ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3646/2021

Ședința publică din data de 15 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtele ANAF prin Direcția de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/02.07.2020, inclusiv asupra anexelor acestuia, a raportului de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii acestor acte - RIF nr. x/02.07.2020 și a măsurilor dispuse, inclusiv a procesului-verbal de instituire a sechestrului nr. x/23.07.2020 până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința nr. 109/2020 din 2 octombrie 2020, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. GALAȚI, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională De Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare Contestații și DGRFP Galați - AJFP Galați și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/02.07.2020, a raportului de inspecție fiscală nr. xnr. 223/02.07.2020 și a procesului-verbal de instituire a măsurilor asigurătorii din 22.07.2020 emise de pârâta AJFP Galați, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare formulate de reclamantă, ca nefondată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta - pârâtă a susținut că instanța de fond nu a analizat motivarea actului fiscal si anume faptul că organul fiscal este ținut sa aplice întocmai dispozițiile legale prevăzute de art. 7, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 344 din 19 iulie 2006, modificata si completata prin O.U.G. nr. 28/2015 si a art. 8, lit. c) din Legea nr. 16/2017 privind detașarea salariaților in cadrul prestării de servicii transnaționale.

Astfel, fără a se "pipăi" în niciun fel fondul, respectiv motivul esențial care a stat la baza actului administrativ emis, instanța constata un aparent conflict intre actul emis de ITM si cel emis de AJFP Galați, fapt care nu se poate desfășura decât in cazul unei cercetări judecătorești de fond.

Or, tocmai pentru aceste situații legiuitorul a prevăzut dreptul organului fiscal de a aprecia conf. art. 6 din Codul de procedura fiscală.

Susținerile făcute în conținutul acțiunii de către societatea reclamantă nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, raportat la împrejurările de fapt și de drept, aplicabile în cauză.

Și în cazul celei de-a doua condiții Curtea de Apel Galați a omis dispozițiile C. civ., în sensul că pentru a putea fi întrunită cea de-a doua condiție, reclamanta trebuia să facă dovada existenței unui prejudiciu material, nu simple supoziții ale urmărilor executării actului.

Nu a fost motivat în niciun fel care este prejudiciul pe care l-ar putea suferi reclamanta.

Mai mult, executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă. Din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Or, în cauză, executarea obligațiilor bugetare suplimentare a fost dispusă în baza unui act administrativ fiscal care se bucură de o puternică prezumție de legalitate, astfel că nici cea de-a doua condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită.

Intimata - reclamantă A. S.R.L. Galați a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursul prin prisma criticilor arătate și a temeiului juridic invocat, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

Deși recurenta a invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în cuprinsul motivării cererii de recurs nu se regăsește nicio susținere care să poată fi subsumată acestui caz de casare, neputând fi astfel analizat.

Se constată că prin argumentele aduse, recurenta invocă greșita interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prima instanță, în urma analizei celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 - cazul bine justificat și paguba iminentă - a ajuns la concluzia că acestea sunt îndeplinite.

Soluția de admitere a cererii de suspendare a executării actului de impunere este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Potrivit prevederilor ar. 14 din Legea nr. 554/2004, "(1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămata poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond."

După cum se cunoaște, suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există.

Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

În plus, instituția juridică analizată trebuie să ofere cetățeanului o protecție adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează și Legea nr. 554/2004, modificată.

În altă ordine de idei, se impune a fi făcută precizarea că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) și pe prezumția de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).

De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși titlu executoriu.

Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională.

Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Totodată, din lecturarea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, ca cerință indispensabilă pentru a obține protecția juridică a măsurii suspendării executării unui act administrativ contestat, reprezintă, conform definiției cuprinse la art. 2, alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, " acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."

La modul concret, conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În speță, cazul bine justificat incident în emiterea actului administrativ contestat este relevat de împrejurarea că modul de respectare a dispozițiilor legale în domeniul relațiilor de muncă a făcut obiectul controlului realizat la societatea reclamantă de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Galați debutat la data de 15.01.2019, din Anexa la Procesul-verbal nr. x din 22.01.2019 reieșind faptul că activitatea de control a vizat verificarea documentelor aferente anului 2018, ocazie cu care au fost verificate și condițiile cu privire la salariații care urmează să desfășoare activitate în străinătate, nefiind stabilită nicio măsură cu privire la acordarea, calculul ori plata diurnei ori încadrarea în situațiile de detașare transnațională.

Observând aspectele consemnate în cuprinsul acestui proces-verbal (verificarea contractelor individuale de muncă, fișe post, statele de plată, constatarea respectării de către angajator a dispozițiilor din Codul Muncii), precum și faptul că perioada verificată de I.T.M. Galați se suprapune parțial cu cea care a făcut obiectul inspecției fiscale care a vizat perioada 01.10.2014 - 31.12.2018, Înalta Curte apreciază că această împrejurare este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, Înalta Curte amintește că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă este definită de legiuitor ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".

Condiția pagubei iminente presupune însă producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, dar cu toate acestea, iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.

Având în vedere considerentele antereferite precum și cuantumul sumei în discuție, pentru a se evita desfășurarea unor proceduri judiciare ulterioare având ca obiect, în caz de admitere a acțiunii de fond, întoarcerea executării silite, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a concluzionat cu privire la îndeplinirea și a acestei condiții.

Prin urmare, nu pot fi primite alegațiile recurentei-pârâte privitoare la argumentarea ipotetică a prejudiciului, reținând că prezumarea unor consecințe viitoare produse de actul administrativ fiscal contestat asupra activității reclamantei nu echivalează cu o susținere ipotetică, lipsită de suport probator, raportată la o pagubă viitoare și incertă, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În aceste împrejurări, reține Înalta Curte că hotărârea supusă recursului este legală și temeinică, nefiind evidențiate aspecte care să conducă la o altă soluție decât cea avută în vedere de judecătorul primei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței nr. 109/2020 din 2 octombrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2021.