ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1499/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 21.06.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților ca prin ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei FGA nr. 13706/20.03.2018 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care sa se dea curs cererii de plata in dosarul de dauna x.

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 275 din 28 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că sentința instanței de fond se întemeiază pe lipsa efectivă a cercetării judecătorești completă, nu s-a administrat materialul probatoriu propus, esențial pentru reținerea unei situați de fapt corecte și complete. Astfel, instanța e respins proba constatând în emiterea unei adrese către Serviciul de Înmatriculări Auto Bihor și încuviințarea probei testimoniale.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței recurate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând recursul în raport de excepția de nulitate invocată în cuprinsul întâmpinării, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispoziției imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute. În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant S.C. A. S.R.L. nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, singura precizare fiind aceea că hotărârea Curții de Apel București a fost pronunțată fără administrarea probelor solicitate. În esență, nemulțumirea recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. constă în faptul că, în aprecierea sa, hotărârea se întemeiază "pe lipsa efectivă a cercetării judecătorești completă, nu s-a administrat materialul probatoriu propus, esențial pentru reținerea unei situați de fapt corecte și complete", fără a dezvolta și a arăta, în mod concret, care ar fi normele greșit aplicate de către instanța de fond. Criticile referitoare la probatoriul administrat în cauză (modalitatea în care instanța a înțeles să valorifice mijloacele de probă administrate și să interpreteze probele), nu se pot constitui în motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, fiind critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta- reclamantă S.C. A. S.R.L. a prezentat chestiuni de fapt - faptul că în speță este vorba de o vânzare afectată de termen, vânzătorul rămânând proprietar pur și simplu până la achitarea integral a prețului, iar dreptul de proprietate se va transmite la cumpărător la data plății în întregime a prețului. Aspectele prezentate de recurenta-reclamantă nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Faptul că instanța a dat eficacitate unei anumite probe sau prezentarea unor chestiuni de fapt, nu constituie o critică în sine, fără o altă precizare care să evidențieze, în mod concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond și nu echivalează cu motivarea căii de atac. Astfel cum au fost formulate, criticile prezentate de recurentă nu vizează argumentele legale prezentate de prima instanță în susținerea soluției pronunțate. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, control care nu este posibil fără o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului.