ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1593/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.07.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 20229/05.06.2019, solicitând admiterea contestației și obligarea pârâtei la plata sumei de 18.000 RON conform Deciziei nr. 565/17.04.2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin sentința civilă nr. 675 din 29 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității și a respins acțiunea privind pe reclamanta A. și pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 675 din 29 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Recurenta-reclamantă arată că și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 2519 C. civ. și că, în virtutea bunei-credințe, societatea de asigurare B. S.A. trebuia să se înregistreze cu respectivele sume, fără ca recurenta-reclamantă să o sesizeze cu sentința penală nr. 921/07.11.2017 a Judecătoriei Slatina și cu decizia penală nr. 565/17.04.2018 a Curții de Apel Craiova.

Critică dispozițiile art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 213/2015, apreciind că acestea sunt neconstituționale, întrucât îi îngrădesc posibilitatea să obțină pe altă cale drepturile cuvenite conform hotărârilor judecătorești evocate, respectiv fiind de natură să creeze premisele unei îmbogățiri fără justă cauză în defavoarea sa.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care invocă excepțiile tardivității și nulității recursului, iar pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, examinând cererea de recurs formulată de către reclamanta A., Înalta Curte constată că nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât aspectele invocate prin cererea de recurs nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., redând doar aspecte de fapt și nemulțumiri ale recurentei-reclamante, fără a fi arătate critici concrete cu privire la hotărârea recurată, care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate reglementate de către legiuitor la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, aspectele arătate prin cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate, în condițiile în care prin hotărârea recurată instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că în mod corect Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea de despăgubire, pe motiv că a fost formulată tardiv în raport cu data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului asiguratorului B. S.A., iar aspectele învederate prin cererea de recurs se referă la dosarul penal în care s-a dispus acordarea cheltuielilor de spitalizare și la anumite aspecte de fapt, fără a se aduce critici cu privire la depășirea termenului legal pentru depunerea cererii de despăgubire.

Pe de altă parte, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, cât timp criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

În speță, în raport cu motivul de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă nu a arătat care sunt normele de drept material ce au fost, în opinia sa, încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță și nici argumentele pentru care a apreciat în acest mod.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la referirea recurentei-reclamante la neconstituționalitatea art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 213/2015, Înalta Curte constată, pe de o parte, că prin cererea de recurs nu s-a invocat în mod expres excepția de neconstituționalitate a textului de lege arătat și nu s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu această excepție, iar pe de altă parte, această chestiune a fost ridicată în cadrul unui recurs nul, astfel că nu poate fi luată în discuție.

Prin urmare, deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 675 din 29 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 675 din 29 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 martie 2022.