izolat al comunicării publice, imputându-i recurentei, din acest punct de vedere, nedovedirea întinderii utilizării; or, sub acest aspect, instanța de apel a reținut că, în raport cu activitățile concrete ale evenimentului "se poate presupune în mod rezonabil că pentru desfășurarea lor este necesară folosirea muzicii fixate pe fonograme (cât timp nu se specifică faptul că muzica ce servește dansului este interpretată pe loc, cum se întâmplă în cazul altor activități din program)", apreciere realizată în privința "spectacolelor de proiecție 3D, de jonglerii cu focul, spectacol demonstrativ de dans modern, dans de societate, hip hop, majorete, show dance, gimnastică acrobatică, balet, program muzical cu DJ."

Or, în măsura în care s-a reținut utilizarea de fonograme sau comunicarea publică a acestora în cadrul acestor evenimente (Toamna Orădeană din cei trei ani în discuție), coroborat cu lipsa unui temei legal în privința ponderii sau duratei utilizării fonogramelor (sub forma comunicării publice) pe parcursul derulării evenimentelor, pentru a atrage activarea obligației legale de achitare a remunerațiilor, concluzia nedatorării remunerațiilor de către utilizatori este nelegală.

Pe de altă parte, contrar celor reținute de curtea de apel, remunerația datorată pentru utilizarea de fonograme în cadrul unor festivaluri se regăsește ca atare în Metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 399/2016 în tabelul I1 pct. 1 - "spectacol/eveniment (festiv, paradă, istoric, sunet și lumină, sportiv, nautic, aerian etc.)", iar pentru atare comunicare publică, Metodologia prevede un procent de 1,5% (pct. 14 din Metodologie).

Totodată, potrivit celor reținute de instanța de apel, expertul desemnat în cauză a determinat remunerația datorată pentru evenmentele anuale "Toamna Orădeană" prin aplicarea procetului prevăzut de Metodologie pentru categoria de evenimente "târguri", astfel că, în rejudecare, instanța de apel urmează a se dispune, dacă se va găsi necesar, o completare a raportului de expertiză pentru determinarea remunerațiilor datorate în raport de cele reținute prin prezenta decizie în privința categoriei de eveniment "festival".

Totodată, instanța de apel va reaprecia dacă utilizarea fonogramelor, pentru a genera obligația de achitare a remunerațiilor, se impune pentru toată perioada festivalului și pentru întreaga suprafață a desfășurării acestuia, în funcție de reperele legale decurgând din Legea nr. 8/1996 sau cele prevăzute de Metodologiile aplicabile pentru colectarea acestor remunerații cuvenite titularilor de drepturi conexe (producătorii de fonograme de comerț).

Înalta Curte nu va analiza cele susținute de către recurenta-reclamantă cu privire la greșita calificare a acelorași evenimente "Toamna Orădeană" ca fiind festivaluri și nu târguri (potrivit susținerilor recurentei-reclamante), întrucât aceasta reprezintă o chestiune ce privește aprecierea probelor cauzei și, în consecință, nu intră în competența instanței de recurs, reformarea soluției în recurs fiind circumscrisă exclusiv unui viciu de nelegalitate dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte reține caracterul fondat al motivelor de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., invocate de reclamantă, dar și a motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit calificării criticilor privind excepția procesuală menționate în debutul prezentelor considerente.

Referitor la recursul declarat de pârâții cauzei Municipiul Oradea prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Oradea prin Administrația Imobiliară Oradea și A., se constată că au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Din perspectiva criticilor de procedură, așadar, întemeiate pe art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recurenții-pârâți susțin greșita respingere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului Local al Municipiului Oradea, autoritate deliberativă a administrației publice locale potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001 (în prezent, art. 106 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ), astfel încât, nici calitatea procesuală pasivă nu putea fi reținută în sarcina Consiliului Local, subiecte pasive ale raporturilor juridice deduse judecății fiind Municipiul Oradea prin Primar și, respectiv A..

Înalta Curte constată că deși dispoziția de obligare la plata remunerațiilor a fost stabilită în sarcina autorității publice locale, în calitate de utilizator al fonogramelor în cadrul evenimentelor la care a avut loc comunicare publică de fonograme, individualizarea subiectului pasiv (distinct de recurenta A.) privește, într-adevăr, Consiliul Local Oradea, autoritate deliberativă, potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001 (act normativ în vigoare la data comunicărilor publice invocate în cauza de față, actualmente, art. 106 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ).

