ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1332/2021

Ședința publică din data de 3 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 73/CA din 17 iunie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean A.P.I.A. Tulcea, în favoarea Tribunalului București.

Investit prin declinare, Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 5420 din 29 octombrie 2020, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean A.P.I.A. Tulcea, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a formulat o cerere în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a anulării unor acte administrative în cadrul dosarului nr. x/2015, înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sentința civilă nr. 196/CA/20.10.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, având ca obiect anularea actelor administrative contestate de reclamantă, a rămas definitivă prin Decizia nr. 3654/26.06.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.".

După cum este prevăzut la art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cererile în despăgubiri, formulate pe cale separată, se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).

Repararea pagubei produse persoanei vătămate printr-un act administrativ nelegal, ce a fost anulat de instanța de contencios administrativ, reprezintă o latură intrinsecă a litigiului de contencios administrativ, în condițiile în care repararea pagubei este condiționată de anularea actului administrativ nelegal cauzator de prejudicii.

Sub acest aspect, se impune să fie evidențiată concluzia reținută de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în considerentele de la pct. 77 din Decizia nr. 22/2019, și anume că:

"Cererea pentru despăgubiri formulată pe cale separată, întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești prin care să fi fost admisă acțiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal, tipic sau asimilat, pentru că repararea pagubei persoanei vătămate este o latură intrinsecă litigiului administrativ.".

Ca urmare a faptului că repararea pagubei este considerată o latură intrinsecă a litigiului de contencios administrativ, cererea în despăgubiri formulată pe cale separată dobândește toate trăsăturile unei cereri accesorii și subsecvente cererii principale de anulare a actelor administrative vătămătoare, motiv pentru care nu poate fi disociată, sub aspectul competenței instanței de contencios administrativ, de litigiul principal în cadrul căruia s-a dispus anularea actelor administrative nelegale cauzatoare de prejudicii.

Pe cale de consecință, competența de soluționare a cererii în despăgubiri pentru repararea pagubei produse prin emiterea de acte administrative nelegale, formulată de persoana vătămată pe cale separată în temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, va reveni în toate cazurile instanței de contencios administrativ care a soluționat cererea principală de anulare a actelor administrative nelegale.

Înalta Curte constată caracterul subsecvent al acțiunii în despăgubiri formulată de reclamantă în cadrul dosarului de față, întrucât acordarea de despăgubiri este condiționată de anularea actului administrativ cauzator de prejudiciu.

Deși art. 19 alin. (2) și (2)

1

din Legea nr. 554/2004 (dispoziție legală aplicabilă în mod corespunzător și în ceea ce privește contractele administrative) nu prevede care este instanța competentă să soluționeze acțiunea în despăgubiri, această acțiune este de competența aceleiași instanțe care soluționează sau are competența să judece și acțiunea principală în contencios administrativ, potrivit principiului accesorium sequitur principale.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că indiferent de temeiul juridic al răspunderii (contractuale sau delictuale), despăgubirile solicitate sunt aferente unor acte administrative emise de autorități publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Prin urmare, Înalta Curte constată că și acțiunea în despăgubire de față atrage incidența art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, având în vedere caracterul accesoriu față de cererea de anulare a actului administrativ cauzator de prejudiciu.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. și pe pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean A.P.I.A. Tulcea în favoarea Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. și pe pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean A.P.I.A. Tulcea în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 martie 2021.