ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2827/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.10.2019 sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., au chemat în judecată pe pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, formulând contestație împotriva rezoluției nr. 2587/A/2019, dispusa de Direcția de inspecție pentru procurori nr. lucrare 19-3151/02.08.2019, inspector judiciar domnul procuror H..

Prin sentința nr. 214 din 20 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B., C., D., E., F., G..

- a respins cererea formulată de către reclamanții B., C., D., E., F., G., ca fiind formulată de către persoane fără calitate procesuală activă.

- a admis excepția inadmisibilității.

- a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, recurenții-reclamanți B., F., C., G., E., A. și D. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Ulterior înregistrării cererii de recurs, la data de 30.09.2020, recurenții-reclamanți au înregistrat cerere de renunțare la judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenții-reclamanți au solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului, formulând în acest sens cerere la data de 30.09.2020.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Deși sub aspectul formei, recurenții-reclamanți și-au intitulat cererea ca fiind o "renunțare la judecata recursului", Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voința reală a părților cu privire la efectele cererii de renunțare, constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurenților-reclamanți de renunțare la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenții-reclamanți B., F., C., G., E., A. și D. împotriva sentinței nr. 214 din 20 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2021.