ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 20107/30.05.2019 emisă de pârât și obligarea acestuia la emiterea unei noi decizii, prin care să se admită cererea de plată nr. x/22.09.2015 pentru suma de 95.042.44 RON, reprezentând despăgubiri pentru evenimentul asigurat produs la data de 26.06.2014.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 995 din 13 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței civilă nr. 995 din 13 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L, prevalându-se de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În motivarea căii de atac reclamanta a arătat că cu toate ca instanța de fond a identificat in mod corect normele legale potrivit cărora intimata ar fi trebuit sa procedeze in soluționarea cererii de plata formulata de subscrisa, în mod cu totul nelegal s-a raportat la clauzele Contractului de prestări servicii de paza obiective, bunuri si valori nr. 68/28.10.2013 încheiat intre subscrisa si societatea de paza B. S.R.L., ci nu la clauzele contractului de asigurare.

Unicul motiv pe care instanța de fond si-a întemeiat hotărârea de respingere a contestației recurentei, este reprezentat de "nerespectarea condițiilor art. 15 din contractul de asigurare" de către recurentă.

Însa, textul art. 15 reprodus in cuprinsul hotărârii recurate la pag 6 de către instanța de fond, nu reprezintă articolul 15 al Contractului de asiguare, cum in mod eronat retine instanța, ci reprezintă articolul 15 al Contractului de prestări servicii de paza obiective, bunuri si valori nr. 68/28.10.2013 încheiat de societatea de paza B. S.R.L. si subscrisa pentru paza obiectivului la care recurenta realiza lucrări de execuție a unei centrale fotovoltaice.

Or, potrivit art. 16 lit. a) din Norma nr. 16/31.08.2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, evaluarea despăgubirilor se efectuează de către Fond, direct sau prin mandatarii acestuia, in baza documentelor existente ia dosarul de dauna si in conformitate cu prevderile legii si ale condițiilor de asigurare.

Nicăieri in cuprinsul Condițiilor de asigurare aferente Poliței de asigurare. x/10.12.2013, emisa de C. S.A. in favoarea firmei de paza B. astfel cum acest document a fost depus la dosarul cauzei de chiar intimata FGA, nu exista art. 15 citat de instanța de fond. Mai mult, in niciuna din clauzele conditiilor de asiguarare nu a identificat textul următor, indicat in mod greșit de instanța de fond ca fiind articolul 15 din Contractul de asiguare: "orice distrugeri, sustrageri de bunuri sau valori ce pot atrage răspunderea prestatorului se vor constata de părțile contractante printr-o comisie mixta care va încheia un proces-verbal de constatare a prejudiciului, stabilindu-se valoarea la care acestea sunt 'înregistrate in evidenta contabila a beneficiarului."

Acest articol este in realitate articolul 15 din Contractului de prestări servicii de paza obiective, bunuri si valori nr. 68/28.10.2013 încheiat de societatea de paza B. S.R.L. si recurenta, cum in mod evident rezulta din cuprinsul acestuia. Pe de alta parte, art. 15 din Condițiile de asigurare se refera la obligația Asiguratului de a se apară in proces, diferența dintre cele doua clauze fiind semnificativa, neputand pune semnul egalității intre articolul 15 al Condițiilor de asiguare si articolul 15 al Contractului de prestări servicii de paza obiective, bunuri si valori.

Prin urmare, raportandu-se la textul de lege invocat de instanța de fond in aprecierea netemeiniciei contestației recurentei, respectiv art. 16 lit. a) din Norma nr. 16/31.08.2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, rezulta ca evaluarea despăgubirilor se efectuează de către Fond in baza condițiilor de asigurare. Orice extindere a evaluării despăgubirilor prin raportare la alte contracte sau raporturi juridice, astfel cum a procedat instanța de fond, este nelegala, nefiind permisa o astfel de asimiliare.

Este nelegala invocarea de către instanța a art. 15 din Contractul de prestări servicii de paza obiective, bunuri si valori ca drept temei al respingerii cererii de plata a despăgubirilor, in contextul in care Norma nr. 16/31.08.2015 se raportează doar la Condițiile de Asigurare. Aprecierea instanței de fond potrivit căreia " reclamanta nu a respectat condițiile de asigurare, mai precis firma de paza B. S.R.L. nu a constatat prejudiciul intr-o comisie mixta conform art. 15 din contract" este absolut eronata, iar raportarea unei astfel de rețineri greșite la dispozițiile art. 16 din Norma nr. 16/31.08.2015 privind Fondul de garantare a asiguraților a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale. Fiind evident ca subscrisa (terț beneficiar al despăgubirilor cuvenite in urma producerii evenimentului asigurat) nu am incalcat nicio dispoziție a contractului de asigurare, pretinderea unei astfel de incalcari si invocarea art. 16 din Norma nr. 16/31.08.2015 privind Fondul de garantare a asiguraților ca drept temei al justeții respingerii cererii de plata a despăgubirilor apar drept netemeinice si nelegale. Mai mult, odată ce evenimentul de furt s-a produs, a luat naștere obligația societății de paza de despăgubire a recurentei pentru pagubele suferite, indiferent de modalitatea de constatare a acestora, cu respectarea condițiilor de asigurare, care in niciun caz nu prevăd obligația realizării unei comisii mixte de către partile contractului de paza in vederea constatării prejudiciului. Si dincolo de orice dubiu, constatarea evenimentului de furt. s-a făcut la fata locului de către organele abilitate ale statului (Politia Urzicuța), cum rezulta din actele existente la dosarul cauzei.

