ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 160/2021

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, contestație împotriva împotriva Deciziei CNA nr. 98 din 28.02.2017, în temeiul căreia a fost sancționată cu amendă de 25.000 RON pentru încălcarea prevederilor articolelor 40 alin. (3) si 47 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu obligația de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori, în intervalul orar 18:00 - 22.00, din care o dată în principala emisiune de știri, următorul text: "Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat cu amendă de 25.000 RON postul A., deoarece, în emisiunea B. din 2 octombrie, realizatorul a făcut o serie de afirmații cu caracter xenofob la adresa minorității maghiare din România, ceea ce contravine prevederilor art. 47 din Codul audiovizualului. Sancțiunea a fost aplicata, de asemenea, si pentru ca, în ediția din 26 septembrie a emisiunii Dosar de Politician, moderatorul a permis invitaților utilizarea unui limbaj jignitor, fara sa aiba o atitudine ferma pentru stoparea acestuia, fapt de natura sa contravina dispozițiilor art. 40 din codul audiovizualului." Reclamantul a solicitat: • anularea ca netemeinica și nelegala a Deciziei CNA nr. 98 din 28.02.2017 • în subsidiar, în temeiul în temeiul prevederilor art. 144 alin. (3) din Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementara a conținutului audiovizual, prevederi vizând criteriile de individualizare a pedepsei și în temeiul prevederilor art. 90 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, fie înlocuirea pedepsei amenzii cu somația de intrare în legalitate, fie reducerea pedepsei cu amenda la minimul special prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1272 din 19 martie 2018, a respins contestația formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea în tot a hotărârii recurate și, rejudecând litigiul în fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, în sensul constatării nulității Deciziei contestate nr. 98 din 28.02.2017 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 RON, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment/somație sau reducerea sancțiunii contravenționale proporțional cu gradul de pericol social, în principal la minimul acesteia de 5.000 RON. În drept a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Recurenta-reclamantă susține, în primul rând că sentința atacată a fost dată cu încălcarea si aplicarea greșită a normelor pe drept material a dispozițiilor articolelor 40 alin. (2) și (3) si 47 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare. În opinia recurentei nici moderatorul C. și nici societatea A. S.R.L. nu au exercitat vreun manifestare antisemită sau xenofobă, în cauză intervențiile moderatorului fiind pentru "spotarea conflictului și calmarea spiritelor...", iar în final s-a solicitat întreruperea emisiunii. Totodată se arată că "în urma vizionarii înregistrărilor și a dezbaterilor generate de analiza conținutului emisiunii B. din 2.10.2016, membrii Consiliului au constatat că, în contextul comentărilor la referendum inițiat de guvernul Ungariei cu privire la sistemul de cote obligatorii de relocalizare de refugiați în statele Uniunii Europene, care a avut loc în luna octombrie în țara vecină, unele afirmații făcute în cadrul comentariului de realizatorul emisiunii au depășit cadrul unei critici moderate a acțiunilor unor politicieni. Reclamanta solicită cu privire la acestea ca instanța să constate faptul că afirmațiile despre care CNA cum că ar prezenta caracter xenofob și antisemit se circumscriu specificului emisiunii -pamflet/satira, natura emisiunii fiind anunțată în cadrul acesteia. Televiziunile difuzează numeroase emisiuni de tip pamflet, care dezbat teme diverse, de la cele sociale și mondene, până la politic și economic. Emisiunea incriminată este un pamflet, având ca tema principala stigmatizarea aspectelor negative ale realității sociale. Ziaristul este liber să-și exprime opiniile cu privire la orice problema de interes general. Reclamanta în susținerea recursului face referire și la caracterul autonom al libertății de exprimare și informare consacrat de CEDO și alte documente europene, respectiv Actul final de la Helsinki din 1975, Declarația Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei din 29.04.1982 și Recomandarea Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei din 23.02.1984 referitoare la "principiile relative la publicitatea televizată". Arată aceasta că "apreciată a fi corolar al libertății de exprimare în Constituția din 1991, apare prevăzută liberatatea conștiinței și dreptul la informație, respectiv dreptul la învățătură".

