ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1004/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin contestația adresată Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr. x/2013, contestatoarea A. S.R.L. în contradictoriu cu DRGFP Galați - AJFP Constanța a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună desființarea parțială a Deciziei nr. 145/37.05.2013 de soluționare a contestației prealabile, în privința refuzului la deducere și, în consecință, la rambursare a taxei pe valoare adăugată (TVA) în sumă de 1.485.357 RON precum și desființarea parțială a Deciziei de impunere nr. x/13.02.2013 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin inspecție fiscală și a Raportului de inspecție fiscală, fără număr de înregistrare, încheiat în data de 12.02.2013. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 811 din 12.03.2014, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DRGFP Galați - AJFP Constanța, în favoarea Curții de Apel Constanța. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 12.05.2014 sub același număr de dosar - nr. x/2013 I.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 26/CA/25.02.2015, Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea, anulând în parte Decizia nr. 145/07.05.2013, Decizia de impunere nr. x/13.02.2013 și Raportul de inspecție fiscală din 12.02.2013, în ceea ce privește suma de 1.485.357 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată. I.

Decizia de casare cu trimitere spre rejudecare Împotriva acestei soluții a formulat recurs intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., însă din lecturarea criticilor aduse sentinței de fond, s-a apreciat că motivele invocate de recurentă pot fi încadrate fi dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material). În criticile prezentate, în esență, a arătat că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 146 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Prin decizia civilă nr. 2677/27.09.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a reținut următoarele: Argumentele din cererea de recurs se constituie în principal într-o argumentare a corectitudinii Deciziei nr. 145/7.05.2013 și pe cale de consecință a Deciziei de impunere nr. x/13.02.2013 și a Raportului de inspecție fiscală din 13.02.2013 încheiate de AJFP Constanța precum și o critică a concluziilor expertizei tehnice efectuate în cauză care au fost însușite necritic și fără o motivare adecvată prin sentință și în plus aspectul că deși prin încheierea de ședință din 3 decembrie 2014 s-au admis obiecțiunile pârâtei DGRFP Galați la raportul de expertiză, în fapt, prin Răspunsul la acestea nu s-a lămurit situația reală a echipamentelor și utilajelor achiziționate. Raportat la dispozițiile naționale în materia deducerii TVA (art. 145 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal; art. 146 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal; Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal, legiuitorul reglementează justificarea deducerii taxei pe valoarea adăugată numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a art. 146 din Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare), instanța de fond s-a limitat în ceea ce privește analiza utilizării bunurilor achiziționate doar la aspectul existenței lor concrete și a faptului că "se pot monta și se pot pune în funcțiune" la finalizarea recondiționării construcțiilor. Nu a fost însă luată în considerare de către instanță, printr-o cercetare proprie, faptul concret al funcționării respectivelor utilaje, cu atât mai mult cu cât acestea nu erau noi, doar în procesele-verbale de predare-primire din 6.12.2012, precizându-se că acestea erau în stare de funcționare. Deosebit de acesta, cerința ca achizițiile să fie "destinate utilizării" pentru admiterea deducerii TVA, impune inclusiv în spețele invocate de reclamantă ale CJUE date în cazurile ROMPELMAN C/268/83/1985, INZO C-110/94/29.02.1996 și GHENT COAL TERMINAL C/37/95/1998, ca partea solicitantă să aducă dovezi clare și obiective asupra intenției de a realiza respectivele activități economice. Or, deși achiziția bunurilor se realizează încă din anul 2011 prin facturile seria x nr. x/20.10.2011 Emisă de Ferma 1 Mangalia S.R.L. (în val. de 3.888.136,20 RON plus TVA) respectiv seria x nr. x/20.10.2011 emisă de Ferma 2 Mangalia S.R.L. (în val.de 3.036.504,33 RON plus TVA), precum și faptul că prin contractul de antrepriză generală nr. x/.15.03.2012 se contractează "execuția și finalizarea lucrărilor de modernizare și reamenajare fermă", cu observația că în graficul de lucrări anexat nu s-a dovedit prin proces-verbal de recepție finală nici la acest moment a fi îndeplinit, deci după peste 5 ani lucrările nu s-au finalizat și pe cale de consecință, utilajele și echipamentele achiziționate nu sunt utilizate potrivit destinației. De altfel, acest aspect a fost confirmat la termenul când s-a soluționat în fond recursul de către reprezentanții intimatei-reclamante. Toate aceste aspecte vădesc neanalizarea în concret a condițiilor de rambursare a TVA. Totodată, raportul de expertiză efectuat în cauză a fost preluat fără a se analiza atât obiecțiunile ridicate de recurentă, cât și dispozițiile legale care impuneau funcționalitatea utilajelor, aspect despre care însuși expertul nu certifică aceasta. Toate acestea conduc la concluzia necesității suplimentării probatoriului pentru a se identifica în concret starea utilajelor și instalațiilor, precum și intenția reală a cumpărătorului în vederea utilizării lor. II. Al doilea ciclu procesual II.1. Soluția instanței de fond Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 11.01.2018, în rejudecare, sub numărul de dosar x/2013 Prin sentința civilă nr. 80/CA din 21 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea și s-a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 145/07.05.2013 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța - Serviciul Soluționare Contestații și a deciziei de impunere nr. x/13.02.2013 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța cu privire la taxa pe valoare adăugată în valoare de 1.485.357 RON respinsă la rambursare. II.2. Calea de atac exercitată Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea horârii atacate și respingerea acțiunii ca nefondată. