ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6345/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu (AFM), a chemat în judecată pe pârâții Ministerului Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară, solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.04.2019 (înregistrat la AFM sub nr. x/25.04.2019) privind cheltuielile din cadrul programului RO 06 - "Energie regenerabilă - (RONDINE)", anularea Deciziei nr. 2/CA/27.06.2019 privind soluționarea contestației formulate de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Procesului-verbal Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.04.2019 (înregistrată la AFM sub nr. x/04.07.2019).

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 233 din 10 aprilie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 233 din 10 aprilie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Solicită admiterea recursului, în principal cu consecința casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare, instanței de fond, iar în subsidiar casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de Administrația Fondului pentru Mediu în contradictoriu cu Ministerului Finanțelor Publice - Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și Ministerului Finanțelor Publice -Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară, pentru următoarele motive: În primul rând sentința civilă nr. 233/10.04.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 488 alin. (1), pct. 6 C. proc. civ.) Astfel, pe fondul cauzei, arată că instanța nu a luat în considerare niciunul din argumentele indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind deloc analizate susținerile Administrației Fondului pentru Mediu. La o simplă cercetare se poate observa că instanța de fond s-a limitat la a prelua, cuvânt cu cuvânt apărările intimatei, dând o aparență de motivare a hotărârii astfel pronunțate. Chiar dacă instanța de fond și-a însușit întru totul apărările pârâtei, aceasta trebuia să indice, pentru respectarea cerințelor prevăzute de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., propriile motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Hotărârea instanței nu cuprinde niciun element care să ilustreze procesele logice de interpretare a legii pe care le presupune aplicarea acesteia la situații de fapt concrete. În al doilea rând, sentința civilă recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (8) C. proc. civ.). Astfel, prin cererea de chemare în judecată recurenta, în conformitate cu prevederile art. 21, alin. (15) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, a formulat punct de vedere cu privire la proiectul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind cheltuielile din cadrul programului RO 06 - "Energie regenerabilă - (RONDINE)", finanțat prin Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European 2009-2014, înregistrat sub nr. x la data de 25.04.2019, dată la care acesta a fost înregistrat și la Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară, sub nr. x. Deși formulat în termenul legal, punctul de vedere nu a fost luat în considerare, fiind emis și comunicat procesul-verbal în forma finală de către Ministerul Finanțelor Publice, fără a se avea în vedere susținerile recurentei. Mai mult, prin Decizia nr. 2/CA/27.06.2019, nu s-au avut în vedere cele invocate cu privire la punctul de vedere depus, ci dimpotrivă, s-au invocat textele de lege privind calculul termenelor din care rezultă tocmai că punctul de vedere formulat de recurentă a fost depus în termenul legal. Astfel, potrivit art. 21, alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, s-a solicitat instanței de fond să constate că procesul-verbal emis nu cuprinde mențiunea din punctul de vedere, fiind reținut la pagina 40 că "structura verificată nu a comunicat un punct de vedere față de proiectul actului de control, în condițiile în care, acesta a fost comunicat intimatei în data de 25.04.2019. Instanța de fond a reținut prin sentința recurată că nu sunt îndeplinite cumulativ toate cerințele privind incidența sancțiunii nulității, lipsind cea de-a treia condiție, reținând aceasta că vătămarea a fost înlăturată prin prezentarea punctului de vedere instanței odată cu cererea de chemare in judecata. Recurenta mai arată că în mod eronat și fără respectarea prevederilor legale speciale aplicabile speței, instanța de fond a respins acțiunea, în fapt, procesul-verbal contestat fiind întocmit cu încălcarea principiului european al dreptului la apărare. Astfel, ascultarea contribuabilului este obligatorie, în doctrină apreciindu-se cu deplin temei că lipsa dovezii privind ascultarea contribuabilului poate conduce la anularea actului administrativ fiscal. În aceste condiții, pentru a se putea considera că beneficiarul acestui