ÎCCJ, decizie (scj.ro #197486)

A.

Procedura insolvenței. Confirmarea planului de reorganizare a debitorului. Incidența dispozițiilor art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Efecte

.

B. Cerere de repunere pe rol a cauzei suspendate în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006. Invocarea excepției lipsei de interes. Consecințe. C. Putere de lucru judecat. Încălcarea prevederilor art. 166 din Codul de procedură civilă din 1865

C. proc. civ. din 1865, art. 166, art. 364 alin. (1) lit. h), lit. i), art. 365 alin. (1)

Legea nr. 85/2006, art. 36, art. 137 alin. (2)

A.

Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, la data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan.

Astfel, atunci când un debitor a făcut obiectul unei proceduri de reorganizare pe bază de plan și s-a dispus închiderea procedurii, în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate prin planul confirmat, acesta este descărcat de orice obligații anterioare.

Operează, prin urmare, o extincție ope legis a tuturor obligațiilor pe care le-a avut debitorul care, ca urmare a succesului planului de reorganizare, este repus în circuitul economic.

B. Interesul este o condiție de exercitare a acțiunii civile și nu reprezintă altceva decât folosul practic urmărit de cel care promovează acțiunea, de ordin material sau moral, semnificația interesului fiind aceeași și în cazul oricărui alt act procedural îndeplinit în cursul procedurii judiciare.

În evaluarea îndeplinirii sau nu a condiției de ordin subiectiv a interesului în promovarea unei cereri de redeschidere a procesului, după suspendarea cauzei, nu se analizează ce folos practic ar putea obține acea parte care deține deja un titlu executoriu împotriva aceluiași debitor, titlu deja executat, ori în ce măsură îi profită reluarea judecății unei căi de atac celui care nu este titularul acesteia. Aceste cerințe se verifică, din perspectiva beneficiului pe care l-ar putea obține acea parte, în raport cu condițiile de exercițiu ale acțiunii introductive de instanță și, respectiv, în raport de interesul promovării căii de atac.

Astfel, în promovarea cererii de redeschidere a judecății cauzei suspendate au interes toate părțile implicate în litigiul judiciar, nu numai cel care a declanșat litigiul, prin formularea unei cereri introductive de instanță sau, după caz, titularul căii de atac, atunci când procesul se află în această fază. Cererea urmărește încetarea unei anumite stări de incertitudine, de nesiguranță determinate de oprirea temporară a cursului judecății, astfel că toate părțile au interes să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului și la finalizarea acestuia.

Prin urmare, lipsa interesului în promovarea și soluționarea acțiunii în anulare hotărâre arbitrală nu determină lipsa interesului în repunerea pe rol a acesteia, din perspectiva cererii de repunere pe rol, toate părțile având interes în desfășurarea procesului și în finalizarea acestuia.

C.

Puterea de lucru judecat este o instituție de ordine publică, destinată să asigure stabilitatea raporturilor juridice și să dea eficiență întregii activități judiciare.

Atâta vreme cât aceasta poate fi pusă în discuție, pentru prima dată, chiar și în etapa recursului, astfel cum dispun prevederile art. 166 C. proc. civ., cu atât mai mult nu poate fi exclusă de la analiza instanței învestite cu o acțiune întemeiată pe prevederile art. 364 C. proc. civ., care soluționează cauza în primă instanță, conform art. 365 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în cazul în care instanța a reținut că instituția puterii de lucru judecat poate fi invocată doar în termenul defipt de lege pentru promovarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale sunt încălcate prevederile art. 166 C. proc. civ.

C.

Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, la data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan.

Astfel, atunci când un debitor a făcut obiectul unei proceduri de reorganizare pe bază de plan și s-a dispus închiderea procedurii, în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate prin planul confirmat, acesta este descărcat de orice obligații anterioare.

Operează, prin urmare, o extincție ope legis a tuturor obligațiilor pe care le-a avut debitorul care, ca urmare a succesului planului de reorganizare, este repus în circuitul economic.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, decizia nr. 1826 din 6 octombrie 2020

Notă

: Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 la data de 28 iunie 2014.

