ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 962/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2191 din 19 iunie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Cluj-Napoca și pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea Tribunalului Cluj.

Investit prin declinare, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2241 din 28 octombrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă anularea Deciziei nr. 366/2019 emisă de către instituția pârâtă, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, act administrativ, în baza art. 1 și 8 din Legea 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1)

1

din Legea contenciosului administrativ "Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluționează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluționează potrivit rangului autorității, conform prevederilor alin. (1).", iar potrivit art. 10 alin. (1) din același act normativ "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

De asemenea, art. 10 alin. (3) din același act normativ prevede că, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Se constată că cea de-a doua ipoteză prevăzută de textul de lege mai sus redat are în vedere cererile formulate de către orice persoană juridică de drept public în sensul art. 191 C. civ., și nu doar de către o autoritate publică astfel cum aceasta este definită de art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte are în vedere că art. 10 alin. (1)

1

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, ce a intrat în vigoare la data de 02.08.2018. Având în vedere faptul că cererea a fost introdusă ulterior modificării, Înalta Curte constată că devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1)

1

din Legea contenciosului administrativ astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018.

Reclamanta este instituție publică, iar art. 10 din Legea nr. 554/2004 prevede o competență exclusivă, în această situație, în favoarea Tribunalului București, respectiv instanța de la sediul pârâtului.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Cluj-Napoca și pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția a II a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2021.