Decizia nr. 1796/2020 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — Societate tranzacționată pe o piață reglementată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 martie 2019, sub nr. x/104/2019, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâta SC C. SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea SC C. SA să procedeze la înscrierea în registrul acționarilor societății C. SA a reclamantelor, în calitatea acestora de moștenitoare ale defunctului D., ca urmare a dobândirii acțiunilor, în cotele prevăzute în certificatul suplimentar de moștenitor nr. 107 din 24 iulie 2015, emis de SPN „E.”; precum și să oblige pârâta SC C. SA să permită reclamantelor să-și exercite dreptul de vot în AGEA - SC C. SA Caracal, din data de 18 aprilie 2019 și 19 aprilie 2019, ora 14 00 .

Reclamantele au arătat că au solicitat societății C. SA să procedeze la înscrierea lor în Registrul acționarilor, respectiv să solicite în mod expres acest lucru Depozitarului Central, instituție ce urma a efectua aceste operațiuni.

Prin adresa nr. 70 din 9 august 2016, SC C. SA a respins solicitarea reclamantelor, arătând că evidența acționarilor este ținută în continuare de către Depozitarul Central București și că această operațiune nu poate fi efectuată de către societate, motivat și de faptul că în Registrul Comerțului există mențiunea conform căreia asupra acțiunilor defunctului D. a fost instituit un sechestru asigurător într-un dosar instrumentat de DIICOT București.

Reclamantele au precizat că solicită instanței să aprecieze dacă societatea pârâtă are obligația de a solicita Depozitarului Central actualizarea registrului acționarilor în sensul efectuării înscrierii reclamantelor în registrul acționarilor și dacă existența sechestrului asigurător instituit asupra acțiunilor (valorilor mobiliare) ce aparțin defunctului constituie un temei justificat pentru refuzul pârâtei de a opera transferul direct al acțiunilor pe numele moștenitorilor defunctului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3, art. 4, art. 5 din H.G. nr. 885/1995, art. 101, art. 180 din Legea nr. 31/1990 și art. 146 din Legea nr. 297/2004, art. 1133 C. civ. și art. 249 C. proc. pen. B. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 342 din 25 iunie 2019, Tribunalul Olt a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive, invocate de către pârâtă. A respins excepția lipsei de interes a reclamantelor, invocată de către pârâtă cu privire la primul petit. A admis excepția lipsei de interes a reclamantelor, invocată de către pârâtă cu privire la cel de-al doilea petit. A respins ca lipsită de interes acțiunea reclamantei privind obligarea pârâtei de a permite reclamantelor să-și exercite dreptul de vot în adunarea generală extraordinară a acționarilor din datele de 18 și 19 aprilie 2019, ora 14 00 . A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A. și B. și a obligat pârâta SC C. SA Caracal să procedeze la înscrierea reclamantelor (moștenitoare ale defunctului D.) în registrul acționarilor SC C. SA, în conformitate cu cotele prevăzute în certificatul de moștenitor suplimentar nr. 107 din 24 iulie 2015, emis de SPN „E.”.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele au calitate procesuală activă întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 C. proc. civ., reclamantele având un drept de proprietate asupra acțiunilor pe care defunctul D. le deținea la SC C. SA, drept de proprietate ce decurge din lege, respectiv din aplicarea dispozițiilor art. 1133 C. civ.

Cât privește societatea pârâtă, SC C. SA, aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât are obligația de a proceda la înscrierea corectă a acționarilor în registrul societății, fiind evident că înregistrările nu mai sunt actuale, fiind trecut ca acționar majoritar al societății o persoană decedată (lipsită de capacitate de folosință), fostul acționar D., decedat la data de 8 decembrie 2014.

Astfel, a arătat prima instanță, acțiunea reclamantei este întemeiată cu privire la acest petit, pârâta fiind obligată să procedeze la înscrierea reclamantelor moștenitoare ale defunctului D., în conformitate cu cotele prevăzute în certificatul de moștenitor suplimentar nr. 107 din 24 iulie 2015, această obligație revenindu-i pârâtei în temeiul prevederilor art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 885/1995 privind unele măsuri de organizare unitară a evidenței acționarilor și acțiunilor societății comerciale.

A mai reținut judecătorul fondului că existența sechestrului asigurător nu reprezintă un impediment pentru evidențierea corectă a acționarilor și a acțiunilor la societatea pârâtă, aceasta reprezentând numai un argument pentru imposibilitatea înscrierii la Depozitarul Central a transferului instrumentelor financiare, imposibilitatea fiind prevăzută în Regulamentul CNVM nr. 13/2005 privind autorizarea și funcționarea depozitarului central, caselor de compensare și contrapărților centrale.