Prin Hotărârea nr. 71 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL și, în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma totală de 11.339.556,56 lei, compusă din: 1.927.376,86 lei, reprezentând prejudiciu suferit de reclamantă prin neexecutarea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contractul de transport nr. 625 încheiat de părți la data de 6.03.2007; 9.289.928 lei, reprezentând penalități pentru neexecutarea obligațiilor contractuale; 80.751,70 lei, reprezentând taxa arbitrală achitată de către reclamantă (plus TVA aferent); 1.500 lei, reprezentând onorariu expert achitat de reclamantă; 40.000 lei, reprezentând onorarii avocați.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale a formulat acțiune în anulare Societatea B. SRL, înregistrată la data de 8 ianuarie 2009 pe rolul Curții de Apel Galați, Secția comercială, maritimă și fluvială (actuala Secție a II-a civilă), prin care a solicitat anularea acestei hotărâri și obligarea intimatei A. SA la plata cheltuielilor de judecată aferente atât procedurii arbitrale, cât și a celor efectuate în cursul judecății acțiunii în anulare.

Au fost invocate dispozițiile art. 364 lit. g) și h) C. proc. civ. din 1865, arătându-se că hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pe care se sprijină și că prin aceeași hotărâre au fost încălcate normele imperative ale legii care reglementează angajarea răspunderii contractuale, administrarea probatoriilor, au fost încălcate principiile dreptului la apărare și al contradictorialității.

Prin încheierea de ședință din 04.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/44/2009 s-a dispus suspendarea judecării cauzei având ca obiect acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, formulată de reclamanta SC B. SRL Constanța, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Galați, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

La data de 01.10.2019, pârâta A. SA Galați, prin lichidator judiciar C. SPRL, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că în BPI nr. 11954 din 13 iunie 2019 a fost publicată sentința nr. 632/08.04.2019 pronunțată în dosarul nr. x/118/2008 de către Tribunalul Constanța, prin care în temeiul art. 132 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare prin continuarea activității față de debitoarea B. SRL.

A fost depus la dosarul cauzei, în copie, BPI nr. 11954/13.06.2019 în care a fost publicată sentința civilă menționată.

Din oficiu, a fost atașată fișa dosarului nr. x/121/2008* al Tribunalului Constanța.

Urmare adresei emise din oficiu de către instanță, Tribunalul Constanța a comunicat că sentința civilă nr. 632/08.04.2019 pronunțată în dosarul nr. x/118/2008 (prin care s-a dispus închiderea procedurii de insolvență a debitoarei B. SRL) a rămas definitivă prin neapelare la 14 iulie 2019.

Față de situația prezentată, în vederea soluționării cererii de repunere pe rol a cauzei, s-a dispus citarea societății B. SRL prin reprezentant legal, la sediul acesteia.

Societatea B. SRL, prin reprezentant legal D. și convențional prin E. - Societate civilă de avocați, a depus la dosarul cauzei note de ședință, asupra cererii de repunere pe rol a cauzei, prin care a invocat excepția lipsei de interes a cererii de reluare a judecății cauzei, pentru următoarele motive:

Astfel cum s-a arătat și probat prin notele depuse de fostul administrator judiciar al reclamantei, F. SPRL, la termenul de judecată din 16 octombrie 2019, creanța invocată de A. SA față de reclamantă în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2007 al Curții de Arbitraj Galați a fost valorificată de aceasta în procedura insolvenței prin formularea unei cereri de admitere a creanței constatate prin hotărârea arbitrală; creanța constatată prin hotărârea arbitrală, atacată de reclamantă în prezenta cauză, a fost integral înscrisă la masa credală a acesteia și verificată de judecătorul sindic ca efect al contestației promovată de reclamantă împotriva tabelului preliminar al creanțelor.

Prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a dispus înscrierea A. SA în tabelul definitiv al reclamantei cu o sumă net inferioară celei constatate prin hotărârea arbitrală atacată în prezenta cauză, respectiv cu suma de numai 59.084,32 lei (creanța realizată de A. SA ca efect al compensării acesteia cu sumele datorate).

Prin repunerea pe rol a cauzei și soluționarea succesivă a acțiunii în anulare, A. SA prin lichidator judiciar nu poate obține niciun folos practic suplimentar față de situația în care se află la data prezentei.

A. SA nu are niciun interes și nu va obține niciun folos nici ca efect al menținerii soluției Curții de Arbitraj Galați și nici ca efect al reformării acesteia.

S-a arătat că interesul în repunerea pe rol a unei cauze nu poate fi decât acela al obținerii unui titlu executoriu.

