ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2111/2022

Ședința publică din data de 07 aprilie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.11.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată în calitate de pârâtă, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanței:

- Anularea Notificării nr. x/27.04.2016 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care i-a fost comunicată valoarea procentului "p" pentru trimestrul I 2016 și consumul de medicamente pentru trimestrul I 2016;

- Anularea Adresei nr. x/17.05.2016 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva Notificării nr. x/27.04.2016 privind consumul de medicamente pentru trimestrul I 2016;

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 3408 din data de 24 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.

A respins excepția de nelegalitate a Ordinului Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 227/26.04.2016, ca neîntemeiată.

A respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 3408 din data de 24 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a exercitat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea pe fond a cauzei cu consecința admiterii excepției de nelegalitate și a acțiunii introductive.

În dezvoltarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a omis să analizeze criticile referitoarea la încălcarea disp. art. 56 din Constituția României, notificarea emisă de intimata-pârâtă încalcă principiul proporționaliltății, care trebuie să însoțească orice ingerință a statului, în proprietatea privată.

Faptul că taxa clawback a fost stabilită prin lege, nu înseamnă că aceasta poate încălca principiul justei așezări a sarcinilor fiscale și al proporționalității, astfel că deținătorii autorizațiilor de punere pe piață pot fi obligați la plata acestei taxe, doar în măsura în care bugetul alocat medicamentelor ar fi epuizat și nu de plano, ca o regulă generală.

Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra motivului de nelegalitate privind includerea TVA și adaosurilor comerciale, respingând critica sub motivarea că reclamanta nu a probat includerea TVA în valoarea procentului "p".

Instanța de fond a ignorat faptul că însăși pârâta a afirmat în notificare ideea conform căreia consumul de medicamente pentru trimestrul I 2016 conține TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare persoană obligată la plata contribuției trimestriale.

Notificarea contestată cuprinde și adaosurile distribuitorilor și farmaciilor, astfel că valoarea consumului comunicată de pârâtă nu este raportată la prețul de vânzare, ci la prețul de compensare.

Din perspectiva motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă aplicarea greșită a disp. art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, atunci când prima instanță a considerat că taxa clawback se datorează pentru substanțele de contrast.

Substanțele de contrast sunt medicamente de diagnostic și nu de tratament, iar restituirea unor sume achitate nedatorat la bugetul de stat/bugetul asigurărilor de sănătate nu este condiționată de inexistența vreunei culpe a plătitorului.

Includerea voluntară de către recurenta-reclamantă a substanțelor de contrast pe lista transmisă CNSAS nu are semnificația unei recunoașteri a datorării sumei, ci a urmărit evitarea unor consecințe nefavorabile pentru societate.

Recurenta-reclamantă a reținut și faptul că prima instanță, în mod greșit, a considerat că urmare a respingerii de către Curtea Constituțională a excepțiilor de neconstituționalitate, se impune respingerea acțiunii.

Instanța de fond nu a arătat care este legătura dintre deciziile Curții Constituționale și soluția pronunțată, iar obligația instanței este aceea de a efectua propriul control de legalitate.

O altă critică are în vedere respingerea greșită a motivelor de nelegalitate ce privesc lipsa de transparență a notificării, nemotivarea actului și imposibilitatea de a verifica corectitudinea calculului consumului total de medicamente și a procentului "p".

În mod greșit a arătat prima instanță că motivarea notificărilor rezultă din coroborarea cu alte documente exterioare, netransparența acestor acte a fost constatată și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, exemplificându-se Deciziile nr. 1609/2015 și nr. 2934/2015.

Recurenta-reclamantă susține că prima instanță a respins greșit excepția de nelegalitate a Ordinului Președintelui CNAS prin care a fost aprobată valoarea procentului "p", avându-se în vedere că în valoarea consumului centralizat de medicamente este inclusă TVA.

O astfel de prevedere în cuprinsul ordinului încalcă atât dispozițiile constituționale referitoare la principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, cât și Decizia Curții Constituționale nr. 29/2013, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituțională.

Faptul că intimata-pârâtă menționează existența posibilității de deducere a TVA, ulterior comunicării notificării, nu echivalează cu eliminarea inițială a acesteia din valoarea consumului de medicamente, deoarece această valoare cuprinde și TVA aferentă altor entități, aplicată în lanțul de distribuție și nu rezultă modalitatea exactă în care o astfel de deducere s-ar putea realiza.

Eliminarea TVA este doar aparentă și nu efectivă, în condițiile în care valoarea comunicată societății și în funcție de care se aplică procentul "p", conține TVA.

Instanța de fond a respins, în mod greșit, argumentul conform căruia ordinul conține dispoziții contradictorii, avându-se în vedere că, deși la art. 1 se arată faptul că CTt și Bat nu conțin TVA, la art. 2 alin. (1) se arată că valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente include TVA.

Intimata-pârâtă ar fi trebuit să arate care este valoarea CTt, dacă aceasta include sau nu TVA, precum și dacă acesta a fost înlăturat sau nu din calculul final al valorii indicate.

Instanța de fond a reținut greșit că înregistrarea datelor în Platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate echivalează cu legalitatea și transparența ordinului.