Apărarea intimatului-pârât Intimatul-pârât a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, cu privire la recursul formulat constată că, în mod corect, prima instanță a validat reținerile pârâtului, respectiv: Pentru prima faptă - postul A. a difuzat în data de 26.09.2016, intervalul 20:30-21:52, emisiunea "Dosar de Politician" moderată de C.: "În urma vizionării înregistrării, membrii Consiliului au constatat că atitudinea moderatorului pe parcursul discuțiilor a fost una care a permis invitaților utilizarea violenței verbale și a unui limbaj jignitor, intervențiile acestuia, așa cum rezultă din raportul de monitorizare, fiind insuficiente și lipsite de rezultat în sensul stopării disputei și menținerii discuției într-un cadru rezonabil, decent, al exprimării dezacordului, negării sau argumentării unor poziții contradictorii. (...) Față de aceste aspecte, membrii Consiliului au constatat că modul de desfășurare al discuțiilor purtate în cadrul convorbirilor telefonice între invitați a fost unul de natură să contravină dispozițiilor legale care reglementează conținutul comunicării audiovizuale, respectiv prevederilor art. 40 alin. (3) potrivit cărora, moderatorii, prezentatorii și realizatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu le permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență." Schimbul de replici la care s-a referit Consiliul în motivarea sa a fost redat integral în conținutul motivării . Pentru a doua faptă - ediția din 2.10.2016 a emisiunii B., difeuzată pe postul A. în intervalul 23:00-23:50: "În urma vizionării înregistrărilor și a dezbaterilor generate de analiza conținutul emisiunii, membrii Consiliului au constatat că, în contextul comentariilor referitoare la referendumul inițiat de guvernul Ungariei cu privire la sistemul de cote obligatorii de relocalizare de refugiați în statele Uniunii Europene, care a avut loc în luna octombrie în țara vecină, unele afirmații făcute de realizatorul emisiunii au depășit cadrul unei critici moderate a acțiunilor unor politicieni căpătând accentele grave ale unor afirmații cu caracter xenofob la adresa Ungariei și a minorității maghiare din România." Astfel, față de conținutul analizat, membrii Consiliului au constatat că afirmațiile făcute de realizatorul emisiunii au fost de natură să contravină dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Codul audiovizualului care interzic difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe." Aceste afirmații au fost realuate pe larg în cadrul motivarii, fiind evidențiate doar unele dintre ele, dintre care se rețin în special următoarele: "Domnu D., să știți că și României i-ar sta bine fără unguri. Da? Transilvaniei i-ar sta excepțional fără maghiari. Că așa ar fi corect, domnu' D.. Arabii la ei în Siria și în Palestina, dumneavoastră în Ungaria și noi aici. Da? Maghiarii de aici dacă sunt atât de unguri și atât de împotrivă poporului român, să stea în Ungaria.", "încă o dată spun, că dacă l-am fi dat nu i-am fi primit nici pe maghiari în Europa, vă asigur, atunci când era cazul". În baza raportului de monitorizare și vizionării de imagini, pârâtul a reținut că radiodifuzorul, a încălcat prevederile art. 40 alin. (3) si 47 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare. Prin Decizia nr. 98/28.02.2017, reclamanta a fost sancționată cu amendă de 25.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (3) si 47 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare și s-a dispus în temeiul art. 93 1 alin. (1) și alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, că radiodifuzorul are obligația de a transmite în următoarele 24 ore de la comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori, în intervalul 18.00-22.00, din care o dată în principala emisiune de știri, următoarul text: "Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat cu amendă de 25.000 RON postul A., deoarece, în emisiunea B. din 2 octombrie, realizatorul a făcut o serie de afirmații cu caracter xenofob la adresa minorității maghiare din România, ceea ce contravine prevederilor art. 47 din Codul audiovizualului. Sancțiunea a fost aplicată, de asemenea, și pentru că, în ediția din 26 septembrie a emisiunii Dosar de Politician, moderatorul a permis invitaților utilizarea unui limbaj jignitor, fără să aibă o atitudine fermă pentru stoparea acestuia, fapt de natură să contravină dispozițiilor art. 40 din codul audiovizualului." S-a reținut în sarcina acesteia că în cadrul edițiilor emisiunii "Dosar de politician", difuzate în data de 26.09.2016, în intervalul 20,30 - 21,52, atitudinea moderatorului, așa cum rezultă din