Cu toate acestea, Înalta Curte constată, din dispozitivul deciziei recurate, că apelul admis de curtea de apel a fost declarat de către pârâții Municipiul Oradea, prin Primar, de A., precum și de Consiliul Local al Municipiului Oradea; în plus, reformarea soluției primei instanțe nu vizează o eventuală admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Oradea, prin primar, astfel încât, să se poată susține cu real temei că unitatea administrativ teritorială (între autoritățile administrației publice locale fiind subiectul de drept cu personalitate juridică) nu face parte din distribuția procesuală a cauzei.

Drept urmare, Înalta Curte constată că aceste susțineri încadrate de recurenți în art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, întrucât caracterul echivoc, în privința calității procesuale pasive sau a subiectului de drept obligat în raportul juridic dedus judecății (dintre autoritățile admnistrației publice locale chemate în judeată) este susceptibil de clarificare printr-o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârilor pronunțate în cauză de instanțele de fond, în procedura reglementată de art. 444 din C. proc. civ., procedură care, de altfel, este obligatorie potrivit normei de la art. 445 din același Cod.

În plus, recurenții reiterează și în recurs chestiunea lipsei capacității procesuale de folosință a Administrației Imobiliare Oradea, excepție admisă încă de la prima instanță, sens în care s-a menționat și în decizia atacată.

Înalta Curte constată că recurenții susțin și critici lipsite de interes, anume, cele prin care au învederat că deși au arătat, atât în fața instanței de fond, cât și în apel, pe de o parte, că fonogramele nu au fost folosite în scop comercial, iar pe de altă parte, că Metodologia prevede obligativitatea obținerii unei autorizații pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț doar de la data de 25 februarie 2016, data publicării Deciziei ORDA nr. 10/2016, instanța de apel nu a analizat și nici nu a motivat de ce a înlăturat aceste apărări; în plus, se susține că în cadrul evenimentelor în litigiu nu a avut loc comunicarea publică de fonograme publicate în scop comercial, pentru a fi fost necesară obținerea autorizației licență neeclusivă, potrivit Metodologiei publicate prin Decizia ORDA nr. 399/2006.

Concluzia lipsei de interes în susținerea acestor critici rezultă, pe de o parte, din împrejurarea că pentru o parte dintre evenimentele în legătură cu care reclamanta a formulat pretențiile deduse judecății, utilizatorii fonogramelor (Municipiul Oradea și A.) au deținut autorizație licență neexclusivă pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț (de exemplu, pentru Târgul de Crăciun din anul 2016 a încheiat cu UPFR autorizația licență neexclusivă nr. 533/23.12.2016 pentru comunicarea publică a fonogramelor, fila x tribunal), iar, pe de altă parte, nu explicitează ce anume înțelege prin faptul că "fonogramele nu au fost folosite în scop comercial", anume, dacă se referă la fonograme comunicate public în scop lucrativ sau dacă are în vedere fonogramele publicate în scop comercial, cele două chestiuni fiind diferite.

Fonogramele de comerț comunicate public în cadrul evenimentelor reținute de instanele de fond, purtătoare de drepturi patrimoniale ale titularilor de drepturi conexe (producătorii de fonograme), sunt supuse gestiunii colective obligatorii, potrivit art. 123

1

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, gestiune exercitată de către reclamanta UPFR, în calitate de colector unic al acestora.

Așa fiind, independent de modalitatea în care, în raport de diversele variante succesive ale Metodologiilor, colectarea acestor remunerații a fost organizată în plan normativ, plata remunerațiilor pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerț este o obligație legală, recurenții pârâți nedovedind vreo cauză exoneratoare de răspundere (fie contractuală, pentru evenimentele pentru care a deținut autorizație licență neexclusivă, fie delictuală, pentru cele pentru care nu a deținut autorizație licență neexclusivă).

Din acest punct de vedere, devine irelevantă analiza momentului definirii fonogramelor de comerț și a fonogramelor publicate în scop comercial (la pct. 1 din Decizia ORDA nr. 216/2011)