drept are posibilitatea de a-și face cunoscut punctul de vedere în mod util, respectarea dreptului la apărare presupune ca administrația să ia cunoștință, cu toată atenția necesară, de observațiile persoanei sau ale întreprinderii vizate. Tocmai în aplicarea acestor principii dezvoltate la nivel european, în cuprinsul O.U.G. nr. 66/2011 au fost introduse prevederi referitoare la dreptul la apărare al entității controlate. Față de cele arătate, în mod neîntemeiat instanța de fond a respins criticile recurentei cu privire la legalitatea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Totodată, a sesizat Ministerul Finanțelor Publice cu privire la declanșarea unei misiuni de control, în vederea clarificării din punct de vedere legal a celor reținute prin Raportul de audit privind derularea activităților în vederea documentelor de închidere a Programului RO 06 "Energie Regenerabilă (RONDINEV, prin care s-au identificat cheltuieli neeligibile în sumă de 496.672 RON. Deși a arătat instanței de fond că s-a procedat la efectuarea unui nou control, aceasta reține, în mod eronat în cuprinsul sentinței recurate că "structura verificată a avut cunoștință ca obiectivul controlului îl constituie verificarea aspectelor notificate de Unitatea de Derulare Programe Internaționale din cadrul AFM, verificările privind în fapt cheltuielile efectuate de AFM prin aplicarea și calcularea majorărilor salariale ale membrilor echipei de implementare a Programului RO 06 în perioada octombrie 2015- iunie 2017." Recurenta arată că a sesizat M.F.P clarificarea celor reținute prin Raportul de audit prin care s-au identificat cheltuieli neeligibile în sumă de 496.672 RON, reținându-se chiar și în cuprinsul procesului-verbal că echipa de control a avut ca obiectiv "verificarea aspectelor notificate de către Unitatea de Derulare Programe Internaționale (UDPI) din cadrul Administrației Fondului pentru Mediu prin adresa înregistrată în cadrul UDPI sub nr. x/25.02.2019, în cadrul AFM sub nr. x/25.02.2019 și la nivelul DGIEF sub nr. x/04.03.2019, în vederea stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli în utilizarea fondurilor europene și a debitorului. Notificarea are la bază Proiectul Raportului final de audit întocmit de UCAAPI (...)" Astfel se reține în cuprinsul deciziei contestate că "echipa de control s-a limitat la efectuarea verificării aspectelor semnalate în cuprinsul suspiciunii de neregulă și nu a extins verificările acelorași aspecte asupra altor cheltuieli efectuate de către operatorul (le program" și că motivele invocate de subscrisa nu sunt de natură să conducă la anularea constatărilor din procesul-verbal nr. x/25.04.2019. Urmare sesizării suspiciunii de neregulă, Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară trebuia să analizeze dacă această suspiciune se confirmă sau nu și nicidecum să demareze o misiune separată. Instanța de fond a apreciat, în mod greșit, ca fiind suficient faptul că recurenta a avut cunoștință de obiectivul controlului. În ceea ce privește fondul cauzei, arată că nu au fost analizate susținerile recurentei privind faptul că în conformitate cu rapoarte de activitate întocmite, membrii grupului au desfășurat activitate. Astfel, un eventual prejudiciu ar fi trebuit calculat ca diferență între valorile rezultate în urma aplicării actelor normative invocate de Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară, si nu declararea ca neeligibilă a întregii sume aferente drepturilor salariale, întrucât într-o astfel de situație, munca prestată de către membrii grupului apare ca fiind neremunerată. Este evident că susținerea instanței de fond cum că "din tabelul aflat la filele x, echipa de control a prezentat calculul acesteia, prin identificarea majorărilor salariale care au fost acordate în perioada supusă controlului, respectiv octombrie 2015- iunie 2017", pârâta-intimată apreciind că toate sumele achitate cu titlu de salariu sunt neeligibile. De asemenea, în martie 2015, Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară a fost sesizată de AFM cu privire la suspiciunea de neregulă privind modalitatea de salarizare a membrilor Grupului de lucru în cadrul Programului R0 06, aceștia beneficiind, din decembrie 2013, de o stimulare financiară orară în funcție de timpul efectiv alocat activității în cadrul UDPI. În urma verificărilor, Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară a constatat că nu se confirmă suspiciunea de neregulă, astfel încât personalul Unității de Derulare Programe Internaționale din cadrul AFM a continuat să fie salarizat în acel mod. Era momentul propice ca DGIEF să fi atenționat AFM cu privire faptul că instituția, fiind Operator de Program al MF-SEE, salarizarea personalului s-ar realiza conform Legii nr. 490/2004, punct de vedere