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: Instanța, soluționând cauza în fond, nu s-a aplecat îndeajuns asupra materialului probator administrat în cauză, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală, hotărârea fiind dată astfel cu aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Din înscrisurile depuse în cauză rezultă că, în baza facturii nr. x/20.10.2011, societatea a achiziționat de la Ferma 1 Mangalia S.R.L. din loc. Filipești, jud. Bacău "utilaje conform anexă", din anexa facturii rezultând că acestea au aparținut fermei nr. 8 din Mangalia, fiind descrise astfel: echipamente blocuri (4 buc) în valoare de 854.413 RON (exclusiv T.V.A.); utilaje și echipamente hale (6 buc) în valoare de 2.453.064 RON; electropompe (2 buc) în valoare de 6.809 RON; generatoare de aer cald (12 buc) în valoare de 46.290 RON; utilaje de încălzire (cazane) - 2 buc. în valoare de 288.233 RON. În baza facturii nr. x/20.10.2011, societatea a achiziționat de la Ferma 2 Mangalia S.R.L. din loc. Filipești, jud. Bacău "utilaje conform anexă", din anexa facturii rezultând că acestea au aparținut fermei nr. 10 din Mangalia, fiind descrise astfel: echipamente blocuri (4 buc) în valoare de 881.340 RON; echipamente hale (8 buc) în valoare de 1.952.216 RON; electropompe (2 buc) în valoare de 4.997 RON; generatoare de aer cald (6 buc) în valoare de 11.238 RON. În contractele de vânzare-cumparare încheiate în 20.10.2011 cu cei doi furnizori nu s-au individualizat utilajele și echipamentele care au făcut obiectul vânzării, specificându-se doar la modul general că acestea sunt mijloacele fixe (utilaje, echipamente, mașini și orice alte bunuri) "cuprinse în capitolul imobilizări corporale conform bilanțului înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bacău - A.F.P.CM Bacău din data de 12.08.2011 (Anexa 1) și a registrului inventar iunie 2011 (Anexa 2)", și care urmau a fi predate cumpărătorului în starea în care se aflau la momentul încheierii contractelor, în cel mult 10 zile calendaristice de la data semnării acestora, în baza unor procese-verbale de predare-primire, acesta având obligația de a verifica, ulterior starea mijloacelor fixe primite. Ulterior vânzării, în data de 26.10.2011 au fost întocmite Procese-verbale de predare primire a construcțiilor și a mijloacelor fixe ale fermei 8 (Ferma 1) și ale fermei 10 (ferma 2), comune, semnate atât de reprezentanții furnizorilor de utilaje -Ferma 1 Mangalia S.R.L. și Ferma 2 Mangalia S.R.L., cât și de către furnizorii de clădiri și terenuri - B. S.R.L. și C. S.R.L din Bacău, în care bunurile care au făcut obiectul livrării nu au fost evidențiate distinct, în funcție de categoria din care fac parte (mașini, utilaje, instalații), ci pe fiecare clădire parte componentă a fermelor (4 blocuri și 7 hale), deși contractele de vânzare-cumpărare a utilajelor au fost încheiate separat, cu fiecare vânzător și în acestea s-a prevăzut în mod expres predarea mijloacelor fixe pe bază de procese-verbale distincte. Referitor la echipamentele blocurilor în valoare de 854.413 RON, precum și la utilajele și echipamentele halelor în valoare totală de 2.044.220 RON, pentru care s-a dedus T,V.A. în sumă totală de 694.721 RON, din cuprinsul facturii nr. x/20.10.2011 și din anexa acesteia rezultă că respectivele bunuri au fost livrate sub denumirea generică de "echipamente blocuri 1-4" și "utilaje și echipamente hale 1-6" cu o valoare globală, fără a fi detaliate părțile componente și elementele concrete ale acestor ansambluri de bunuri, cantitățile și prețurile unitare, astfel cum aceste elemente trebuiau completate obligatoriu în facturi, în conformitate cu prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal. Conform Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe aprobat prin H.G. nr. 2139/2004, cu modificările și completările ulterioare, termenul "echipamente tehnologice" definește subgrupa 2.1 de mijloace fixe cuprinzând mașini, utilaje și instalații de lucru și care, la rândul ei se clasifică în clase și subclase. Astfel, echipamentele tehnologice destinate activității de creștere a păsărilor se clasifică potrivit catalogului la codul 2.1.21.2.- Mașini, instalații si utilaje pentru incubații și pentru avicultura. La art. 24 alin. (2) din Legea 571/2004, sunt definite mijloacele fixe, iar pentru înregistrarea și evidența mijloacelor fixe prin O.M.E.F. nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile a fost aprobat documentul "fișa mijlocului fix". Din contextul celor de mai sus se reține că imobilizările corporale de natura/echipamentelor nu constituie un mijloc fix concret determinabil, ci o grupă complexă de mijloace fixe care include mașini, utilaje și instalații de lucru, fiecare având o destinație specifică, o durată normală de utilizare și o valoare concretă, elemente certe în funcție de care ele se înregistrează în patrimoniul unei entități în baza "fișei mijlocului fix" ca mijloace fixe amortizabile distincte și care pot fi identificate prin date privind marca, numărul de fabricație, seria sau părți componente etc. Așa cum rezultă din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, subgrupa "echipamente tehnologice" cuprinde: mașini și utilaje care sunt construite astfel încât să funcționeze independent precum și instalații tehnologice (de lucru) care sunt constituite dintr-un ansamblu de părți componente conectate pentru a funcționa ca un tot unitar, în scopul realizării unei anumite operații, înregistrarea în evidența contabilă și analitică efectuându-se pentru fiecare bun, în baza fișei mijlocului fix cuprinzând toate datele tehnice de identificare. În speță, din informațiile furnizate de factură și de anexa acesteia nu rezultă în mod concret care sunt mașinile, utilajele și intalațiile de lucru achiziționate de petentă sub denumirea generică de "utilaje și echipamente hale/blocuri", cantitățile și prețurile unitare ale fiecărui mijloc fix care formează