O soluție contrară, a arătat prima instanță, ar fi de natură să aducă în mod nejustificat atingere dreptului de proprietate al reclamantelor, dobândit prin succesiune de la autorul lor, D., acționar majoritar la societatea pârâtă, aspect necontestat de părți. C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva acestei sentinței a declarat apel pârâta SC C. SA Caracal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând instanței de apel să modifice în tot sentința apelată în sensul respingerii acțiunii reclamantelor fie pe cale de excepție, fie pe fondul ei, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiilor art. 466 și urm. C. proc. civ., art. 146-147 din Legea nr. 297/2004, art. 1020 din Legea nr. 31/1990. D. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă nr. 827 din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, Secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC C. SA împotriva sentinței civile nr. 342/2019 pronunțată de Tribunalul Olt, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC C. SA Caracal și a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea SC C. SA să procedeze la înscrierea reclamantelor în registrul acționarilor societății pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a analizat cu precădere prima critică adusă sentinței apelate și care se referă la greșita soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a SC C. SA Caracal, critică pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată prin prisma următoarelor argumente:

Societatea pârâtă-apelantă C. SA a fost tranzacționată inițial pe piața Rasdaq, iar din anul 2015 pe piața AERO, astfel încât îi sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, Legea nr. 297/2004. Din prevederile art. 146 alin. 4 și 5 și art. 147 din Legea nr. 297/2004 instanța de apel a reținut că Depozitarul Central este singura entitate abilitată de lege să țină registrele acționarilor societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată/sistem alternativ de tranzacționare, ceea ce implică și înregistrarea și evidența deținătorilor instrumentelor financiare. În acest context, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, pârâta SC C. SA, fiind o societate deținută public în sensul Legii nr. 297/2004, nu poate fi obligată să procedeze la înscrierea reclamantelor în registrul acționarilor, deoarece nu este abilitată să dețină un astfel de registru.

Instanța de apel a înlăturat susținerea reclamantelor-intimate efectuată prin întâmpinare, în sensul că au solicitat instanței să oblige pârâta-apelantă C. SA să solicite Depozitarului Central să facă modificările corespunzătoare în registrul acționarilor societății, apreciind că din niciun text al legii speciale nu rezultă că emitentul acțiunilor ar avea această obligație, singura obligație a emitenților fiind aceea de a încheia o convenție cu Depozitarul Central.

În consecință, instanța de apel a considerat că pârâta C. SA nu este titulara obligațiilor de a face operațiuni în registrul acționarilor, cererea introductivă fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., respectiv pentru încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente și relevante situației de fapt deduse judecății, cu referire la dispozițiile art. 1, art. 3, art. 4 și art. 5 din H.G. nr. 885/1995 și art. 146 și art. 147 din Legea nr. 297/2004, precum și la dispozițiile Legii nr. 31/1990.

A susținut reclamanta-recurentă că instanța de apel a ignorat dispozițiile legale menționate, precum și faptul că între acționarii societății și Depozitarul Central nu există niciun raport juridic, Depozitarul Central efectuând, pentru persoanele juridice, în baza contractului încheiat cu aceasta, operațiunile de depozitare a instrumentelor financiare, precum și orice operațiuni în legătură cu acestea. Societatea emitentă, SC C. SA, este cea care are obligația de a solicita Depozitarului Central să efectueze operațiunile legale ce vizează o eventuală schimbare a structurii acționariatului în urma decesului unui acționar. Conform dispozițiilor Legii nr. 297/2004, a arătat reclamanta-recurentă, Depozitarul Central efectuează în mod obligatoriu și din oficiu doar înregistrarea operațiunilor de vânzare-cumpărare a acțiunilor efectuate pe BURSA (pe piața de capital), celelalte operațiuni sunt efectuate la solicitarea societății emitente. F. Apărările pârâtei-intimate

Pârâta-intimată SC C. SA Caracal a depus întâmpinare, invocând nulitatea recursului pentru nemotivarea acestuia în conformitate cu exigențele textelor de lege incidente și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta-intimată a arătat că asupra acțiunilor deținute de autorul recurentei la SC C. SA a fost înființată măsura sechestrului asigurător penal în vederea confiscării speciale, motiv pentru care Depozitarul Central a refuzat înscrierea reclamantelor în evidențele acționarilor. SC C. SA nu poate să efectueze mențiuni în registrul acționarilor și nici nu poate să solicite Depozitarului Central efectuarea de mențiuni pe care acesta le consideră nelegale. G. Considerentele instanței de recurs

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile și apărările formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 180 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, ținerea registrului acționarilor și/sau a registrului obligațiunilor de către o societate de registru independent autorizat este obligatorie în cazurile prevăzute de lege. Astfel, în ceea ce privește societățile tranzacționate pe o piață reglementată, acestea sunt obligate să țină registrul acționarilor în cadrul depozitarului central înființat în baza Legii nr. 297/2004 privind piața de capital.

