ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5471/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5471/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentința nr. 156 de la 17 iunie 2021, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, invocată de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și D. și pe pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului, în favoarea Curțiide Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
Investită prin declinare, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 233 din 3 septembrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și D. și pe pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflict negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamanții au solicitat anularea Ordinelor de încetare a plății indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, emise pentru fiecare dintre reclamanți și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanți. Astfel: - reclamantul A. a solicitat anularea Ordinului nr. 491/05.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaților; - reclamantul C. a solicitat anularea Ordinului nr. 825/10.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaților; - reclamantul D. a solicitat anularea Ordinului nr. 542/05.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaților; -reclamantul B. solicitat anularea Ordinului nr. 369/02.03.2021 emis de Secretarul General al Senatului.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au exercitat o funcție de demnitate publică în Parlamentul României astfel că, odată cu încetarea mandatului de deputat/senator și îndeplinirea condițiilor legale cu privire la vârsta de pensionare au dobândit dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006, privind Statutul deputaților și al senatorilor.
Înalta Curte constată că, cererea reclamanților are ca temei și scop ocrotirea unui drept de asigurări sociale.
Indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.
Întrucât natura indemnizației pentru limită de vârstă de care au beneficiat reclamanții este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalității și temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plății acestei indemnizații nu poate intra decât în sfera de competență a instanței de drept comun cu competență în soluționarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.
În concluzie, calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizației nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât o astfel de competență specială intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor.
De asemenea, având în vedere că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ, Înalta Curte constată că litigiul de față este unul de asigurări sociale, întrucât reclamanții au supus controlului instanței de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.
Astfel fiind, raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamanților, și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel" și prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluționat în primă instanță de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții D., C., B. și A. și pârâții Parlamentul României-Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților și Parlamentul României-Senatul și Secretarul General al Senatului în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2021.