fiecare ansamblu, astfel încât acestea să poată fi identificate fizic în locurile de instalare. Nici în contractul de vânzare-cumparare încheiat în 20.10.2011 cu furnizorul Ferma 1 Mangalia nu s-au detaliat și individualizat utilajele și echipamentele blocurilor și halelor care au făcut obiectul vânzării, specificându-se doar la modul general că acestea sunt mijloacele fixe. Or, în bilanțul contabil imobilizările corporale de natura instalațiilor tehnice și mașini sunt înregistrate doar valoric iar în registrul inventar din iunie 2011 al furnizorului respectivele bunuri apar înregistrate sub aceeași denumire generică "echipamente și utilaje", pe fiecare bloc și hală a fermei, fără a fi detaliate pe elemente componente de natura mijloacelor fixe, respectiv: mașini, utilaje și instalații de lucru distincte. De asemenea, se retine că în ambele contracte s-a prevăzut evaziv că mijloacele fixe urmează a fi predate în starea în care se află la momentul încheierii contractului, fără a se preciza însă concret care este starea lor de fapt: în funcțiune în blocurile și halele fermelor, demontate sau dezasamblate total sau parțial. Ca dovadă a achizițiilor efectuate, a fost anexat Procesul-verbal de predare-primire a construcțiilor și a mijloacelor fixe ale fermei 8 (Ferma 1) care atestă predarea către cumpărător a unor cantități de bunuri diverse fără a fi evaluate valoric, grupate pe echipamente de blocuri și hale (27 bunuri pentru echipamentele blocurilor și 21 bunuri pentru echipamentele halelor), însă acesta nu conține o descriere completă a acestora cum ar fi: marcă, tip, număr de fabricație, serie, caracteristici tehnice, dimensiuni, numere de inventar alocate de fostul proprietar sau fără a fi grupate pe elemente componente de instalații de lucru, astfel încât să poată fi identificate faptic, ca de exemplu: instalație apă, sistem iluminare exterior, instalație electrică, spiră centrală cu motor și senzor de proximitate, sistem iluminat hală (linie) P+1, gazolete, ventilatoare, etc. De asemenea în acest Proces-verbal sunt enumerate cantitativ și o serie de alte bunuri distincte (mobilier, boiler, ladă frigorifică, centrală electrică), fără a rezulta dacă acestea fac parte din ansamblul de echipamente al blocurilor/halelor. Liniile de furajare și adăpare D., care se regăsesc atât în cadrul echipamentelor celor 4 blocuri, cât și în cele 5 hale ale fermei, nu au specificate dimensiunile (lungimea) sau numărul de segmente componente care asamblate, alcătuiesc astfel de instalații. În lipsa acestor specificații și a valorii de achiziție a fiecărui bun nu se poate aprecia care din acestea întrunesc condițiile "de mijloc fix", respectiv: mașini, utilaje sau instalații de lucru, (valoarea minimă de intrare a mijloacelor fixe este de 1.800 RON conform H.G. nr. 105/2007) existând unele bunuri care este puțin probabil a se încadra în aceste categorii, cum ar fi: stingătoare, regulatoare de presiune, contoare și filtre de apă, gazolete și ventilatoare. În plus, în cele 21 elemente ale echipamentelor fiecărei 5 hale este inclusă și o bucată cameră de comandă, fără a se preciza dacă acest element este un utilaj, o instalație sau o parte componentă a clădirilor - hale, care au fost achiziționate de petentă de la ceilalți furnizori de clădiri și terenuri. Din analiza bunurilor înscrise în Procesele-verbale de predare-primire rezultă că în fapt, fi grupate ușor pe instalații tehnologice specifice aviculturii, astfel încât să fie înregistrate în evidența contabilă ca instalații dinsticte cu o anumită destinație și cu o anumită durată de amortizare, așa cum acestea sunt prevăzute în Catalogul privind clasificația mijloacelor fixe aprobat prin H.G. nr. 2139/2004. Documentul justificativ care atestă livrarea/achiziția unor bunuri este factura prevăzută la art. 146 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Având în vedere acest aspect, nu se poate reține că Procesul-verbal de predare-primire din 26.10.2011 constituie o dovadă suficientă pentru a proba că bunurile înscrise în acest document sunt cele care au fost achiziționate în fapt de petentă în condițiile în care ele nu se regăsesc în factura emisă de furnizor, nici cantitativ și nici valoric, ci atestă doar predarea unor cantități de bunuri fără a se justifica dacă acestea sunt cele care intră în componența grupelor ..echipamente bloc" și ..utilaje și echipamente hală" și fără a se putea verifica dacă acestea sunt toate bunurile care au făcut obiectul livrării consemnate în factură și a căror valoare însumată este egală cu valoarea globală pentru a cărei taxă se solicită rambursarea. Din punct de vedere fiscal, dispozițiile cuprinse la art. 145 și 146 din Codul fiscal recunosc persoanelor impozabile dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor, însă condiționat de a se demonstra că acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile și ca operațiunea să fie consemnată în facturi care trebuie să conțină anumite elemente obligatorii pentru descrierea completă a operațiunii și în scopul verificării realității tranzacțiilor. Din cuprinsul Raportului de inspecție fiscală rezultă că organul de inspecție a constatat faptul că aceste utilaje și echipamente nu pot fi identificate faptic întrucât în factura de achiziție nu sunt descrise iar în evidența contabilă și în fișele mijloacelor fixe au fost înregistrate global, pe hale și blocuri si nu pe elemente componente. Nici investigația efectuată la fața locului în data de 13.12.2011 nu a fost în măsură să permită identificarea faptică de către organul de inspecție a ansamblurilor de utilaje și echipamente blocuri/hale facturate de furnizor, în corelare cu bunurile consemnate în Procesele-verbale de predare-primire întrucât la momentul respectiv, o parte din acestea nu se aflau în locațiile menționate în factură (blocuri și hale) fiind parțial/total dezmembrate si dezafectate, depozitate în grămezi în aer liber sub formă de resturi rezultate din dezmembrări ca urmare a faptului că se începuse, parțial, renovarea clădirilor blocurilor și fermelor. De asemenea, s-a constatat că pentru utilajele/echipamentele aflate