S-a susținut că A. SA deține deja un titlu executoriu în raport de dispozițiile art. 367 și 368 C. proc. civ. 1865.

S-a arătat că menținerea soluției Curții de Arbitraj Galați nu generează pentru A. SA un beneficiu suplimentar față de situația în care se află deja.

S-a susținut că, pe de altă parte, reformarea soluției Curții de Arbitraj Galați ca efect al soluționării acțiunii în anulare nu poate, teoretic, decât vătăma A. SA pentru că, practic, acțiunea în anulare nu poate genera o altă situație decât cea constatată de judecătorul sindic, prin hotărâre irevocabilă, în procedura insolvenței.

De altfel, același rezultat al menținerii soluției tribunalului arbitral va fi obținut de A. SA ca efect al perimării acțiunii în anulare.

În considerarea argumentelor susținute, a solicitat admiterea excepției lipsei de interes a cererii de reluare a judecății acțiunii în anulare formulate de reclamantă împotriva hotărârii arbitrale.

Prin încheierea de ședință din 27.11.2019 pronunțată în cauză a fost respinsă excepția lipsei de interes a cererii de reluare a judecății cauzei formulată de Societatea B. SRL; s-a admis cererea formulată de C. SPRL Galați - lichidator judiciar al societății A. SA; s-a dispus repunerea pe rol a cauzei și citarea reclamantei la sediul social și la cel ales pentru comunicarea actelor de procedură și a pârâtei prin lichidator judiciar pentru termenul de judecată din 22 ianuarie 2020.

În motivare, s-a arătat că analizând, conform art. 173 C. proc. civ. din 1865, excepția lipsei de interes a cererii de repunere pe rol a cauzei, invocată de reclamanta B. SRL, aceasta este neîntemeiată.

Argumentele invocate de reclamantă țin de soluționarea pe fond a cauzei și nu pot fi analizate din perspectiva cererii de repunere pe rol.

Mai mult, prezenta cauză a fost suspendată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 - fiind astfel vorba de o suspendare de drept, repunerea pe rol a cauzei impunându-se la momentul la care cauza care a determinat suspendarea a încetat.

S-a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea dosarului având ca obiect procedura insolvenței debitoarei B. SRL Constanța, prin sentința civilă nr. 632 din 8 iulie 2019 a Tribunalului Constanța (dosar nr. x/118/2008), definitivă prin neapelare la 14 iulie 2019, dispunându-se închiderea procedurii de reorganizare prin continuarea activității față de debitoarea B. SRL.

În raport de considerentele expuse, a fost respinsă excepția lipsei de interes a cererii de reluare a judecății cauzei invocată de societatea B. SRL și a fost admisă cererea formulată de C. SPRL Galați - lichidator judiciar al societății A. SA. S-a dispus repunerea pe rol a cauzei și citarea reclamantei la sediul social și la cel ales pentru comunicarea actelor de procedură și a pârâtei prin lichidator judiciar pentru termenul de judecată din 22.01.2020.

Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, reclamanta (pârâtă în hotărârea arbitrală) a solicitat admiterea acțiunii în anulare, anularea hotărârii arbitrale nr. 71/2008 și, pe fond, respingerea acțiunii arbitrale ca rămasă fără obiect.

A invocat puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1092 din 5 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/118/2018/a1, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 1112 din 4 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/118/2009/a4.

S-a arătat că în contestația formulată de aceasta împotriva măsurii administratorului judiciar F. SPRL de înscriere în tabelul de creanțe a creanței declarate de A. SA (dosar nr. x/118/2008/a1), judecătorul sindic, analizând creanța declarată de A. SA în baza titlului executoriu constând în Hotărârea arbitrală nr. 71 din 31 octombrie 2008, în raport de înscrisurile emise în derularea raporturilor contractuale dintre părți, de expertizele efectuate în litigiile anterioare în legătură cu pretențiile formulate de A. SA, dar și de apărările formulate de părți, a constatat cu putere de lucru judecat că B. SRL „datorează creditoarei penalități de întârziere pentru cantitatea de marfă de 14.813 tone netransportată, penalități ce se vor calcula la prețul de vânzare a mărfii către beneficiarul G. SRL, de la data de 30 aprilie 2007 și până la data de 10.07.2007, dată după care, așa cum s-a arătat, încetează orice culpă a acesteia.”

