ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1577/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția Civilă, sub nr. x/2017 la data de 31.05.2017, reclamanta ASOCIAȚIA COMPOSESORALĂ A. a chemat în judecată pe pârâții GARDA FORESTIERĂ BRAȘOV și MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună următoarele: anularea actului administrativ nr. 3053/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2014, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la: plata sumei de 11.614,29 de RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 51,40 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Frumoasa pe întreaga perioadă a anului 2014, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2014; plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 11.614,29 de RON, începând cu data de 24.03.2017 - dată la care a fost depusă Cererea nr. 240/23.03.2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Harghita în soluționarea prezentului litigiu.

Hotărârea primei instanțe sesizate

Prin sentința nr. 2287 din 22 noiembrie 2017, Tribunalul Harghita, secția Civilă a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Asociația Composesorală A. împotriva pârâților Garda Forestieră Brașov, și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că nici art. 1 alin. (3) și art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici art. 97 alin. (1) din Codul Silvic nu conferă compensațiilor la plata cărora reclamanta se consideră îndreptățită caracterul de contribuții în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, faptul că, din perspectiva autorităților publice implicate în litigiu, sumele pretinse de reclamantă sunt venituri publice în sensul art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, nu înseamnă că ele sunt contribuții - elemente de drept fiscal, pentru că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 are în vedere, la stabilirea criteriului valoric, raporturi juridice de drept fiscal după cum rezultă din enumerarea obiectului lor, respectiv "taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora". Deci compensațiile pretinse sunt venituri publice în sensul legii care reglementează taxele judiciare de timbru, dar nu orice venit public se încadrează în vreuna din categoriile enumerate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În opinia instanței, criteriul care operează la stabilirea competenței materiale este cel al autorității publice chemate în judecată și, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorități publice centrale (Ministerul Apelor și Pădurilor) să efectueze o operațiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este competentă material și teritorial să soluționeze integral prezenta acțiune.

Hotărârea celei de-a doua instanțe

Prin sentința nr. 24 din 19 ianuarie 2018, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența materială de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Asociația Composesorală A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov, în favoarea Tribunalului Harghita și a constatat ivit conflictul negativ de competență,

S-a reținut că cererea de chemare în judecată are ca obiect refuzul considerat nejustificat de soluționare a cererii adresate pârâtei Garda Forestieră Brașov, primul petit vizând anularea actului în care este materializat acest refuz, iar petitele în pretenții au un caracter accesoriu.

Astfel, competența s-a stabilit prin raportare la actul administrativ dedus judecății, menționat în primul petit al acțiunii, respectiv anularea actului considerat administrativ în care este exprimat refuzul pârâtei Garda Forestieră Brașov de a acorda drepturile solicitate.

Faptul că s-a solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Apelor și Pădurilor (autoritate publică centrală) la plata despăgubirilor, în solidar cu Garda Forestieră Brașov, a reținut instanța că nu este de natură a atrage competența de soluționare a curții de apel. Curtea a reținut în primul rând, că atâta timp cât cererea de acordare a despăgubirilor este accesorie celei privind nelegalitatea actului administrativ, pentru stabilirea competenței este relevant rangul autorității emitente a actului sau căreia i-a fost adresată cererea.

În concluzie, competența materială de soluționare a acțiunii, revine Tribunalului Harghita, competent și sub aspect teritorial.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanta ASOCIAȚIA COMPOSESORALĂ A. a chemat în judecată pe pârâții GARDA FORESTIERĂ BRAȘOV și MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună următoarele: anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2014, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la: plata sumei de 11.614,29 de RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 51,40 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Frumoasa pe întreaga perioadă a anului 2014, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2014; plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 11.614,29 de RON, începând cu data de 24.03.2017 - dată la care a fost depusă Cererea nr. x/23.03.2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Adresa nr. x/03.04.2017 exprimă, în mod neîndoielnic și explicit, refuzul autorității publice de a soluționa cererea reclamantei (și a altor composesorate și asociații composesorale), apreciindu-se a fi prematur formulată, înscrisul care îl conține având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Deci, în discuție este un act administrativ asimilat, materializat în refuzul Gărzii Forestiere Brașov de a aviza documentația întocmită în vederea acordării compensațiilor masă lemnoasă pentru anul 2014.

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ contestat.

În cauză, emitentul actului administrativ asimilat, materializat în Adresa nr. x/2017, este Garda Forestieră Brașov, autoritate publică de nivel local.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene […] se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

În ceea ce-l privește pe pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, reclamanta a precizat că l-a chemat în judecată raportat la capătul de cerere privind plata ajutoarelor de stat și a dobânzilor aferente, ca autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură.

Or, capătul principal al acțiunii privește anularea Adresei nr. x/03.04.2017. Capătul acțiunii privind acordarea contravalorii produselor de masă lemnoasă, și care este îndreptat inclusiv împotriva Ministerului Apelor și Pădurilor, este accesoriu capătului principal, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația Composesorală A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2018.