în interiorul halelor/blocurilor care nu au intrat în procesul de renovare, starea de uzură era vizibil avansată. instalațiile electrice, generatoarele de aer și utilajele de încălzire fiind nefuncționale. Deși dispozițiile art. 64 și 65 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevăd în mod expres că documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabililor constituie probe la stabilirea bazei de impunere, iar contribuabilii au sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza oricăror cereri adresate organului fiscal, în vederea determinării situației de fapt fiscale, organul de inspecție a solicitat petentei prin dispoziție de măsuri efectuarea unei inventarieri conform Ordinului M.F.P. nr. 2861/2009 a tuturor elementelor de natura activelor, în scopul identificării elementelor componente ale utilajelor/echipamentelor de blocuri și hale achiziționate și înregistrarea lor în evidența contabilă precum și prezentarea unui raport de evaluare din care să rezulte existența fizică a utilajelor și a echipamentelor achiziționate, starea tehnică de funcționare și valoarea acestora pe componente. În cuprinsul Procesului-verbal cuprinzând rezultatele inventarierii echipamentele fixe ale blocurilor sunt reconstituite scriptic ca fiind compuse din ventilatoare, calculatoare de proces și panouri de comandă, silozuri exterioare și centrale termice exterioare (combustibil solid), deși aceste bunuri trebuiau inventariate în mod distinct și nu la modul global ca "echipamente fixe" întrucât se regăsesc clasificate în Catalogul privind clasificația mijloacelor fixe aprobat prin H.G. nr. 2139/2004, pe grupe distincte de mijloace fixe având durate diferite de amortizare. În ceea ce privește echipamentele mobile, se constată că potrivit reconstituirii, acestea sunt compuse doar din instalațiile de hrănire și adăpare pentru păsări, fără se preciza alte detalii constructive ale acestor instalații (numărul de hrănitori, picurători, indicatoare de nivel, etc). Referitor la celelalte bunuri care în Procesul-verbal de predare-primire figurează ca părți componente ale "echipamentelor blocurilor/halelor", pentru a căror taxă pe valoarea adăugată se solicită rambursarea, respectiv: sistem de iluminare exterior, instalație de apă funcțională, regulatoare de presiune, contoare și filtre de apă, instalație electrică funcțională, sisteme de iluminat hală, sisteme de deschidere a trapelor, uși de livrare, se constată că în Procesul-verbal cuprinzând rezultatele inventarierii nu se face nicio referire cu privire la existența lor faptică; în listele de inventariere nu se face nicio referire cu privire la starea tehnică și gradul de uzură și depreciere a bunurilor identificate faptic, în condițiile în care acestea au fost achiziționate "second-hand" și se presupune că au fost vizualizate în vederea inventarierii faptice, deși în formularul listelor figurează și rubrica "depreciere". _ În concluzie, față de aspectele expuse desprinse din analiza Procesului-verbal cuprinzând rezultatele inventarierii întocmit în data de 17.12.2012, se poate observa că acest document nu probează existenta faptică a tuturor bunurilor enumerate în Procesul-verbal de predare-primire din 26.10.2011 ca fiind părți componente ale ansamblurilor de "echipamente blocuri" si "utilaje si echipamente hală" înscrise în anexa facturii nr. x/20.10.2011, în condițiile în care în primul rând, se confirmă faptul că aceste bunuri sunt demontate și dezmembrate, depozitate sub formă de stive și grămezi, în spații deschise și neasigurate (deci nefunctionale), neexistând o evidență gestionară scriptică, cantitativ/valorică a respectivelor bunuri și nici a pieselor și componentelor rezultate în urma dezmembrării și demontării lor, pe locuri de depozitare, care să permită compararea situației scriptice cu a celei faptice. În al doilea rând, se constată că inventarierea faptică s-a efectuat tot la nivel global pe "echipamente fixe si mobile" fără a se preciza în mod concret si detaliat cantitățile faptice de elemente componente identificate de către comisia de inventariere care formează aceste ansambluri, existând neconcordante între cantitățile de bunuri care apar a fi predate scriptic de către furnizor în Procesul-verbal de predare-primire și cele care au fost identificate pe teren, astfel cum acestea au fost expuse mai sus. De asemenea, se observă că A. S.R.L. nu face dovada înregistrării cantitative și valorice a mijloacelor fixe achiziționate în evidența contabilă și gestionară, în conformitate cu clasificația din Catalogul privind clasificația mijloacelor fixe și duratele normale de funcționare aprobat prin H.G. nr. 2139/2004, pe grupe distincte de mijloace fixe (mașini, utilaje și instalații de lucru) în vederea determinării amortizării potrivit regulilor cuprinse la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscaL cu modificările și completările în vigoare în anul 2011, înregistrarea fiind efectuată la modul global pe "echipamente " și nu pe părți componente, astfel încât nu se poate stabili componența scriptică a acestor ansambluri. Prin urmare, nu s-a demonstrat faptul că bunurile inventariate sunt cele achiziționate în baza facturii nr. x/20.10.2011, în condițiile în care din informațiile furnizate de factură și de anexa acesteia nu rezultă în mod concret care sunt mașinile, utilajele și intalatiile de lucru achiziționate de petentă sub denumirea generică de ..utilaje și echipamente hale/blocuri", cantitățile si preturile unitare ale fiecărui mijloc fix care formează fiecare ansamblu, astfel încât acestea să poată fi identificate ca atare ca fiind cele predate cantitativ în baza Pocesului verbal de predare-primire din data de 26.10.2011. Mai mult, nici Procesul-verbal de predare-primire nu constituie o dovadă suficientă pentru a proba achiziția bunurilor înscrise în acest document în condițiile în care ele nu se regăsesc în factura emisă de furnizor, nici cantitativ si nici valoric ci atestă doar predarea unor cantități de bunuri fără a se justifica dacă acestea sunt cele care intră în componența grupelor "echipamente bloc" și "utilaje si echipamente