Sentința civilă nr. 1092 din 5 aprilie 2013 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/118/2008/a1 al Tribunalului Constanța a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate de A. SA și B. SRL prin decizia civilă nr. 1112 din 4 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/118/2009/a4.

Creanța creditorului A. SA, determinată conform Sentinței civile nr. 1092 din 5 aprilie 2013 a Tribunalului Constanța, a fost înscrisă în tabelul de creanțe al SC B. SRL, iar ulterior a fost cuprinsă în Planul de reorganizare a activității acesteia.

Creanța A. SA a fost stinsă prin plățile efectuate de debitoare în cadrul planului de reorganizare, sens în care, prin sentința civilă nr. 632 din 8 aprilie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/118/2008 al Tribunalului Constanta, judecătorul sindic a constatat că au fost stinse integral atât creanțele bugetare și chirografare înscrise în tabelul definitiv, cât și creanțele curente și a dispus, conform art. 132 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii de reorganizare. Hotărârea de închidere a procedurii a rămas definitivă prin neapelare.

Din perspectiva celor invocate, a solicitat a se constata că raportul juridic litigios a fost soluționat definitiv în procedura insolvenței deschisă față de B. SRL, iar pretențiile intimatei A. SA întemeiate pe acest raport, astfel cum au fost statuate prin hotărâre judecătorească irevocabilă, au fost realizate integral ca efect al plăților efectuate  în planul de reorganizare, împrejurare în care acțiunea arbitrală formulată de A. SA împotriva reclamantei a rămas fără obiect.

A susținut că argumentele anterior expuse se circumscriu motivelor reglementate de art. 364 lit. i) vechiul C. proc. civ., hotărârea arbitrală fiind pronunțată cu încălcarea ordinii publice și a dispozițiilor imperative ale legii.

Pârâta A. SA Galați, prin lichidator judiciar C. SPRL Galați, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, arătând următoarele:

Argumentele pe care petenta și-a întemeiat acțiunea în anulare nu pot fi reținute spre a fi analizate în cadrul unei acțiuni în anulare din perspectiva art. 364 alin. (1) lit. g) noul C. proc. civ.

S-a arătat că hotărârea arbitrală poate fi desființată pentru motivele prevăzute în mod expres și limitativ de art. 364 alin. (1) lit. a-i vechiul C. proc. civ. Nici unul dintre motivele prevăzute la articolul menționat nu dă instanței dreptul să cerceteze modul în care tribunalul arbitral a soluționat fondul pricinii, ci numai să verifice dacă au fost respectate condițiile de formă ale arbitrajului și respectarea dispozițiilor imperative ale legii și a normelor care asigură ordinea publică și bunele moravuri.

S-a arătat că prin criticile aduse hotărârii arbitrale atacate, petenta a invocat numai aspecte care vizează fondul pricinii și modalitatea în care tribunalul arbitral a înțeles să evalueze probatoriul administrat în cauză.

S-a susținut că aceste aspecte nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, deoarece norma prevăzută la art. 364 alin. (1) lit. g) noul C. proc. civ. nu poate include critici cu privire la stabilirea situației de fapt, pe larg arătată de intimată, sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai aspecte referitoare la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.

S-a arătat că, din analiza hotărârii arbitrale nr. 71 din 31 octombrie 2008, rezultă că tribunalul arbitral a analizat atât situația de fapt și de drept, cât și probele administrate la dosarul cauzei, iar dispozitivul hotărârii cuprinde soluția conform convingerii arbitrilor.

Referitor la art. 364 alin. (1) lit. h) vechiul C. proc. civ. invocat de reclamantă „dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire” s-a arătat că  reclamanta nu motivează această critică.

În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, în cazul admiterii cererii în anulare, s-a solicitat cenzurarea onorariului de avocat în funcție de activitatea prestată în prezenta cauză.

Curtea de Apel Galați, prin sentința nr. 5/F din 18 martie 2020, a respins acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta B. SRL (pârâtă în litigiul arbitral) a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 71 din 31 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, în temeiul art. 364 lit. g) și h) C. proc. civ. din 1865.

Conform art. 364 lit. g) C. proc. civ. din 1865, hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare când nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri, iar, conform lit. h) al aceluiași articol, când dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire.