Depozitarul central efectuează operațiunile de depozitare a valorilor mobiliare, precum și orice alte operațiuni în legătură cu acestea, fiind și un prestator de servicii specifice pentru societatea emitentă.

Depozitarul central nu poate refuza înregistrarea unui act sau fapt în legătură cu o acțiune dacă cererea este făcută în condițiile legii, fiind ținut să răspundă pentru modul în care menține și operează registrul acționarilor, deoarece menținerea registrului acționarilor răspunde unui imperativ de ordin public, asigurând persoanelor care justifică un interes legitim informații asupra acționarilor.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 885/1995, în registrul acționarilor se înregistrează, cronologic, toate modificările în deținerea proprietății asupra acțiunilor, indiferent de natura juridică a transmiterii proprietății - cesiune, succesiune ș.a.

Totodată, art. 81 alin. 1 lit. a) din Regulamentul nr. 13/2005 al CNVM prevede că, prin excepție de la prevederile art. 79 alin. 1 din Regulament, depozitarul central poate opera transferuri directe de proprietate asupra valorilor mobiliare, ca efect al succesiunii.

Și prin pct. 9 alin. 7 și alin. 8 din Anexa nr. 3 la Regulamentul de organizare și funcționare a societății Depozitarul Central SA se prevede efectuarea de către acesta a activităților specifice de actualizare a informațiilor conținute de registru, precum și consolidarea și procesarea listelor de deținători de instrumente financiare, „în conformitate cu cererile emitenților și reglementările incidente”.

În fine, art. 177 alin. 3 din Legea nr. 126/2018 prevede în sarcina depozitarului central obligația de a furniza „ emitenților pentru care efectuează și operațiunile de înregistrare prin înscriere în contract informațiile necesare pentru exercitarea drepturilor aferente instrumentelor financiare depozitate, altele decât cele derivate, putând presta servicii pentru îndeplinirea obligațiilor emitentului față de deținătorii de instrumente financiare, altele decât cele derivate”.

Înalta Curte mai reține că depozitarul central este și păstrătorul singurului mijloc probator în privința proprietății valorilor mobiliare, purtând răspunderea exclusivă a identificării în orice moment a proprietarului valorilor mobiliare depozitate în sistemul administrat de acesta, sens în care, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 3 din Regulamentul CNVM nr. 13/2005, are obligația de a opera transferurile proprietății valorilor mobiliare, fără a distinge dacă acestea sunt efectuate prin acte între vii sau de mortis causa.

În speță, instanța de apel a reținut corect situația de fapt referitoare la decesul acționarului majoritar al SC C. SA, D., la data de 8 decembrie 2014, și transmiterea proprietății asupra acțiunilor deținute de către de cujus de plin drept de la data decesului către moștenitorii acestuia, precum și faptul că depozitarul central este singura entitate abilitată de lege să țină registrul acționarilor pentru societățile ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată, ceea ce implică și înregistrarea și evidența deținătorilor instrumentelor financiare (respectiv evidența registrului acționarilor SC C. SA Caracal).

Instanța de apel a interpretat și aplicat, însă, în mod greșit, dispozițiile legale incidente, mai sus menționate, atunci când a conchis că pârâta-intimată SC C. SA Caracal nu este obligată să se adreseze depozitarului central pentru efectuarea cuvenitelor înregistrări în registrul acționarilor, cu privire la schimbarea proprietarului celor 496.972 instrumente financiare ce reprezintă 64,1768% din totalul instrumentelor financiare emise de către SC C. SA (în conformitate cu structura sintetică consolidată a deținătorilor de instrumente financiare, comunicată de către Depozitarul Central la data de 29 martie 2019 - f. 33, dosar Tribunalul Olt), ca urmare a decesului acestuia și transmiterii proprietății de plin drept prin succesiune legală către reclamante.

Concluzia instanței de apel în sensul că singura obligație a emitentului SC C. SA este aceea de a încheia o convenție cu depozitarul central contravine flagrant textelor legale precitate care reglementează obligațiile depozitarului central de a efectua activități specifice de actualizare a informațiilor conținute de registru, în conformitate cu „cererile emitenților și reglementările incidente”.

Societatea emitentă este ținută să solicite ținerea corectă a evidenței acționarilor societății nu doar în scopul transmiterii proprietății asupra acțiunilor întrucât, după cum a arătat, aceasta se transmite de plin drept la data decesului (art. 1114 C. civ.) independent de înregistrarea în registrul acționarilor, ci și pentru faptul că evidența în registrul acționarilor se face și în scopul exercitării unor alte drepturi (de vot, dividende etc.).

În raport de considerentele ce preced, Înalta Curte a constatat că pârâta-intimată SC C. SA are calitate procesuală pasivă în cauză, hotărârea instanței de apel fiind nelegală prin considerarea lipsei calității procesuale pasive a acesteia și, reținând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.