hală" și fără a se putea verifica dacă acestea sunt toate bunurile care au făcut obiectul livrării consemnate în factură și a căror valoare însumată este egală cu valoarea globală din factură pentru a cărei taxă se solicită rambursarea. De altfel, la momentul primei verificări fiscale, respectiv în decembrie 2011, aceste ansambluri de bunuri erau demontate și dezmembrate, deci nefuncționale, astfel încât nu se poate face dovada că ele vor fi puse în funcțiune, astfel încât să poată fi exploatate potrivit destinației lor constructive. În ceea ce privește Raportul de evaluare întocmit în data de 25.01.2013 de același expert evaluator E., se poate observa că opiniile exprimate în acest document nu pot fi considerate suficient de obiective și relevante în cauză, conducând la concluzia unei evaluări scriptice care nu a ținut seama de existența faptică și de starea reală a fiecărui element component al ansamblului de bunuri evaluate. În plus, prin acest Raport nu s-a răspuns solicitării organului de inspecție de a evalua starea tehnică de funcționare si valoarea ansamblurilor de echipamente de blocuri/hale pe elemente componente, în scopul reconstituirii din punct de vedere cantitativ si valoric, a mijloacelor fixe care formează echipamentele facturate la modul global de către furnizorul Ferma 1 Mangalia S.R.L. si pentru care s-a solicitat rambursarea taxei pe valoarea adăugată, evaluarea fiind efectuată tot global, la valoarea de piată, rezultând valori mai mari și mai mici decât cele facturate. Nu se confirmă nici susținerea cu privire la starea de funcționalitate a echipamentelor în cauză, pe care petenta o probează cu un contract de închiriere încheiat în 24.10.2011 cu furnizorul acestora, întrucât în contractul de vânzare-cumparare din 20.10.2011 se prevede că echipamentele se predau cumpărătorului ta starea în care se aflau în acel moment, fără a se preciza în mod concret dacă se aflau în stare de funcțiune; predarea efectivă a echipamentelor de către furnizor s-a efectuat în 26.10.2011, ulterior încheierii contractului de închiriere cu același furnizor; la data de 13.12.2011 echipamentele erau nefuncționale, fiind deja demontate, dezasamblate, depozitate în stive, în blocuri/hale dezafectate sau în grămezi în aer liber, astfel cum situația a fost constatată la fața locului de către organul de inspecție fiscală. Deși toate aceste aspecte au fost aduse la cunoștința primei instanțe, aceasta nu a ținut cont de argumentația sa, limitându-se la a-și motiva hotărârea de fapt pe simpla depunere a unui raport de expertiză de natură tehnică întocmit la un moment ulterior tuturor constatărilor echipei care a întocmit actele administrativ - fiscale atacate în cauză. A arătat în clar prin obiecțiunile formualte de noi în fața Curții de Apel Constanța faptul că Raportul de expertiza tehnica judiciară nu poate fi luat în considerare, întrucât raportul de expertiza tehnica judiciară nu face referire la ce moment, utilajele, instalațiile care reprezintă echipamentele prezintă o stare tehnica buna și pot fi montate și pot fi puse în funcțiune, la data achiziției acestora/la data efectuării inspecției - dată la care cu greu au putut fi identificate cantitativ și valoric, neputând fi vorba de starea tehnică și funcțională a acestora, asa cum rezultă din cuprinsul celor doua rapoarte de inspecție fiscala încheiate de organele de inspecție fiscală, anterior sau în prezent, când există suspiciuni rezonabile, că societatea a efectuat demersuri pentru ca acest utilaje să devină funcționale, respectiv, reparații, înlocuire de părți componente. Societatea a mai depus ca și documente suplimentare la prima contestație și in timpul reverificarii fiscale efectuate, următoarele documente: rapoartele de evaluare intocmite la 12.07.2012 pentru Ferma nr. 1 si Ferma nr. 2, de dl. F., in calitate de evaluator, membru ANEVAR; raport de evaluare întocmit de dl. E., in data de 25.01.2013 in calitate de evaluator membru A.N.E.V.A.R.; procesul-verbal al rezultatelor inventarierii, încheiat la data de 17.12.2012 de către PFA E.. Din aceste documente, nu rezultă care era starea tehnica a utilajelor/echipamentelor, gradul de uzura fizică și morală și daca acestea aflându-se în stare de dezasamblare, puteau fi montate și puse în funcțiune. Menționează recurenta că utilajele/echipamentele achiziționate, nu erau noi și în documentele de achiziție nu se specifică daca acestea erau funcționabile și în ce scop au fost achiziționate. Cu privire la starea tehnica a utilajelor/echipamentelor la data la care au fost achiziționate de societate, la punctele 7 din contractele de vanzare-cumparare încheiate la data de 20.10.2011, se precizează că mijloacele fixe urmează sa fie predate cumpărătorului, S,A. S.R.L., în starea in care se afla la momentul încheierii contractului. Or, în procesele de predare-primire a construcțiilor si mijloacelor fixe încheiate la data de 26.10.2011, nu se specifică starea tehnică a mijloacelor fixe achiziționate, dacă erau puse în funcțiune sau dezafectate, daca erau funcționale sau nu, gradul de uzură fizică și morală. Cu toate acestea ing. Leu, în raportul de expertiza tehnică s-a pronunțat ca fiind in stare buna utilajele, doar prin vizualizare, cu toate ca acestea au fost dezasamblate din anul 2012, de­pozitate in hale dezafectate. De asemenea, afirma ca utilajele sunt funcționale - afirmația bazându-se pe faptul ca nu sunt ruginite, nu sunt parti lipsa, carcasele nu sunt sparte- acestea fiind inspectate vizual și nefiind făcute probe de funcționare la parametrii nominali. Mai mult decât atât, societatea reclamanta, cu toate ca a solicitat in anul 2012, rambursarea TVA pentru aceste utilaje si instalații, afirmând ca are intenția de a le utiliza in procesul de creștere a puilor, nici pana la aceasta data nu le-a pus in funcțiune, pentru a dovedi intenția de a le folosi in folosul operațiunilor sale taxabile; neutilizarea acestora pana la aceasta data presupunea o ajustare a TVA dedus inițial din facturile de achiziție utilaje si instalații pentru creștere pui, pentru perioada 2012-2018. Cu privire la analiza intenției declarate