Prin  decizia nr. V din 25 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție, Secțiile Unite, a fost admis recursul în interesul legii și în aplicarea dispozițiilor art. 364 și urm. C. proc. civ. s-a stabilit că acțiunea în anulare îndreptată împotriva hotărârii arbitrale constituie cale de atac.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că, în accepțiunea legiuitorului, soluționarea litigiului tribunalului arbitral constituie o judecată în fond, iar acțiunea în anulare, fiind o cale de atac, nu poate determina o reexaminare cu caracter devolutiv.

Astfel, Curtea a reținut că nu poate fi atacată pe motiv de nulitate o hotărâre arbitrală decât în cazurile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ. din 1865, nulitățile enumerate fiind de ordine publică, părțile neputând deroga de la acestea prin  compromisul încheiat.

Referitor la criticile aduse hotărârii arbitrale, Curtea a constatat că, deși reclamanta SC B. SRL încearcă să justifice admisibilitatea acțiunii în anulare raportat la dispozițiile limitativ prevăzute de art. 364 lit. g) și h) C. proc. civ. din 1865, în realitate toate criticile exced celor două cazuri de nulitate prevăzute de lege.

Astfel, Curtea a reținut că, în cauză, criticile invocate de reclamantă în prezenta acțiune în anulare nu se încadrează în rigorile art. 364 C. proc. civ. din 1865, aceasta încercând să repună în discuția instanței chestiuni ce țin exclusiv de modalitatea în care tribunalul arbitral a analizat fondul raporturilor dintre părți și probatoriile administrate, precum și dezlegările date de instanța arbitrală.

Controlul efectuat de instanță este unul de legalitate, și nu de temeinicie a hotărârii, cum tinde reclamanta din cauza de față, prin invocarea unei situații de fapt și probe care au făcut deja obiectul analizei și interpretării de către tribunalul arbitral; dispozițiile art. 364 C. proc. civ. nu permit verificarea probelor, interpretarea contractului supus judecății, stabilirea incidenței normelor legale, care țin de aprecierea drepturilor și obligațiilor părților și, implicit, de temeinicia pretențiilor formulate.

Totodată, în raport de dispozițiile legale pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, s-a constatat că hotărârea arbitrală cuprinde dispozitivul și motivele, data și locul pronunțării, semnăturile arbitrilor, iar dispozitivul nu cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire.

Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la 22 ianuarie 2020, reclamanta a invocat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1092 din 5 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1112 din 4 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța (dosar nr. x/118/2009/a4). A susținut în acest sens incidența dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. din 1865, arătând că hotărârea arbitrală a fost pronunțată cu încălcarea ordinii publice și a dispozițiilor imperative ale legii.

Din această perspectivă, Curtea a reținut că modificarea temeiului acțiunii nu poate fi realizată decât în interiorul termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac,  și nu prin notele scrise depuse anterior dezbaterilor.

Totodată, nu poate fi analizată incidența dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. din 1865 prin raportare la o situație intervenită ulterior pronunțării hotărârii arbitrale în discuție.

În raport de considerentele expuse, constatând că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nulitate expres și limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ. din 1865, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, precum și împotriva încheierii din 7 noiembrie 2019, în termen legal a declarat recurs reclamanta B. SRL, înregistrat la data de 19 iunie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă.

În ce privește nelegalitatea încheierii din 27 noiembrie 2019, a susținut, în esență, că a invocat excepția lipsei de interes a cererii A. SA de reluare a judecății cauzei, întrucât, prin soluționarea acțiunii în anulare hotărâre arbitrală, titulara cererii nu ar fi putut obține niciun folos practic suplimentar față de situația în care se afla la data formulării acestei solicitări. Creanța constatată prin hotărârea arbitrală a fost integral înscrisă la masa credală a debitoarei B. SRL și, ulterior, cenzurată de judecătorul sindic pe calea contestației. Prin hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată în cadrul insolvenței, s-a dispus înscrierea A. SA cu o sumă net inferioară celei constatate prin hotărâre arbitrală, iar această creanță a fost deja realizată.

Cum interesul în repunerea pe rol a unei cauze nu poate fi decât acela al obținerii unui titlu executoriu, titlu pe care A. SA îl deține deja, recurenta a susținut că aceasta nu ar fi putut obține niciun folos nici ca efect al menținerii soluției Curții de Arbitraj și nici ca efect al reformării hotărârii arbitrale. Atâta vreme cât acțiunea în anulare nu poate genera o altă situație decât cea constatată de judecătorul sindic, prin hotărâre irevocabilă, același efect al menținerii soluției tribunalului arbitral ar fi fost obținut și ca efect al perimării acțiunii în anulare.