raportul de monitorizare, a permis invitaților utilizarea violenței verbale și a unui limbaj jignitor, intervențiile acestuia, fiind insuficiente și lipsite de rezultat în sensul stopării disputei și menținerii discuției într-un cadru rezonabil, moral, al exprimării dezacordului, negării sau argumentării unor poziții contradictorii. Totodată, în ediția din 2 octombrie 2016 a emisiunii B., difuzată în intervalul 23,00 - 23,50 au fost afișate pe ecran titlurile: "E. și F. curtează G.", "Maghiarii vorbesc cu toții, dar se mai gândesc", "Un referendum clar dar inutil", "Ungurii resping cotele de refugiați". Astfel cum s-a arătat în precedent, afirmațiile au fost reluate pe larg în cadrul motivării și . Prima instanță și-a însușit argumentul emitentului potrivit căruia unele dintre afirmațiile făcute în cadrul acestor emisiuni nu pot fi considerate informații punctuale, opinii sau judecăți de valoare, ci sunt veritabile afirmații cu caracter xenofob la adresa Ungariei și a minorității maghiare din România sau, după caz, care întăresc sau aprobă acuzații aduse de interlocutori, situație de natură a afecta imparțialitatea de care trebuia să se bucure tratarea subiectului adus în atenția publicului. Din același Raport de monitorizare, instanța de fond a mai constatat că, în cadrul acelorași emisiuni, și la adresa unor persoane, identificate pe post prin indicarea numelor acestora, au fost folosiți termeni injurioși, încălcându-se prin aceasta și prevederile alin. (3) al art. 40 din Codul audiovizual, potrivit cărora moderatorii, prezentatorii și realizatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență. Ca temeiuri de drept, instanța de fond a arătat că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor. Conform prevederilor invocate din Codul audiovizualului: - art. 40 alin. (1) În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; în situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze acest fapt. (2) Moderatorii programelor au obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le susțin, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acuzațiile. (3) Moderatorii, prezentatorii și realizatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență. (4) Este interzisă utilizarea cu rea-credință a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană în programele audiovizuale. (5) Orice referire peiorativă la adresa persoanelor în vârstă sau cu dizabilități, precum și punerea acestora în situații ridicole ori umilitoare sunt interzise în cadrul programelor audiovizuale. - art. 47 alin. (1) Este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe. (2) Este interzisă în programele audiovizuale orice discriminare pe considerente de rasă, religie, naționalitate, sex, orientare sexuală sau etnie. Interpretarea dată de instanța de fond acestor prevederi legale prin raportare la situația de fapt reținută este corectă. Ceea ce s-a reproșat, în primul rând, societății recurente, a fost modalitatea dezechilibrată în care au fost prezentate informațiile, fiind vădită, atitudinea moderatorului care a permis un schimb de replici cu conținut injurios la adresa invitaților. Astfel cum reiese din cuprinsul necontestat al deciziei, în cadrul emisiunii menționate mai sus, invitații au făcut o serie de afirmații: "H.: Vă ocupați de astea, simpozioane, I. în Londra. Haideți să spunem adevărul. J.: Nu știu domnule, eu mă ocup se simpozioane I.? Domnu H., ați băut ceva înainte să intrați în emisie? Eu mă ocup de simpozioane I.? H.: Dar nici nu puteți să păcăliți pe toată lumea când luați bani de la K. și de la I.. J.: Domnule H., ați băut ceva să intrați în direct? Ați tras ceva pe nas? H.: Nu, încă o dată, dumneavoastră vă propuneți să faceți simpozioane la Londra împotriva statului român. J.: Domnu H., ați tras ceva pe nas înainte să intrați în emisie? H.: Nu, vă rog să vorbiți civilizat și frumos. J.: Cum îmi spuneți mie că fac simpozioane la I.?! H.: V-ați propus să faceți simpozioane cu I. la Londra? J.: Domnule, sunteți în delir! Domnu H., scoateți-vă ștecherul din priză că sunteți în delir. Opriți-vă puțin că ați trecut de la L. la I. și la mine! H.: Domnu J., răspundeți-mi! Ați contactat politicieni din România pentru I.? In numele lui K.? J.: Eu mă ocup de I.? Sunteți bolnav, ați pățit ceva? Vă doare capul? H.: Da, da domnule J., dumneavoastră ați dorit acum câteva săptămâni să faceți un simpozion la Londra pentru I.. J.: Eu mă ocup de simpozioane la Londra?! K Q H.: Dumneavoastră! Pe banii lui K.. J.: Domnu H., cred că ați băut cam mult în seara asta, mai mult decât prevede legea. C.: J., lasă-mă pe mine. H.: Vă rog să fim