de către societate în ceea ce privește destinația de utilizare a utilajelor/echipamentelor, achiziționate în scopul operațiunilor sale taxabile și a motivelor pentru care societatea nu s-a folosit, sau nu se va folosi de utilajele achiziționate, având în vedere cele prezentate anterior, rezulta că societatea nu a putut demonstra existența faptică a tuturor componentelor, utilajelor/echipamentelor achiziționate, starea tehnica a acestora, deoarece acestea nu erau puse în funcțiune și dacă utilajele puteau fi utilizate din punct de vedere tehnic în scopul operațiunilor safe taxabile, respectiv creșterea puilor. De asemenea, A. S.R.L., la momentul cumpărării, nu a dat o declarație din care să rezulte că nu va lichida imediat activitatea constând în creșterea puilor, motiv pentru care vânzarea de active, nu a fost tratată din punct de vedere fiscal ca un transfer de active neimpozabil privind TVA, de către societatea vânzătoare, în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (7) din Codul fiscal. La data efectuării reverificarii fiscale, construcțiile, reprezentând halele și blocurile din Fermele 1,2,3 se aflau în proces de renovare și la acel moment nici o lucrare de renovare nu era finalizată, lucrările de renovare fiind suspendate, societatea motivând că nu poate pune în funcțiune utilajele achiziționate, deoarece aceste lucrări nu sunt terminate; de la data achiziției respectiv luna octombrie 2011 și până în prezent, aceste lucrări au depășit cu mult termenul de finalizare. Cu toate ca societatea a prezentat în instanță un raport tehnic pentru a susține ca aceste utilaje sunt funcționale, faptic nici la aceasta dată utilajele/echipamentele nu sunt puse în funcțiune, societatea neputând face dovada ca acestea au fost achiziționate, pentru a fi utilizate în scopul operațiunilor sale taxabile, respectiv, creșterea puilor, acesta fiind problematica din punct de vedere fiscal. De altfel, urmare obiecțiunilor formulate, expertul nu a răspuns deloc solicitărilor sale, iar completul de judecată nu a stăruit în opinia sa în aflarea adevărului, astfel că hotărârea primei instanțe este criticabilă cel puțin sub acest aspect, în opinia sa fiind încălcat dreptul la apărare, motivul casării încadrându-se la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Așadar, prima instanță deși a admis proba cu expertiză, nu a mai insistat în a acorda un nou termen de judecată pentru ca expertul să răspundă în clar solicitărilor noastre, limitându-se în final doar la a asimila concluziile raportului de expertiză, prin aceasta încălcându-se prevederile art, 337 din C. proc. civ. În drept, au fost invocate dispozițiile 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. II.3. Apărările formulate în cauză Reclamanta A. S.R.L a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze constând în onorariu avocațial. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: Critica recurentei este nefondată prin raportare la soluția instanței si probele administrate in rejudecarea cauzei. Conform dispozițiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție exprimate în Decizia de casare nr. 267 din 27.09.2017, în rejudecarea în fond după casare, Curtea de Apel Constanța a dispus efectuarea expertizei judiciare termice de specialitate, lucrare ce a fost întocmita de expert. G. pentru dovedirea faptului concret al funcționarii utilajelor. Totodată, au fost administrate probe suplimentare pentru dovedirea intenției de realizare a activității economice. Prin recursul pendinte, recurenta solicită reanalizarea probatoriului administrat la dosar, contestând faptul că facturile înaintate recurentei pentru recuperarea TVA nu îndeplinesc condițiile impuse de art. 146 și art. 155 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal și că Procesul Verbal de predare-primire din 26.10.2011 nu reprezintă o dovadă suficientă că bunurile înscrise în document sunt cele achiziționate de reclamantă, atât timp cât acestea nu sunt detaliate și pe facturile înaintate pentru valorificarea dreptului de a deduce TVA aferentă achizițiilor. Pentru a analiza temeinicia criticii recurentei referitoare la inexistenta faptica a utilajelor in discuție, intimata a solicitat să se constate ca in primul raport de inspecție fiscala, cel din 19.06.2021, organele fiscale nu au pus la îndoiala existenta bunurilor achiziționate de reclamantă, ci s-a reținut că activele achiziționate au fost in patrimoniul vânzătorilor anterior transferului din 20 octombrie 2011, fiind exploatate ca atare, pentru activități specifice fermelor agricole, respectiv ca 5 tranzacțiile sunt reflectate în mod corespunzător in evidentele contabile si fiscale ale celor patru vânzători. În rejudecarea cauzei după casare, expertiza tehnică efectuată la fermele sale a relevat existența faptică a echipamentelor menționate în facturi și în procesul-verbal de predare primire atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Instanța de fond a constatat că achiziționarea utilajelor rezultă din coroborarea documentelor de achiziție cu concluziile raportului de expertiza administrat în rejudecare. Instanța reține că expertul a identificat construcțiile și echipamentele tehnice menționate rn procesele-verbale de predare primire întocmite, față de care acesta a precizat în mod particular starea lor de funcționare. Existenta faptică a utilajelor a fost probata in cauza si prin alte mijloace de probă, respectiv înscrisuri prezentate organelor de inspecție fiscala, precum procesele-verbale de predare primire a construcțiilor si mijloacelor fixe încheiate m data de 26.10.2011 pentru Ferma nr. 1 si Ferma nr. 2, rapoartele de evaluare întocmite la data de 12.07.2012 pentru Ferma nr. 1 si Ferma nr. 2 de un evaluator autorizat ANEVAR, Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii încheiat in data de 17.12.2012 si Raportul de evaluare privind estimarea valorii de piața a bunurilor mobile "Echipamente creștere pui" emis in data de 25.01.2013 de un expert evaluator, membru ANEVAR. In ceea ce privește critica din recurs referitoare la neîndeplinirea condițiilor formale pentru a opera dreptul de