Considerentul primei instanțe, potrivit căruia excepția lipsei de interes nu poate fi analizată din perspectiva cererii de repunere pe rol nu este motivat.

Deși, pe de o parte, s-a refuzat soluționarea excepției în raport de momentul procesual și de actul de procedură față de care a fost invocată, pe de altă parte s-a arătat că aceasta este nefondată.

A arătat recurenta că soluționarea acțiunii în anulare promovată de aceasta împotriva unei hotărâri arbitrale, ce reprezintă titlu executoriu, a prezentat, dintotdeauna, interes doar pentru această parte, constând în desființarea hotărârii arbitrale, iar nu pentru partea adversă. Lipsa interesului în promovarea și soluționarea acțiunii arbitrale determină lipsa interesului în repunerea pe rol a cauzei.

Recurenta a apreciat că argumentul primei instanțe, potrivit căruia suspendarea a intervenit

ope legis

, este, pe de o parte, confuz, iar, pe de altă parte, nu susține soluția respingerii excepției lipsei de interes.

Oricum, prevederile art. 245 pct. 2 raportat la art. 243 C. proc. civ. nu reglementează, în cazul suspendărilor de drept, o obligație a instanței de redeschidere a judecății tot „de drept”. De altfel, suspendarea nu a fost dispusă în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea dosarului nr. x/118/2008, ci în considerarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Toate criticile susarătate au fost subscrise de parte motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 7 C. proc. civ.

În ce privește criticile formulate în raport cu sentința recurată, s-a susținut, sub un prim aspect, că, dintr-o eroare materială, în cuprinsul acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale a invocat prevederile art. 364 alin. 1 lit. h) C. proc. civ. În realitate, așa cum rezultă din dezvoltarea motivelor cererii, încadrarea corectă era art. 364 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., de vreme ce se refereau la încălcarea normelor imperative ale legii care reglementează angajarea răspunderii contractuale, administrarea probatoriilor și încălcarea principiului dreptului la apărare și al contradictorialității.

Or, câtă vreme în cuprinsul hotărârii atacate nu există niciun fel de considerente referitoare la aceste critici, recurenta apreciază că s-a omis cercetarea fondului acțiunii în anulare, critică încadrată în prevederile art. 304 alin. 1 pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ.

În sfârșit, sentința a fost criticată și sub aspectul dezlegării date de către prima instanță apărării referitoare la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1092 din 5 aprilie 2013 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/118/2018/a1 al Tribunalului Constanța, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1112 din 4 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Creanța constatată prin această hotărâre a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor, ulterior în planul de reorganizare și stinsă integral în cadrul procedurii insolvenței, procedură închisă în temeiul art. 132 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Așadar, raportul juridic litigios a fost soluționat definitiv, astfel că acțiunea arbitrală formulată de A. SA a rămas fără obiect.

În acest context, refuzul primei instanțe de a analiza acest aspect, pe considerentul că modificarea acțiunii în anulare s-a făcut ulterior termenului de exercitare a acestei căi de atac și se întemeiază pe o împrejurare intervenită ulterior exercitării acțiunii în anulare, încalcă caracterul imperativ al normelor ce consacră puterea de lucru judecat, respectiv art. 166 C. proc. civ.

Aceste critici au fost încadrate în prevederile art. 304 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

Intimata A. SA nu a formulat întâmpinare în termenul defipt de lege, respectiv de prevederile art. 308 alin. 2 C. proc. civ. din 1865.

Recursul declarat împotriva încheierii din 7 noiembrie 2019 nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contrar celor susținute prin cererea de recurs, soluția adoptată de prima instanță, de respingere a excepției lipsei de interes a pârâtei A. în formularea cererii de redeschidere a judecății și de repunere pe rol a cauzei la cererea acestei părți nu este nici nemotivată și nici nu se fundamentează pe motive contradictorii.

Astfel, cauza a fost suspendată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 (act normativ în prezent abrogat prin Legea nr. 85/2014), text ce determină suspendarea de drept a judecății, în scopul realizării tuturor creanțelor împotriva debitoarei în cadrul procedurii colective a insolvenței.