civilizați. J.: Păi dumneavoastră sunteți civilizat dacă aberați, domnule H.? Sunteți bolnav, ați băut ceva? C.: Domnule H., aveți probe pentru... J., te rog... Lasă-mă să moderez. H.: Domnule J., cu I. și cu K.. Restu' e can-can. J.: Domnu H., domnu' H. nu mai mințiți domnule, ca un nesimțit la televizor!Ce treabă am eu cu. H.: Vă rog frumos, vorbiți civilizat. Eu nu v-am făcut nesimțit. J.: Ce treabă am eu cu I., domnu H.? Cum să fiți civilizat când spuneți o porcărie? Că vă dau în judecată pentru calomnie!" La aceste afirmații moderatorul emisiunii a avut următoarele reacții: "C.: J., lasă-mă pe mine. . C.: Domnule H., aveți probe pentru... J., te rog... Lasă-mă să moderez. . C.: J.. Hai să ne calmăm! . C.: J., ... o să vă rog să întrerupem intervenția telefonică cu domnul. . C.: Hai să întrerupem că până la urmă nu e subiectul emisiunii.". În mod corect a reținut prima instanță că reacția moderatorului emisiunii la afirmațiile făcute de invitați, a fost una lipsită de efect în raport cu natura limbajului folosit de aceștia și perioada de timp scursă până când moderatorul a avut reacție, solicitările acestuia nu pot fi considerate solicitări ferme adresate invitaților cu scopul ca aceștia din urmă să prezinte sau să indice probele care susțin afirmațiile făcute și să readucă discuția într-un cadru de normalitate și moralitate. Recurentul susține în cadrul recursului că afirmațiile sale reprezintă judecăți de valoare. Înalta Curte constată, însă, că intimatul a apreciat în mod corect reținând că informațiile făcute în cadrul emisiunilor analizate nu sunt opinii sau judecăți de valoare ci îmbracă fora unor acuzații factuale susceptibile de demonstrare. Afirmațiile potrivit cărora: "Domnu D., să știți că și României i-ar sta bine fără unguri. Da? Transilvaniei i-ar sta excepțional fără maghiari. Că așa ar fi corect, domnu D.. Arabii la ei în Siria și în Palestina, dumneavoastră în Ungaria și noi aici. Da? Maghiarii de aici sunt atât de unguri și atât de împotriva poporului român, să stea în Ungaria. (...) Voi credeți că sunteți doriți undeva? Credeți că există vreo nație în Europa care să iubească ungurii? Da? Credeți că cineva moare de dragul vostru? Deci cum să vii și să faci așa ceva când pe tine te înjură toată lumea? Și nu de acum, nu de acum, dintotdeauna. Dintotdeauna! Ați fost cei mai intolerabili europeni. (...), chiar dacă sunt într-adevăr judecăți de valoare și au fost făcute în cadrul unei emisiuni de tip pamfletar, cum în mod corect a evidențiat instanța de fond, ele reprezintă o încălcare brutală a prevederilor legale privind libertatea de exprimare, dreptul la informație al oricărei persoane cu respectarea principalelor obligații ale mijloacelor de informare în masă, publice sau private, printre care obligația acestora de a asigura informarea corectă a opiniei publice și a principiilor consacrate de jurisprudența CEDO, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate, constând în utilizarea mijloacelor audiovizuale ca instrumente de denigrare a unor comunități/indivizi pe considerente de rasă, religie, naționalitate, sex sau orientare sexuală; de manipulare cu rea-credință a opiniei publice, de deturnare a dezbaterilor de mare actualitate, precum și de tratare discriminatorie a oricărei persoane. Libertatea de exprimare, ca principiu fundamental al statului de drept, presupune respectarea normelor de drept interne și internaționale care garantează tuturor persoanelor dreptul de a se manifesta potrivit propriilor opțiuni. Aceste opțiuni nu pot leza, însă, drepturile altor membri ai colectivității, așa cum este și dreptul la propria imagine, afectat prin afirmații nesusținute cu dovezi. Din această perspectivă, art. 30 alin. (6) din Constituția României statuează că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. În privința libertății de exprimare, atât Curtea Constituțională a României, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că între exercițiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte, și protecția intereselor sociale și ale drepturilor individuale ce aparțin altor persoane, pe de altă parte, trebuie să existe un echilibru, în caz contrar, abuzul în exercitarea libertății de exprimare implică necesitatea răspunderii juridice. Or, problemele referitoare la funcționarea sistemului judiciar constituie chestiuni de interes public, dezbatere care se bucură de protecția articolului