care este minuțios prezentat în raportul din 2017. În luna mai a anului 2015 Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern, la solicitarea PNC, a efectuat o misiune de audit pe aspecte privind salarizarea personalului din cadrul Programului, în urma căreia a considerat că Unitatea de Derulare Programe Internaționale din cadrul AFM ar trebui să urmeze una din cele 3 modalități de stimulare financiară prevăzută de legislația națională, fiind specificat în minuta ședinței de conciliere că "salarizarea suplimentară a membrilor echipei Unității de Derulare Programe Internaționale din cadrul AFM trebuie să se facă în conformitate cu art. 34 alin. (1) din Legea cadru nr. 284/2010". Instanța de fond a omis faptul că Unitatea de Derulare Programe Internaționale din cadrul AFM s-a conformat acestei recomandări și, din octombrie 2015, salarizarea personalului s-a făcut acordându-se clase de salarizare suplimentare, raportat la numărul de ore lucrate efectiv în cadrul Programului. Înainte de a implementa Procedura Operațională nr. 12 rev 2/2015, Unitatea de Derulare Programe Internaționale din cadrul AFM a solicitat Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern, Autorității de certificare și plată și Ministerului Fondurilor Europene, puncte de vedere cu privire la modalitatea de salarizare adoptată. În cuprinsul procesului-verbal și a deciziei a căror anulare se solicită se reține că în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 490/2004, personalul operatorului de program putea beneficia de majorarea salarială numai cu îndeplinirea cumulativă a unor condiții stabilite de lege. Instanța de fond nu a luat în considerare faptul că prevederile art. 2, alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 595/2009 se vor aplica personalului care are atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fișa postului, reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul total alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului, ori personalul nominalizat în Grupul de lucru era reprezentat de aceiași salariați ai AFM, astfel încât pentru activitatea prestată în cadrul Programului RO 06, aceștia au încheiat ANEXE la fișele de post, tocmai din motivul că, pentru activitatea principală aferentă funcției de bază, salariații au semnat fișe de post. Fișa de post este un document anexă la contractul individual de muncă sau la dispoziția de detașare, aferentă postului pentru care salariatul a fost încadrat. Anexele la fișele de post sunt documente în baza cărora salariatul îndeplinește, pe lângă atribuțiile deja stabilite, sarcini suplimentare. O anexă la fișa postului nu poate cuprinde mai multe atribuții decât cele prevăzute în fișa postului, adică a funcției de bază, astfel încât să se atingă procentul de 75% din totalul atribuțiilor. Este important de reținut că AFM avea în derulare și alte Programe, potrivit obiectului de activitate, implementate la nivel național, fără ca instituția să aibă reprezentare locală. Astfel, condiția stipulată la art. 2 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 595/2009 nu este îndeplinită, întrucât atribuțiile în cadrul Grupului de lucru nu pot reprezenta un minim de 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor, iar timpul alocat îndeplinirii sarcinilor în cadrul Programului nu poate reprezenta un minim de 75% din timpul alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu. Este adevărat că instituția a fost desemnată, prin O.U.G. nr. 88/2012, Operator de program pentru domeniul de finanțare: Energie regenerabilă din Mecanismul financiar SEE 2009-2014, acest lucru îndeplinind condiția impusă de lit. b) pct. 20 al art. 2 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat. Ținând cont de faptul că H.G. nr. 595/2009 prevede îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, s-a considerat că această modalitate de salarizare nu poate fi aplicată la nivelul AFM. Astfel, se constată neconcordanța și abordarea total diferită a două structuri de audit/control din cadrul aceluiași minister: - În anul 2015 - DGIEF nu a constatat nicio neregulă și nu a sesizat faptul că ar fi trebuit să se aplice Legea nr. 490/2004, UCAAPI a recomandat aplicarea art. 34 din Legea nr. 284/2010 pentru salarizarea personalului; - În anul 2017 - DGIEF a constatat că nu a îndeplinit prevederile Legii nr. 490/2004, din considerentele expuse în raport UCAAPI a sesizat că nu au fost îndeplinite și prevederile O 42/77/2011. Pentru toate cele arătate în cuprinsul prezentului recurs, solicită admiterea prezentului recurs, în principal cu consecința casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de Administrația Fondului pentru Mediu.