După închiderea procedurii insolvenței deschise împotriva B. SRL, cererea de redeschidere a judecății cauzei a fost formulată de pârâta A. SA (reclamantă în acțiunea arbitrală). Această parte, în opinia recurentei, nu ar putea obține niciun folos practic suplimentar față de situația în care se afla la data formulării cererii, întrucât nu ar obține niciun folos prin menținerea soluției Curții de Arbitraj Galați, după cum nu ar putea obține vreun beneficiu suplimentar nici în ipoteza reformării hotărârii arbitrale.

Instanța de recurs constată că interesul este o condiție de exercitare a acțiunii civile și nu reprezintă altceva decât folosul practic urmărit de cel care promovează acțiunea, de ordin material sau moral. Semnificația interesului este aceeași și în cazul oricărui alt act procedural îndeplinit în cursul procedurii judiciare.

Într-adevăr, activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes de către persoana care solicită instanței de judecată soluționarea unei cereri.

Însă, în evaluarea îndeplinirii sau nu a condiției de ordin subiectiv a interesului în promovarea unei cereri de redeschidere a procesului, după suspendarea cauzei, așa cum corect a stabilit instanța de fond, nu se analizează ce folos practic ar putea obține acea parte care deține deja un titlu executoriu împotriva aceluiași debitor, titlu deja executat, ori în ce măsură îi profită reluarea judecății unei căi de atac celui care nu este titularul acesteia. Aceste cerințe se verifică, din perspectiva beneficiului pe care l-ar putea obține acea parte, în raport cu condițiile de exercițiu ale acțiunii introductive de instanță și, respectiv, în raport de interesul promovării căii de atac.

Suspendarea judecării unei căi de atac reprezintă însă un incident în desfășurarea normală a procedurii judiciare, ce constă în oprirea temporară a cursului judecății din motive voite de părți sau independente de voința lor. În speță, este vorba de un obstacol temporar în normala desfășurare a activității judiciare, care a intervenit într-un caz expres determinat de lege.

Încetarea cauzei care a determinat suspendarea procesului face posibilă redeschiderea acestuia întrucât, prin natura sa, suspendarea nu poate dăinui la infinit, ea are limite temporale impuse uneori și prin potențialitatea aplicării perimării.

Așadar, în promovarea cererii de redeschidere a judecății cauzei suspendate au interes toate părțile implicate în litigiul judiciar, nu numai cel care a declanșat litigiul, prin formularea unei cereri introductive de instanță sau, după caz, titularul căii de atac, atunci când procesul se află în această fază. Cererea urmărește încetarea unei anumite stări de incertitudine, de nesiguranță determinate de oprirea temporară a cursului judecății, astfel că toate părțile au interes să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului și la finalizarea acestuia.

Așadar, raționamentul primei instanțe, în soluționarea excepției lipsei de interes, este corect, întrucât lipsa interesului în promovarea și soluționarea acțiunii în anulare hotărâre arbitrală nu determină lipsa interesului în repunerea pe rol a acesteia. Din perspectiva cererii de repunere pe rol, toate părțile au interes în desfășurarea procesului și în finalizarea acestuia.

Cât privește critica referitoare la inexistența vreunei obligații a instanței de repunere a cauzei pe rol, „de drept”, constată că instanța a fost sesizată cu o cerere în acest sens. De asemenea, contrar celor susținute prin cererea de recurs, instanța era obligată să dispună reînceperea judecății, atâta vreme cât erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 245 pct. 2 C. proc. civ., raportat la art. 36 din Legea nr. 85/2006, respectiv încetase cauza care a determinat suspendarea și fusese sesizată cu o cerere de redeschidere.

Față de considerentele ce preced, nici criticile subscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. din 1865 și nici cele care, deși neîncadrate în mod explicit de recurentă, pot fi analizate din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu sunt întemeiate.

Recursul declarat împotriva sentinței nr. 5 din 18 martie 2020 este însă fondat, însă numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Referitor la critica omisiunii cercetării fondului, determinată de faptul că în motivarea în drept a acțiunii în anulare s-a strecurat o eroare materială, constată că nu poate fi primită. În primul rând, prin cererea de recurs se arată că, în loc de art. 364 alin. 1 lit. h), ar fi intenționat să înscrie litera k), deși enumerarea motivelor pentru care se poate promova o atare acțiune din acest text de lege se oprește la lit. i). Altfel spus, recurenta încearcă să îndrepte o pretinsă eroare printr-o altă greșeală materială.