Cu toate acestea, Curtea a subliniat rolul special în societate al sistemului judiciar, care, în calitate de garant al justiției - valoare fundamentală într-un stat de drept -, trebuie să beneficieze de încrederea publică în îndeplinirea cu succes a atribuțiilor sale. Prin urmare, se poate dovedi necesară protejarea acestei încrederi împotriva acelor atacuri distructive care sunt, mai presus de toate, nefondate (cauza Kudeshkina vs. Rusia). De asemenea, Curtea Europeană a făcut distincție între declarațiile de fapt și judecățile de valoare - existența faptelor poate fi dovedită, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil probațiunii (cauza Jerusalem v. Austria). În ceea ce privește critica recurentei-reclamante conform căreia libertatea de exprimare ar trebui analizată din perspectiva dispozițiilor art. 10 al Convenției, Înalta Curte constată că acest aspect a fost analizat și de prima instanță, care a concluzionat în mod corect că susținerile recurentei-reclamante nu pot fi primite, observând că potrivit articolului 10 paragrafele 1 și 2 din CEDO: "Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Exercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești." Or, în aceste condiții, nu se poate vorbi despre îngrădirea exercitării dreptului la liberă exprimare, având în vedere că exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru (...) protecția reputației sau a drepturilor altora (...). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu, că oricine, inclusiv un jurnalist, care exercită libertatea sa de exprimare, își asumă "îndatoriri și responsabilități a căror întindere depinde de situația concretă în discuție. Așadar, Curtea a decis că numai prin respectarea îndatoririlor și responsabilităților ce-i revin, presa își îndeplinește funcția sa esențială într-o societate democratică, fără a depăși anumite limite, având misiunea de a comunica numai informații de interes public, în sensul dat acestei noțiuni în jurisprudența Curții [Hotărârea Tammer c. Estoniei, 06 februarie 2001]. Hotărârile CEDO acordă importanță scopului demersului jurnalistic, verificând dacă a urmărit să informeze opinia publică asupra unor chestiuni de interes public, îndeplinindu-și astfel datoria de a răspândi informații asupra unor subiecte de interes general (cauzele Radio France și alții contra Franței, Colombani și alții contra Franței, Cumpănă și Mazăre contra României, McVicar contra Marii Britanii). În mod corect instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește C.E.D.O., aceasta nu stabilește că libertatea de exprimare este un drept absolut și nici jurisprudența C.E.D.O. nu consacră faptul că această libertate are un caracter absolut și că politicienii sau alte persoane publice sunt excluse de la protecția acordată tuturor persoanelor sub aspectul imaginii și demnității lor, de prevederile legale interne și europene. Concluzionând, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că, activitatea mediatică a prezentatorului emisiunii s-a depășit sfera caracterului informativ care prezintă interes pentru opinia publică. Prin demersul său jurnalistic au fost aduse grave prejudicii membrilor comunității maghiare, știrbind astfel drepturile constituționale ale acestora, astfel cum sunt garantate de Constituția României la art. 30 alin. (6) și de art. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Într-adevăr, reacția moderatorului trebuie să fie una promptă și fermă, pentru ca, pe cât posibil, publicului să nu-i fie induse percepții false. Scopul unei emisiuni în care se dezbat teme de interes general ar trebui să fie corecta informare a publicului, printr-un demers jurnalistic efectuat cu bună-credință care să se caracterizeze prin obiectivitate și echilibru. În această ordine de idei, revenea recurentei-reclamante obligația de a se asigura de îndeplinirea întocmai a acestor exigențe legale, astfel încât demersul său jurnalistic să asigure publicului dreptul de a cunoaște obiectiv și corect întreaga dimensiune a dezbaterilor televizate. Moderatorul emisiunii avea obligația de a nu permite încălcarea normelor din Codul audiovizualului și de a asigura informarea imparțială a publicului cu privire la chestiuni de interes public. Prin urmare, au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la obligația folosirii în discursul mediatic a unui limbaj adecvat, precum și a celor referitoare la interzicerea oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe. În ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a sancțiunii, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu a fost motivată în acest sens, recurenta-reclamantă neindicând motivele de legalitate care ar impune reformarea sentinței sub acest aspect. Așa fiind, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală. Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.