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, sentința recurată, fiind, în opinia sa, temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentele de ordin critic formulate circumscriindu-se prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 4 august 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, precum și a probelor administrate în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât criticile recurentei reclamante se circumscriu cazurilor de casare indicate în cuprinsul declarației de recurs, respectiv dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Procedând la examinarea motivelor de recurs, Înalta Curte reține că instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea de chemare în judecată, prin care recurenta reclamantă a solicitat: - anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.04.2019 (înregistrat la AFM sub nr. x/25.04.2019) privind cheltuielile din cadrul programului RO 06 - "Energie regenerabilă -(RONDINE)"; - anularea Deciziei nr. 2/CA/27.06.2019 privind soluționarea contestației formulată de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.04.2019 (înregistrată la AFM sub nr. x/04.07.2019). S-a arătat în esență că actele administrative contestate au fost emise cu încălcarea legii, întrucât a arătat instanței că a sesizat Ministerul Finanțelor Publice cu privire la declanșarea unei misiuni de control, în vederea clarificării din punct de vedere legal a celor reținute prin Raportul de audit privind derularea activităților în vederea documentelor de închidere a Programului RO 06 "Energie Regenerabilă (RONDINE)", prin care s-au identificat cheltuieli neeligibile în sumă de 496.672 RON, fiind identificate următoarele constatări cu impact financiar: "OP Administrația Fondului pentru Mediu a calculat eronat majorările salariale ale membrilor echipei de implementare a Programului RO 06 conform procedurii proprii (...) fără a lua în considerare prevederile Ordinului nr. 42/77/13.01.2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice." A solicitat instanței să constate că prin procesul-verbal nr. x/25.04.2019, intimatele nu au răspuns în sensul confirmării/infirmării sesizării, ci au procedat la efectuarea, în fapt, a unui nou control. Astfel, prin plângerea prealabilă formulată am arătat că obiectivul activității de control prevede verificarea existenței sau nu a suspiciunii de neregulă având ca obiect constatările UCAAPI, urmând a se preciza în concret confirmarea/infirmarea suspiciunii de neregulă transmisă. De altfel, prin procesul-verbal, deși se menționează că echipa de control din cadrul Direcției Generală de Inspecție Economico - Financiară s-a limitat la efectuarea verificării aspectelor semnalate în cuprinsul suspiciunii de neregulă, aceasta a inițiat, în fapt, un nou control. Astfel, urmare sesizării suspiciunii de neregulă, Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară urma să analizeze dacă această suspiciune se confirmă sau nu și nicidecum să demareze o misiune separată. Consideră că urmare sesizării unei suspiciuni de neregulă, se impune a se preciza în concret dacă aceasta se confirmă/infirmă și nicidecum să se deducă din concluziile procesului-verbal. Mai mult, nici prin decizia emisă, intimatele nu precizează în concret dacă de confirmă/infirmă suspiciunea sesizată. Față de cele arătate, a solicitat să se constate ca fiind neîntemeiate concluziile intimatelor de la pagina 6 din decizia contestată prin care se afirmă că "din analiza Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.04.2019 rezultă faptul că acesta a fost întocmit cu respectare prevederilor legale aplicabile în speță", în fapt, acesta fiind emis cu încălcarea prevederilor legale. Pe fondul cauzei, a învederat instanței că urmare Raportului de audit privind derularea activităților în vederea documentelor de închidere a Programului RO 06 "Energie Regenerabilă (RONDINE)" s-au identificat cheltuieli neeligibile în sumă de 496.672 RON, fiind identificate următoarele constatări cu impact financiar: "OP Administrația Fondului pentru Mediu a calculat eronat majorările salariale ale membrilor echipei de implementare a Programului RO 06 conform procedurii proprii (...) fără a lua în considerare prevederile Ordinului nr. 42/77/13.01.2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice." Urmare analizei efectuate de către UCAAPI, asupra documentelor justificative și a operațiunilor aferente elementelor de cheltuieli incluse în Rapoartele financiare Intermediare nr. 7-12, reprezentând cheltuieli cu salariile pentru perioada 10.2015 -06.2017, Administrația Fondului pentru Mediu a sesizat Ministerul Finanțelor Publice cu privire la declanșarea unei misiuni de control, în vederea clarificării din punct de vedere legal a celor menționate. Deși urmare sesizării suspiciunii de neregulă, Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară urma să să