deducere, aceasta este nefondata prin raportare la conținutul documentelor justificative ce respecta dispozițiile art. 146 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal si punctul 46 alin. (1) din Normele de exercitare a dreptului de deducere TVA. Potrivit jurisprudenței CJUE (cazul C-37/95 Ghent Coal Terminal NV si C-l10/94 Inzo V Belgian State) art. 6 alin. Directiva a 6-a trebuie interpretat in sensul in care sa permită unei persoane impozabile ce actionează ca atare sa deducă T.V.A. plătită pentru bunuri care i-au fost livrate ori pentru servicii care i-au fost prestate in scopul realizării lucrărilor de investiție si pe care a intenționat sa le folosească in scopul operațiunilor taxabile. Prin urmare, dispozițiile legale invocate nu permit autorităților fiscale sa impună condiții suplimentare celor legale pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA cum ar fi cerința invocata in recurs, conform căreia in facturi ar fi trebuit sa existe o descriere completa a echipamentelor cum ar fi marca, tip, număr de fabricație, serie, caracteristici tehnice sau dimensiuni. Acest argument ar putea prezenta relevanta in cazul echipamentelor noi dar în cauza dedusa judecații trebuie avut în vedere ca utilajele si echipamentele achiziționate erau deja folosite de vânzătoare pentru desfășurarea activității, susținere probata de raportul de inspecție fiscală din data de 19.06.2012. Existența echipamentelor este confirmată de expertiza efectuata in cauza, în cuprinsul căreia Expertul susține că bunurile au fost inspectate vizual, probă ce se coroborează cu celelalte acte administrate în dosar. Potrivit regulilor din materia probelor, contrar susținerilor recurentei, societatea trebuie să dovedească îndeplinirea condițiilor de formă si de fond pentru acordarea dreptului de deducere, ceea ce a si demonstrat, fiind în sarcina recurentei să probeze caracterul pur formal al operațiunii (lipsa unei baze economice reale). In acest sens este si jurisprudența CJUE (C-396/98, care statuează că dreptul de deducere a TVA se exercită atât timp cât contribuabilul poate face dovada intenției de a utiliza anumite bunuri/servicii achiziționate pentru desfășurarea de operațiuni care dau drept de deducere. Mai mult decât atât, Curtea de Justiție a Comunitarilor Europene în cauza C-110/94 dintre Inzo și Belgia, răspunzând întrebărilor preliminare formulate de instanța belgiană, a statuat că dreptul de deducere rămâne dobândit, chiar dacă activitatea economică planificată nu a generat operațiuni care să dea drept de deducere. Raportat și la prevederile pct. 45 alin. (6) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004, legislația în vigoare stabilește drept condiție necesară pentru deducerea TVA, elementul intențional, fără să condiționeze acordarea dreptului de deducere de obținerea efectivă de venituri din operațiuni care dau drept de deducere ori de efectuarea propriu-zisa a activităților respective. In situația dedusa judecații, fata de ansamblul probelor administrate, intenția reclamantei de a desfășura operațiuni taxabiie este pe deplin dovedita întrucât după achiziționarea utilajelor pentru care se solicita deducerea A. a declanșat un amplu proces investitional. Totodată, aspectul ca utilajele si echipamentele sunt pe deplin funcționale este probat de împrejurarea ca ulterior achiziției A. a închiriat respectivele echipamente si utilaje către Ferma 1 Mangalia S.R.L. si Ferma 2 Mangalia S.R.L., foștilor proprietari, care nu puteau sa oprească ciclul de producție la momentul vânzării, ci a fost necesar un interval de timp pentru încetarea activității de creștere păsări. Urmare a contractelor de închiriere A. a emis facturi fiscale către locatari reprezentând contravaloarea serviciilor de închiriere si a colectat TVA-ul aferent operațiunii. Apoi, în cadrul probatoriului cu acte administrat în rejudecare, intimata a dovedit pe deplin intenția sa de a desfășura activități economice prin documente precum Contractele de antrepriză lucrări de construire pentru renovarea fermelor încheiate cu H.; Contracte de ipoteca și garanții mobiliare pentru restituirea finanțărilor folosite în procesul de renovare, Autorizații de mediu nr. 3-05.05.2011 pentru instalații de creștere intensivă a păsărilor, Autorizația de gospodărire a Apelor nr. 82 din 27.09.2014 privind alimentarea cu apă și evacuarea apelor uzate, Autorizații de construire pentru reabilitatea și modernizarea fermelor, Autorizații de funcționare x din 06.02.2012 pentru desfășurarea activității de creștere a păsărilor, prelucrarea cărnii de pui, fabricarea produselor din carne, contractele de furnizare a utilităților și contracte de pază și protecție. Nu în ultimul rând, regimul deducerilor urmărește sa degreveze in întregime operatorul economic de sarcina TVA, datorata sau achitata in cadrul tuturor activităților ce le desfășoară. Sistemul comun al TVA este guvernat de principiul neutralității TVA, în sensul în care acesta nu trebuie sa reprezinte un cost pentru afacere, în condițiile in care utilajele si echipamentele au fost achiziționate în vederea realizării obiectului său de activitate. In drept, au fost invocate prevederile art. 205 și 490 C. proc. civ. II.

Răspunsul la întâmpinare Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși aceasta i-a fost comunicată în termenul legal. III. Soluția instanței de recurs III.1. Aspecte de fapt și de drept relevante reținute de prima instanță În urma derulării la contribuabilul A. S.R.L. a unei inspecții parțiale, consecință a desființării în parte a raportului de inspecție fiscală din 19.06.2012 și a deciziei de impunere nr. x/20.06.2012, a fost emis raportul de inspecție fiscală din 12 februarie 2013, prin care s-a reținut că A. S.R.L. a achiziționat în luna octombrie 2011 utilaje. Cu factura nr. x/20.10.2011 a achiziționat utilaje aparținând S.C. Ferma 2 Mangalia S.R.L. conform anexă în sumă de 3.765.265 RON din care TVA în sumă de 728.761 RON. În anexă sunt enumerate următoarele: basculă pod (1 buc.), echipament bloc1,2,3,4; echipament hală 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8; electropompă (2 bucăți); generator aer cald (12 bucăți), sistem electronic de cântărire; tocător de paie; tractor x și semiremorcă; utilaj încălzire (2 bucăți); încărcător x; echipament gală 1, 2, 3, 4, 5,

