ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.04.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2174/2021

HOTĂRÂRE
06.04.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2174/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ si fiscal), reclamanta Obștea Muntele Runcu a chemat în judecată pârâtele Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea și Ministerul Apelor și Pădurilor, solicitând:

- anularea actului administrativ nr. 7533/29.05.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la:

- plata sumei de 631.607,94 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietara, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 2415,20,00 ha, încadrată în tipul I si II de categorii funcționale (TI/TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Runcu pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2016;

- plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 631.607,94 RON începând cu data de 04.05.2017 - data la care a depus cererea nr. x/04.05.2017 la Garda Forestiera Râmnicu Vâlcea, până la plata efectivă a debitului;

- obligarea la cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 375/2018 din 5 iulie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta Obștea Muntele Runcu, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea și Ministerul Apelor și Pădurilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Obștea Muntele Runcu, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimații-pârâți au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

Recurenta-reclamantă a depus note scrise.

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, în condițiile art. 499 din C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că recurenta-reclamantă nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 375/2018 din 5 iulie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 20.07.2018, conform dovezii de înmânare atașată la dosarul instanței de fond - fila x. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 05.07.2018, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac.

Potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ., când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În condițiile în care ultima zi pentru declararea în termen a recursului era 05.07.2018, zi nelucrătoare, termenul a fost prelungit până la 06.07.2018.

În cauză, cererea de recurs a fost expediată prin serviciul de curierat la instanța de fond la data de 26.09.2018, conform dovezii aflate la dosarul instanței de recurs, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 26.09.2018, fiind înregistrată la Curtea de Apel Craiova la data de 01.10.2018, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 06.07.2018.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 185 C. proc. civ. coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul, ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Obștea Muntele Runcu împotriva sentinței nr. 375/2018 din 5 iulie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-09-28
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4227/2021
Ședința publică din data de 28 septembrie 2021 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea introdusă la Tribunalul
ÎCCJ 2018-06-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2449/2018
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate Prin cererea introdusă pe rolul Trib
ÎCCJ 2018-06-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2448/2018
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate Prin cererea introdusă pe rolul Trib
ÎCCJ 2018-04-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1577/2018
Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul
ÎCCJ 2018-02-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 614/2018
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Harghita, secția civilă,
Sursă