În al doilea rând, din motivarea hotărârii atacate rezultă că prima instanță a abordat în mod judicios interdependența dintre principiul disponibilității și cel al rolului activ al judecătorului, în sensul că nu a exclus de la analiză considerentele propriu zise ale acțiunii în anulare, referitoare la încălcarea normelor relative la răspunderea contractuală, administrarea probatoriilor sau pretinsa încălcare a principiului contradictorialității sau dreptului la apărare, pe considerentul că nu s-a invocat motivul prevăzut de art. 364 alin. 1 lit. i) C. proc. civ. Ceea ce a reținut prima instanță este faptul că aceste critici repun în discuție aspecte de netemeinicie și nu se subscriu vreunui motiv de anulare, dintre cele expres și limitativ prevăzute de lege.

Instanța constată, însă, întemeiat motivul de recurs referitor la refuzul primei instanțe de a analiza apărarea relativă la incidența puterii de lucru judecat a sentinței nr. 1092/2013 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă prin decizia nr. 1112/2013 a Curții de Apel Constanța.

Prima instanță, reținând că instituția puterii de lucru judecat putea fi invocată doar în termenul defipt de lege pentru promovarea acțiunii în anulare hotărâre arbitrală, a încălcat prevederile art. 166 C. proc. civ., potrivit cărora aceasta se poate ridica chiar înaintea instanțelor de recurs.

Este vorba de o instituție de ordine publică, destinată să asigure stabilitatea raporturilor juridice și să dea eficiență întregii activități judiciare. Atâta vreme cât aceasta putea fi pusă în discuție, pentru prima dată, chiar și în etapa recursului de față, cu atât mai mult nu putea fi exclusă de la analiza instanței învestite cu o acțiune întemeiată pe prevederile art. 364 C. proc. civ., care soluționa cauza în primă instanță, conform art. 365 alin. 1 C. proc. civ.

În condițiile în care prima instanță a omis a analiza lucrul judecat, ca o prezumție legală absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul, astfel cum era reglementat de Codul civil din 1864 (art. 1201) sau ca o excepție de fond, peremptorie și absolută, conform Codului de procedură civilă din 1865, instanța de recurs nu poate analiza pentru prima dată în calea extraordinară de atac dacă sunt îndeplinite elementele puterii de lucru judecat sau efectele sale asupra hotărârii ce face obiectul acțiunii în anulare.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a omis a analiza împrejurarea că a fost dispusă suspendarea soluționării acțiunii în anulare, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, text de lege prin care legiuitorul a urmărit ca realizarea tuturor creanțelor împotriva unui debitor să aibă loc în cadrul procedurii colective a insolvenței.

Trecând peste faptul că pretențiile SC A. împotriva recurentei de față, valorificate pe calea arbitrajului în prezenta cauză, au fost supuse cenzurii judecătorului sindic, pe calea contestației la tabelul preliminar și, ulterior, realizate în cadrul procedurii insolvenței, prima instanță a ignorat în totalitate dispozițiile art. 137 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit textului de lege susarătat, la data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan.

Cu alte cuvinte, atunci când un debitor, cum este recurenta de față, a făcut obiectul unei proceduri de reorganizare pe bază de plan și s-a dispus închiderea procedurii, în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate prin planul confirmat, acesta este descărcat de orice obligații anterioare.

Operează, prin urmare, o extincție

ope legis

a tuturor obligațiilor pe care le-a avut debitorul care, ca urmare a succesului planului de reorganizare, este repus în circuitul economic.

Transpunând în planul procesului de față aceste aspecte, prima instanță avea obligația să verifice dacă reclamanta arbitrală (intimată în cadrul acțiunii în anulare) mai justifică vreun interes în cadrul procedurii judiciare de a obține și a conserva un titlu ce îi constată o creanță stinsă prin efectul legii. Avem în vedere faptul că justificarea interesului judiciar nu incumbă reclamantului doar în momentul inițial al procesului, în concret acela al promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul procedurii judiciare.

Față de considerentele ce preced, având în vedere că prima instanță a soluționat procesul fără a lua în dezbatere aspecte esențiale, cum ar fi puterea de lucru judecat sau conceptul de interes judiciar, potrivit art. 313, art. 312 alin. 5 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul și a casat sentința recurată, cu consecința trimiterii cauzei, spre o nouă judecată instanței ce a pronunțat hotărârea desființată.