ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5464/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul solicită antrenarea răspunderii magistraților din cadrul judecătoriei Hârșova.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care se invocă excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția lipsei procesuale pasive a pârâților și excepția autorității de lucru judecat.

Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 97 din C. proc. civ., republicat:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

Dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, dispun în sensul că:

"Secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel."

Cât privește cauzele de contencios administrativ și fiscal, se impune a fi menționate și dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Înalta Curte reține că, din cuprinsul cererii rezultă că reclamantul solicită daune morale, ca urmare a unui pretins prejudiciu suferit ca urmare a exercitării de către pârâți a funcției de judecător în cadrul Judecătoriei Hârșova, calitate în care au soluționat diverse cauze ale reclamantului, acesta fiind nemulțumit de soluțiile pronunțate.

Prin urmare, reclamantul formulează pretenții în baza unor pretinse erori judiciare, situație în care competența materială de soluționare a cauzei, raportat la obiectul cereri, aparține Tribunalului.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în raport de obiectul acțiunii, respectiv antrenarea răspunderii magistraților pentru erorile judiciare săvârșite în exercitarea funcției lor, având în vedere prevederile art. 96 din C. proc. civ., competența materială de a soluționa cererea aparține tribunalului.

În cazul de față, în raport de instanța la care face referire petentul, respectiv Judecătoria Hârșova, competența revine Tribunalului Constanța, în a cărei circumscripție teritorială funcționează Judecătoria Hârșova.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 96 și art. 97 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina cauza privind pe reclamantul B. spre competentă soluționare, în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul dispozițiilor art. 96 și art. 97 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina cauza privind pe reclamantul B., spre competentă soluționare, în favoarea Tribunalului Constanța.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale.

Declină cauza privind pe reclamantul B. spre competentă soluționare, în favoarea Tribunalului Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.