Instanța de fond a ignorat și jurisprudența națională invocată de reclamantă, sub motivarea că aceasta nu este obligatorie.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat de reclamanta S.C. A. SRL

Analiza motivelor de casare

Recurenta-reclamantă a susținut că în cuprinsul sentinței recurate nu se regăsesc considerentele primei instanțe referitoare la încălcarea disp. art. 56 din Constituția României (încălcarea principiului justei așezări fiscale și proporționalității) și la includerea TVA și adaosurilor comerciale în valoarea procentului "p".

Recurenta-reclamantă invocă astfel o nemotivare a sentinței de fond, însă se constată că, în realitate, critica se referă la nemulțumirea părții față de argumentele expuse de judecătorul fondului.

Înalta Curte constată că prima instanță a răspuns celor două critici, pe larg, la paginile 21-25 din considerentele sentinței, urmând să se constate neîntrunirea disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prima susținere, referitoare la aplicarea greșită a disp. art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 este nefondată.

Conform art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, pentru categoriile anume arătate în cuprinsul acestei norme, există obligația de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse sau folosite în anumite servicii, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, o contribuție calculată potrivit ordonanței de urgență.

Înalta Curte reține că disp. art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 se referă la "medicamente", fără să existe vreo distincție între cele de diagnostic și cele de tratament.

Recurenta-reclamantă a arătat că nu contestă că substanțele de contrast intră în noțiunea de "medicamente", dar acestea sunt medicamente de diagnostic și nu de tratament.

Distincția făcută de recurenta-reclamantă este contrară disp. art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, aceasta a interpretat greșit legea, contrar interpretării și aplicării corecte a aceleiași dispoziții legale efectuate de instanța fondului, ce corespunde voinței legiuitorului, în conformitate cu principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

Cu privire la argumentele arătate legate de materia restituirii sumelor achitate nedatorat la bugetul de stat sau la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, acestea nu se subsumează modului de interpretare și aplicare a disp. art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, plata fiind datorată din acest punct de vedere.

Susținerea recurentei-reclamate potrivit căreia instanța de fond nu a efectuat propriul său control de legalitate, ci a considerat că respingerea excepțiilor de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională impune și respingerea acțiunii poate fi încadrat la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece se invocă o nemotivare a sentinței recurate.

Critica este nefondată, judecătorul fondului a expus întâi deciziile pronunțate de Curtea Constituțională și, ulterior a analizat, în concret, motivele susținute de reclamantă în privința nemotivării actelor, nerespectarea principiilor transparenței și predictibilității fiscale, realitatea datelor, stabilirea bazei impozabile, situația TVA și adaosurilor comerciale.

De altfel, în continuarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă susține casarea sentinței atacate, față de respingerea lipsei de transparență a notificării și a nemotivării actului, critici întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de unde rezultă că recurenta-reclamantă este nemulțumită de soluție și nu de faptul că instanța de fond nu a motivat corespunzător sentința.

Cu referire la nemotivarea, netransparența și nelegalitatea notificării comunicate și contestate în prezenta cauză, recurenta-reclamantă, fără să precizeze norma de drept material interpretată/aplicată greșit de prima instanță, arată că nu este posibilă verificarea medicamentelor/valorilor medicamentelor de referință pretins consumate, raportat la vânzările acelorași medicamente, pentru trimetrul I 2016 și, în plus, instanța de fond nu a ținut seama de jurisprudența Înaltei Curți și Curții de Apel București.

Înaltă Curte reține faptul că din cuprinsul acestor susțineri ale recurentei-reclamante se confirmă, în plus, ipoteza că prima instanță a efectuat propriul său control de legalitate.

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate este prevăzut în cuprinsul O.U.G. nr. 77/2011 și a legislației derivate, notificarea cuprinde aceste elemente obligatorii, iar recurenta-reclamantă contestă însuși acest sistem de raportare, fără să arate în ce mod s-a realizat o nerespectare a legii, ori o interpretare și aplicare greșită a acesteia.

În ceea ce privește jurisprudența amintită, aceasta se referă la alte acte contestate și nu poate fi opusă în prezenta cauză, ce a analizat în concret, aspectele susținute de societate.

Cu privire la greșita respingere a excepției de nelegalitate a Ordinului Președintelui CNSAS nr. 227/26.04.2016, prin care s-a stabilit procentul "p", Înalta Curte reține că actul a respectat disp. art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, CTt și Bat nu includ TVA, precum și disp. art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora, stabilirea, calculul și declararea contribuției trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea TVA de către aceștia, din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de CNAS.

Întrucât Ordinul nr. 227/2016 respectă dispozițiile actului normativ în temeiul căruia a fost admis în mod corect, prima instanță a respins excepția de nelegalitate, iar criticile ce privesc netransparența, nemotivarea ordinului, precum și cele legate de înregistrarea datelor în platforma informatică, fără să se rețină nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, reprezintă în realitate, o critică adusă însuși sistemului de raportare a datelor și de stabilire a contribuției "p", analiză ce ține de constituționalitatea legii și nu de legalitatea actului administrativ.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 3408 din 24 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 aprilie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.