analizeze dacă această suspiciune se confirmă sau nu, aceasta a demarat o misiune separată, calculând un prejudiciu total de 963.752,00 RON, respectiv contravaloarea totală a salariilor și a contribuțiilor aferente achitate membrilor echipei Rondine. Din documentele transmise echipei de control (fișe de post, anexe la fișele de post, pontaje, rapoarte de activitate), se poate observa că personalul nominalizat în Grupul de lucru era reprezentat de aceiași salariați ai AFM, astfel încât pentru activitatea prestată în cadrai Programului RO 06, aceștia au încheiat ANEXE la fișele de post, tocmai din motivul că, pentru activitatea principală aferentă funcției de bază, salariații au semnat fișe de post. Fișa de post este un document anexă la contractul individual de muncă sau la dispoziția de detașare, aferentă postului pentru care salariatul a fost încadrat. Anexele la fișele de post sunt documente în baza cărora salariatul îndeplinește, pe lângă atribuțiile deja stabilite, sarcini suplimentare. Astfel, condiția stipulată la art. 2 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 595/2009 nu este îndeplinită, întrucât atribuțiile în cadrul Grupului de lucru nu pot reprezenta un minim de 75% din TOTALUL obiectivelor și atribuțiilor, iar timpul alocat îndeplinirii sarcinilor în cadrul Programului nu poate reprezenta un minim de 75% din timpul alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu. Ținând cont de faptul că H.G. nr. 595/2009 prevede îndeplinirea cumulativă a celor doua condiții, s-a considerat că această modalitate de salarizare nu poate fi aplicată la nivelul AFM. Tot reprezentanții Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern, în cadrul minutei ședinței de conciliere, organizată în urma proiectului raportului de audit din 2015, au specificat:,având în vedere că AFM este instituție publică, reprezentanții Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern la reuniunea de conciliere au arătat că în acest caz salarizarea suplimentară a membrilor echipei Unității de Derulare Programe Internaționale din cadrul AFM trebuie să se facă în conformitate cu art. 34 alin. (1) din Legea cadru nr. 284/2010" Astfel, Unitatea de Derulare Programe Internaționale din cadrul AFM s-a conformat acestei recomandări și, din octombrie 2015, salarizarea personalului s-a făcut acordându-se clase de salarizare suplimentare, raportat la numărul de ore lucrate efectiv în cadrul Programului. A menționat că înainte de a implementa Procedura Operațională nr. 12 rev 2/2015, Unitatea de Derulare Programe Internaționale din cadrul AFM a solicitat Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern, Autorității de certificare și plată și Ministerului Fondurilor Europene, puncte de vedere cu privire la modalitatea de salarizare adoptată. Răspunsurile primite nu lămureau niciunul din aspectele adresate/cerute. În cuprinsul procesului-verbal și a deciziei a căror anulare o solicită se reține că în conformitate cu prevederile art. 2, alin. (1) din Legea nr. 490/2004, personalul operatorului de program putea beneficia de majorarea salarială numai cu îndeplinirea cumulativă a unor condiții stabilite de lege. Astfel cum a arătat mai sus, acesta nu se putea implementa, având în vedere că potrivit art. 2, alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 595/2009 prevederile acestuia se vor aplica personalului care are atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fișa postului, reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul total alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului. Examinând criticile recurentei-reclamante relative la nemotivarea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, neindicându-se de către recurentă în mod punctual fie acele motive străine de natura cauzei care s-ar regăsi în considerentele sentinței, fie motivele omise de către instanța de fond în analiza susținerilor părților. În ceea ce privește însă criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte și le însușește pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi dezvoltate în continuare. Instanța de control judiciar constată că recurenta reclamantă a sesizat în luna martie 2015 intimata pârâtă MFP - Direcția generală de inspecție economico-financiară cu privire la suspiciunea de neregulă privind modalitatea de salarizare a membrilor grupului de lucru din cadrul programului "Energie Regenerabilă (RONDINE)", iar intimata pârâtă a constatat că nu se confirmă suspiciunea de neregulă. Această concluzie a fost stabilită prin procesul-verbal nr. x/6.03.2015, încheiat de intimatul pârât MFP- Direcția Generală de Inspecție economico-financiară, care a concluzionat că există bază legală pentru plata din program a personalului AFM implicat în derularea programului, dispoziții