ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5458/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 10.02.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară anularea Rezoluției inspectorului șef din data de 15.01.2020, prin care i s-a respins plângerea prealabilă, precum și anularea Rezoluției de clasare nr. 4119/04.12.2019 și plata de daune materiale și de daune morale.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 65 din 25 ianuarie 2021, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Recurentul-reclamant, arată în esență că prin sentința civilă nr. 65/25.01.2021 a fost omisă examinarea lipsei dosarului nr. x/2018 din lista dosarelor afișate spre repartizare pe 16.04.2018 la Judecătoria Vălenii de Munte. Susține că doamna judecător a inversat ordinea informațiilor, consemnând că cererea de trimiterea a dosarului nr. x/2016 nu a fost influențată de repartizarea aleatorie din data de 16.04.2018. Menționează că aceste elemente lipsesc din fișa de repartiție a dosarului nr. x/2018, ceea ce înseamnă că repartizarea nu s-a făcut pentru acest dosar, ci pentru dosarul nr. x/2017 aferent dosarului nr. x/2016

Apărările formulate în cauză Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 07.11.2019 reclamantul a formulat sesizare, prin care a invocat faptul că judecătoria Vălenii de Munte a folosit în dosarul nr. x/2018 și în dosarul nr. x/2018 o adresă eronată pentru citarea numitului B., preluată din dosarul penal nr. x/2017, în baza unor date din acest dosar consemnate în fals în declarația de consimțământ. Prin sentința nr. 65/25.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs recurentul-reclamant invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 pct. 6 - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei - nu se confirmă, casarea hotărârii putându-se dispune doar în cazul în care magistratul fondului nu a făcut cunoscute părților temeiurile, fundamentele soluției adoptate, astfel încât instanța de control judiciar să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei soluției. Hotărârea poate fi considerată nemotivată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cât și atunci când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura pricinii, care nu au legătură cu speța. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv, dacă: - există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea ar fi întemeiată, iar din altă parte că nu este întemeiată, astfel încât nu se poate ști ce anume a decis instanța; - există contradicție între considerente, în sensul că dîn unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; - lipsește total motivarea dezlegării date de instanță unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă; - judecătorul a motivat confuz sau sumar situația de fapt astfel încât instanța de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată; Astfel, rezultă cu evidență că niciunul dintre aceste posibile motive de casare nu se verifică în speță, instanța de fond motivând coerent soluția dispusă, raportat la fondul cauzei. În plus, judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere pentru a se considera că hotărârea este motivată. În cauza de față s-a reținut că aspectele criticate de reclamant se circumscriu abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. o) și t) din Legea nr. 330/2004, însă acestea nu s-au confirmat, instanța de fond constatând că niciuna dintre criticile recurentului-reclamant nu este întemeiată. Din acest punct de vedere, instanța de fond a observat că sunt corecte concluziile inspectorului judiciar potrivit cărora prima repartizare, care a eșuat, a fost realizată pe număr de dosar nr. x/2018, iar nu pe un alt număr de dosar, care să fi fost ulterior modificat, după cum a sugerat recurentul-reclamant. Nu există la dosarul cauzei nicio dovadă în sensul că repartizarea dosarului, la a doua încercare de repartizare, către completul C3 penal, ar fi fost rezultatul aplicării eronate a dispozițiilor art. 107 din Regulamentul de ordine interioară, în sensul înaintării acestuia către completul penal care a mai soluționat anterior o altă plângere a reclamantului (împotriva unei alte ordonanțe a procurorului din dosarul penal x/2016). Cu privire la cea de-a doua repartizare, instanța de fond a observat că aceasta a avut loc conform prevederilor art. 111 din Regulamentul de organizare a instanțelor. Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că din probele administrate nu rezultă nicio neregulă în procedura de repartizare aleatorie a dosarului nr. x/2017 S-a constatat că la primul termen de judecată din 15.05.2018 titularul de complet (doamna C.) a fost înlocuit fiind în concediu de odihnă, astfel că pentru soluționarea cauzei a fost desemnată doamna judecător D., din lista judecătorilor desemnați pentru a asigura permanența. În urma verificărilor efectuate a rezultat că la dosarul cauzei există procesul-verbal de înlocuire, cu expunerea motivului înlocuirii titularului de complet, astfel că nici în această privință nu s-a putut reține existența unei abateri de la principiul continuității. Faptul că cererea de recuzare a fost înaintată la dosar prin poștă la data de 11.05.2018 nu prezintă nicio relevanță din perspectiva data înregistrării la instanță, mențiunile din rezoluția de înregistrare reprezentând dată certă, ce nu poate fi înlăturată decât prin înscrierea în fals. În cauză cererea de recuzare a fost respinsă prin încheierea din data de 18.05.2018 de completul investit corespunzător - completul imediat următor -prezidat de domnul judecător E., cu motivarea că aspectele învederate de reclamant nu au fost dovedite de acesta. Instanța de fond a observat că și în privința soluției dată asupra cererii de recuzare sunt corecte concluziile inspectorului judiciar, potrivit cărora competențele conferite de Legea nr. 317/204 nu permit pârâtei Inspecția judiciară să procedeze la cenzurarea legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor judecătorești. Din lecturarea încheierii de ședință rezultă că aceasta este motivată, fiind arătate argumentele pentru care s-a apreciat că nu există cazul de incompatibilitate indicat de reclamant în cererea de recuzare, astfel că nici în legătură cu activitatea magistratului E. nu se conturează indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. În ceea ce privește cererea de recuzare a magistratului C. din data de 05.09.2028, instanța de fond a observat că și aceasta a fost corect înaintată spre soluționare completului imediat următor, care a constatat că deja magistratul pronunțase o hotărâre în cauză. În mod corect a constatat instanța de fond că sunt legale concluziile inspectorului judiciar, potrivit cărora în urma verificărilor efectuate asupra modalității de instrumentare a celor două dosare ale Judecătoriei Vălenii de Munte, nu s-au conturat indiciile săvârșirii unor abateri disciplinare de către magistrații investiți cu soluționarea cauzelor ce fac obiectul acestora, astfel că în mod legal și temeinic Rezoluția de clasare a fost menținută prin Rezoluția inspectorului șef nr. C20-37 din data de 15.01.2020. În consecință, instanța fondului a constatat în mod corect că în mod legal inspectorul judiciar a reținut că nemulțumirile și criticile formulate de reclamant nu conturează indiciile săvârșirii abaterilor disciplinare invocate, nefiind identificate motive de nelegalitate cu privire la rezoluțiile contestate. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.