In contextul inexistentei obligației privind "realizarea unei comisii mixte de constatare de către partite contractului de paza" in cuprinsul condițiilor de asigurare, aprecierea instanței de fond care acuza recurenta de lipsa de diligenta in luarea masurilor prevăzute in contractul de asigurare (in condițiile in care societatea de paza este parte a acestui contract, ci nu recurenta) apare ca fiind una nerezonabila, cu atât mai mult cu cat a dovedit buna credința atât fata de reprezentantul asigurătorului C. S.A. căruia i-am furnizat toate documentele si informatile solicitate in vederea constatării si stabilirii daunelor, cat si fata de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților căruia pe parcursul unei perioade indelungate de aproximativ patru ani i-am furnizat documente, facturi, lămuriri tehnice, calcule in baza cărora ar fi putut cu ușurința sa stabilească valoarea bunurilor asigurate, astfel cum prevede art,98 din Condițiile de asigurare.

Recursul nu este fondat.

Ceea ce critică recurenta-reclamantă a fi "încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material" este în fapt doar o eroare materială în citarea unui text relevant în soluționarea pricini.

În fapt s-a reprodus, deși era suficient să se facă trimiterea la art. 15 al Contractului de prestări servicii în loc de art. 15 din Contractul de asigurare. Totuși instanța de fond a făcut trimiteri la cuprinsul motivării la art. 15 din Contractul de asigurări în mod repetat.

Analizând pricina Înalta Curte reține că intre asigurat si păgubit exista încheiat Contractul de prestări servicii de paza obiective, bunuri si valori nr. 68/28.10.2013 ce a stat la baza incheierii poliței de asigurare x/10.12.2013, in care la Cap. VI.art. 12 alin. (3), Prestatorul se obliga "păzește si apară obiectivul, bunurile si valorile, conform cărtii construcției investiției nominalizate in planul de paza si asigura integritatea acestora împotriva oricăror acțiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate sau existenta materiala si utila a acestora, exercitate atât de către terțe persoane cat si angajații Beneficiarului" si la Cap. VII, art. 15 "orice distrugeri, sustrageri de bunuri sau valori ce pot atrage răspunderea Prestatorului se vor constata de părțile contractante printr-o comisie mixta care v-a încheia un proces-verbal de constatare a prejudiciului, stabilindu-se totodată valoarea la care acestea sunt inregistrate in evidenta contabila a Beneficiarului. In cazul in care comisia stabilește prin procesul-verbal de constatare a prejudiciului ca vinovăția producerii prejudiciului cade in sarcina Prestatorului, despăgubirea se va face conform obligațiilor Prestatorului Art. 12, iar Prestatorul isi recuperează sumele in baza asigurării de răspundere civil ape care o detine",putem concluziona ca cele doua societăți nu si-au îndeplinit obligațiile prev. de art. 12 din Contractul de prestări servicii (nu au constituit comisia de constatare si nu au stabilit valoarea prejudiciului) fapt ce a impiedicat C. sa stabilească prejudiciul real.

In dosarul de dauna x nu exista "Procesul-verbal de constatare a daunelor" de către reprezentantul asigurătorului C., in care sa fie consemnate pagubele constatate si a celor declarate de asigurat si Beneficiarul serviciilor de paza, fapt ce confirma ca nu au fost respectate prevederile art. 15 din Contractul x/28.10.2013.

Nu exista procesele-verbale de predare - primire a bunurilor lăsate in paza reprezentanților B. (absolut obligatoriu trebuiau întocmite procese-verbale de predare a bunurilor ce urmau a fi păzite intrucat Parcul fotovoltaic D. era in curs de amenajare si nu era in exploatare la data evenimentului) si nu exista dovezi ca bunurile declarate furate erau montate in obiectiv. Pentru a dovedi ca bunurile reclamate erau montate in obiectivul păzit sunt necesare documente din care sa reiasă ca acest Parc era in funcțiune la data evenimentului.

Întrucat nu rezulta si nu se poate stabili cu exactitate data si modul dispariției bunurilor ori cantitatea acestora, declarația de asiguratului B. (care prin reprezentanții săi la deschiderea dosarului de daună nu confirmă producerea unui risc asigurat) si răspunsul Postului de Politie Urzicuța ca nu exista un dosar penal care sa confirme ca la obiectivul asigurat s-a produs un "furt" la data de 26.06.2014.

Rezultă în cauză nerespectarea prevederilor art. 27 lit. b), art. 39 lit. Bb) din condițiile de asigurare.

În aceste condiții în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantei, este real că pentru alte motive art. 15 citat nefiind relevant în conținut.

Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 995 din 13 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.