de numire a personalului, acte adiționale ale contractelor de muncă, anexe la fișele de post, că drepturile salariale se încadrează în limitele bugetului aprobat al programului și că sumele reprezentând costuri salariale, respectiv stimulentele financiare, nu sunt neeligibile. În acord cu susținerile recurentei, Înalta Curte reține că raportul de audit privind derularea activităților în vederea documentelor de închidere a programului "Energie Regenerabilă (RONDINE)" încheiat de către intimata pârâtă în luna mai 2015, prin care s-au identificat cheltuieli neeligibile în sumă de 469.672 RON a fost avut în vedere în mod nelegal la încheierea actelor administrative contestate în cauză. Astfel, din analiza materialului probator administrat în cauză reiese în mod evident pe de-o parte faptul că recurenta reclamantă a solicitat intimatei pârâte exclusiv clarificarea din punct de vedere legal a celor reținute prin raportul de audit privind derularea activităților în vederea documentelor de închidere a programului "Energie Regenerabilă (RONDINE)" prin care se identificaseră cheltuieli neeligibile în sumă de 469.672 RON, iar pe de altă parte procesul-verbal contestat în cauză nu răspunde acestei solicitări, conținând alt tip de constatări pe alt tip de cheltuieli. În același timp, expunerea preliminară a procesului-verbal nr. x din 25.04.2019 face referire explicită în privința obiectivelor de control la verificarea aspectelor notificate de recurenta reclamantă în vederea stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli în utilizarea fondurilor europene și a debitorului, în condițiile în care recurenta reclamantă solicitase exclusiv clarificarea unor concluzii reținute în raportul de audit. Este de menționat, totodată, faptul că actul administrativ contestat (procesul-verbal 5052/25.04.2019), deși face trimitere la raportul de audit și la solicitările recurentei, nu concluzionează în niciun mod în privința cererii recurentei în sensul confirmării sau infirmării suspiciunii de neregulă, ci constată ca sumă neeligibilă contravaloarea totală a salariilor și a contribuțiilor aferente în cuantum de 963.752 RON. În acest context, în raport de cele reținute anterior și având în vedere întregul material probator administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că verificările inițiale declanșate la solicitarea recurentei reclamante au fost extinse în afara cadrului nelegal, procedându-se la un nou control atât din punct de vedre al obiectivelor, cât și al temeiurilor legale incidente. Așadar, intimata pârâtă a efectuat verificări fără a ține cont de aspectele semnalate de către recurentă în cuprinsul suspiciunii de neregulă care vizau strict cheltuielile neeligibile în cuantum de 469.672 RON, a stabilit noi obiective ale controlului efectuat fără a aduce la cunoștință entității controlate aceste obiective și a apreciat un alt prejudiciu ca suspiciune de neregulă, reprezentând contravaloarea totală a salariilor și a contribuțiilor aferente achitate membrilor echipei RONDINE. În această ipoteză, Înalta Curte împărtășește susținerile recurentei reclamante, potrivit cărora se impunea comunicarea de către intimatele pârâte către recurentă a declanșării unui control cu obiectivele nou-introduse prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză, pentru ca entitatea controlată să-și poată formula apărări potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 în raport cu noile aspecte de fapt și de drept ce urmau a fi verificate. Procedând contrar, intimatele pârâte au extins în mod nepermis un control anterior finalizat printr-un act administrativ necontestat, intrat în circuitul civil, fără a respecta dispozițiile legale anterior menționate și încălcând dreptul la apărare al recurentei reclamante. Constatând că intimatele-pârâte au emis actele administrative contestate nerespectând dreptul recurentei-reclamante de a fi încunoștiințată de declanșarea controlului, de obiectivele și modalitatea de desfășurare a acestuia, Înalta Curte constată că nu se impune analizarea criticilor privind constatările de fond ale actelor administrative deduse judecății, în raport de aspectele de fapt și de drept anterior reținute, urmând a admite acțiunea reclamantei și a anula Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.04.2019 și Decizia nr. 2/CA/27.06.2019. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate Față de aceste considerente și în raport de prevederile art. 497 din C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, va admite recursul, va casa sentința și, rejudecând cauza, va admite acțiunea și va anula Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.04.2019 și Decizia nr. 2/CA/27.06.2019 privind soluționarea contestației formulate de Administrația Fondului pentru Mediu.