ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2811/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 04.02.2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 22542/21.02.2020 emise de pârât și obligarea pârâtuliu la plata sumei de 8.115,50 $, reprezentând despăgubiri în baza poliției de asigurare nr. x încheiată cu B. S.A., cu cheltuieli de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 1254 din 3 decembrie 2020, Curtea a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

După ce a prezentat situația de fapt, recurentul-reclamant, referitor la motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a susținut că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului și nu a luat în considerare înscrisurile și interogatoriul luat Fondului de Garantare a Asiguraților, reținând greșit că reclamantul nu a suportat niciun prejudiciu.

A susținut recurentul că instanța nu a analizat actele depuse la S.C. B. S.A. și la Fondul de Garantare a Asiguraților și actele depuse în instanță, atât de reclamant cât și de pârât, din care rezultă o primă situație referitoare la 3.370,40 $, plata serviciilor medicale din 2016, nedecontate de B. și o a doua situație referitoare la notificarea emisă de societatea de executare S.C. C., prin care i se solicită suma de 8.115,50 $, valoarea serviciilor medicale și cheltuielile de executare practicate de firma de executare.

Sumele menționate trebuiau plătite de asigurătorul S.C. B. sau de Fondul de Garantare a Asiguraților, creat în acest scop, deoarece există temeiul contractual și polița de asigurare.

După concluziile instanței de fond, s-ar încălca legea în situația în care s-au făcut foarte multe plăți de către FGA pentru asigurații S.C. B. S.A..

Pârâtul i-a trimis greșit notificarea în orașul Arad, prin care solicita completarea dosarului, deși FGA știa că locuiește în Franța.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat recurentul că a acceptat contractul de asigurare cu S.C. B. S.A. dar nu a știut la data încheierii contractului că societatea era în faliment, asociații erau cercetați penal și că asigurătorul nu plătea polițele de asigurare.

Fondul de Garantare a Asiguraților a fost creat, conform Legii nr. 213/2015, pentru a garanta plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare în cazul falimentului unui asigurător.

A mai precizat recurentul că FGA acoperă creanțele de asigurări în virtutea principiului protecției consumatorilor, produselor și serviciilor de asigurări, plățile făcute de fond reprezentând obligațiile civile ale asigurătorului în faliment, iar instanța de fond nu a luat în considerare contractul de asigurare și polița de asigurare.

A mai arătat că instanța de fond nu a permis apărătorului său să depună concluzii scrise și nu a dispus pentru rezolvarea litigiului ca părțile să facă o mediere care ar fi tranșat definitiv litigiul.

Față de faptul că s-au plătit polițele de asigurare la diverși asigurați, ar fi o discriminare în raport cu pretențiile sale, pentru că are poliță de asigurare care nu este onorată pe diverse criterii neconcludente.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului ridicată din oficiu.

4.1. Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantului A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu aceste considerente, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deși, la nivel formal, recurentul-reclamant A. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestor motive de casare.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 6, acesta se referă la cazul când hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Recurentul-reclamant nu a adus niciun argument și nu a precizat care dintre situațiile reglementate de articol ar fi incidentă în cauză, ci, în esență, a susținut că instanța de fond nu ar fi analizat actele depuse la dosar și a prezentat aprecieri personale referitoare la situația de fapt și la sumele pretinse prin cererea de plată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a-și exprima nemulțumirea față de soluția instanței de fond și la a face aprecieri cu privire la contractul de asigurare și la statutul juridic al Fondului de Garantare a Asiguraților, fără, însă, a-și circumstanția în niciun mod critica de nelegalitate și fără a motiva de ce instanța de fond ar fi încălcat sau ar fi aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Nici alegațiile recurentului referitoare la faptul că instanța nu i-ar fi permis să depună concluzii scrise și că nu a recomandat procedura medierii nu sunt fondate.

La termenul când instanța a reținut cauza în pronunțare, recurentul a fost reprezentat de avocat, care a avut cuvântul asupra acțiunii în cadrul dezbaterilor. Amânarea pronunțării se dispune în cazul în care instanța nu are timp pentru a delibera, nefiind o obligație a judecătorului, chiar dacă părțile o cer. În ceea ce privește procedura medierii, Înalta Curte constată că instanța de fond s-a pronunțat în limitele învestirii sale prin acțiunea formulată de reclamant, neexistând, în prezenta cauză, nicio obligație a instanței în sensul indicat de recurent.

De altfel, aceste ultime două aspecte s-ar putea încadra, eventual, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, ceea ce nu se poate constata cu privire la hotărârea recurată.

4.3. Înalta Curte subliniază faptul că, în actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a analiza aspecte vizând temeinicia hotărârii recurate, probatoriile administrate sau de a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1254 din 3 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.