S-a încheiat factura nr. x/20.10.2011 pentru utilaje aparținând S.C. Ferma 1 Mangalia S.R.L. conform anexă în sumă de 4.821.288 RON din care TVA în sumă de 933.152 RON. În anexă sunt enumerate următoarele: echipament bloc 1,2,3,4; electropompe (2 bucăți); generator aer cald (12bucăți), sistem electronic de cântărire; tocător de paie; tractor x și semiremorca, utilaje încălzire (2 bucăți); încărcător x; echipament hala 1, 2, 3, 4, 5, 6. S-a apreciat că din procesele-verbale de predare-primire a construcțiilor și mijloacelor fixe încheiate la 26.10.2011 și din contractele de vânzare-cumpărare încheiate la 20.10.2.2011 nu rezultă cu certitudine și fără echivoc intenția contribuabilului de a utiliza aceste utilaje pentru a desfășura operațiuni taxabile, constând în creșterea păsărilor, deoarece nu se poate demonstra că aceste utilaje pot fi puse în funcțiune, care este starea tehnică a acestora și dacă în urma renovării construcțiilor hale/bloc, acestea vor mai fi compatibile cu echipamentele tehnologice achiziționate. De asemenea, organul de control nu a putut considera drept certe rezultatele inventarierii realizate de PFA E., cu privire la existența faptică a tuturor părților componente a echipamentelor, dat fiind faptul că părțile componente ale echipamentelor inventariate faptic de către echipa de inventariere alcătuiesc ansamblurile prezentate în facturile de achiziție și facturile acestora, deoarece identificarea per ansamblu, pentru fiecare echipament din halele și blocurile fermelor 1 și 2 s-a efectuat scriptic de către echipa de inventariere în baza informațiilor furnizate de administratorul societății, atât verbal cât și prin adresa nr. x/21.11.2012 și în secundar pe baza informațiilor obținute de la firmele producătoare D. și I.. S-a concluzionat în raportul de inspecție fiscală că, date fiind diferențele între valorile cu care au fost achiziționate bunurile și valorile estimate de piață stabilite de cei doi evaluatori, prezentate la punctul I și III, cât și diferențele dintre opiniile celor doi evaluatori, valorile cu care au fost achiziționate bunurile sunt supraevaluate, comparativ cu prețurile de piață actuale, practicate de producători pentru echipamente noi, de creșterea puilor iar organele de control nu se pot pronunța care dintre cele două rapoarte prezintă o opinie corectă sau dacă sunt întocmite corect. A fost întocmită decizia de impunere nr. x/13.02.2013 prin care, din suma de 1.661.914 RON TVA solicitat la rambursare, a fost aprobată doar restituirea TVA în cuantum de 103.200 RON. Decizia a fost motivată în fapt în sensul că din raportul de inspecție fiscală rezultă că societatea nu face dovada utilizării utilajelor/echipamentelor achiziționate pentru desfășurarea de operațiuni taxabile constând în creșterea puilor pentru carne, deoarece nu poate demonstra că acestea există faptic în totalitate, dacă pot fi puse în funcțiune, care este starea tehnică a acestora și dacă, în urma renovării construcțiilor hale/bloc, acestea vor mai fi compatibile cu echipamentele tehnologice achiziționate. Astfel, organele de inspecție fiscală au constatat că nu există nicun element obiectiv care să probeze destinația utilajelor și echipamentelor cuprinse în cele două facturi de cumpărare, în folosul operațiunilor sale taxabile. Pe cale de consecință, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de deducere prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal pentru TVA aferentă acestor achiziții, în sumă totală de (728.761,04 RON - 44.811 RON) + (933.152,69 RON - 58.389 RON)= 1.558.714 RON. Reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva acestei decizii de impunere, iar prin Decizia nr. 145/07.05.2013 s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate cu privire la TVA în valoare de 1.485.357 RON respinsă la deducere și, în consecință, la rambursare prin decizia de impunere nr. x/13.02.2013 și desființarea parțială a aceleiași decizii pentru TVA în valoare de 73.357 RON. III.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-pârâtă și a apărărilor intimatei-reclamante În esență, recurenta-pârâtă a invocat greșita aplicare de către prima instanță a prevederilor legale referitoare la condițiile de deducere prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal pentru TVA aferentă achizițiilor făcute de către intimata-reclamantă. Prin actele fiscale atacate, organul fiscal a reținut că societatea nu face dovada utilizării utilajelor/echipamentelor achiziționate pentru desfășurarea de operațiuni taxabile constând în creșterea puilor pentru carne, deoarece nu poate demonstra că acestea există faptic în totalitate, dacă pot fi puse în funcțiune, care este starea tehnică a acestora și dacă, în urma renovării construcțiilor hale/bloc, acestea vor mai fi compatibile cu echipamentele tehnologice achiziționate. Astfel, organele de inspecție fiscală au constatat că nu există niciun element obiectiv care să probeze destinația utilajelor și echipamentelor cuprinse în cele două facturi de cumpărare, în folosul operațiunilor taxabile ale contribuabilului. Ca o primă precizare, Înalta Curte observă că, deși recurenta a invocat netemeinicia sentinței, aspectle de netemeinicie nu pot face obiectul verificărilor instanței de recurs, ci aceasta este chemată să verifice exclusiv dacă prima instanță a aplicat corect legea la situația de fapt dedusă judecății. Cu toate acestea, pentru a face această din urma verificare, este necesară reiterarea stării de fapt și verificarea modalității de stabilire a acesteia de către prima instanță, aspectele de fapt fiind absolut esențiale pentru a verifica corecta aplicare a legii. Ca urmare, o primă critică a recurentei s-a referit la faptul că, din informațiile furnizate de factură și de anexa acesteia nu rezultă în mod concret care sunt mașinile, utilajele și intalațiile de lucru achiziționate de petentă sub denumirea generică de "utilaje și echipamente hale/blocuri