ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 384/2021

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.01.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA), solicitând anularea deciziei FGA nr. 12048/19.12.2017 și obligarea părții adverse la plata sumei de 4.348,82 RON reprezentând aducerea autoturismului având numărul de înmatriculare x, proprietatea contestatoarei, avariat în urma evenimentului rutier din data de 17.09.2016, la starea anterior producerii acestuia; cu cheltuieli de judecată, onorariu de avocat în valoare de 1.000 de RON.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3699 din 20 septembrie 2018, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București reclamanta A. a formulat recurs, fără ca aceasta să procedeze și la încadrarea criticilor dezvoltate în vreuna dintre ipotezele de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivele de recurs

În cererea de recurs, s-a prezentat, cu prioritate, situația de fapt, arătându-se că, potrivit art. 101 alin. (1) din Codul Rutier, "Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: [...] 14. Pornirea de pe loc a autovehiculului sau tramvaiului cu ușile deschise, circulația cu ușile deschise ori deschiderea acestora în timpul mersului; deschiderea ușilor autovehiculului atunci când acesta este oprit sau staționat, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic."

Arată recurenta că în opinia specialiștilor F.G.A, culpa în producerea unui asemenea eveniment aparține de cele mai multe ori celui care deschide portiera, cât și celui care o lasă deschisă și apreciază eronat situația, prin faptul că, nu ia în calcul împrejurarea că în zonă se pot deplasa și alte vehicule, ale căror conducători auto nu pot anticipa că respectiva mașină are portiera deschisă. în mod firesc, starea de normalitate a unui autovehicul staționat și/sau parcat este cu ușile închise și tocmai din aceste motive legea precizează clar că este interzisă lăsarea ușilor deschise în acest timp.

În continuare recurenta arată că, în mod eronat, s-a reținut de către Comisia Specială din cadrul Fondului de Garantare a Asiguraților faptul ca culpa aparține exclusiv contestatoarei.

În speță, recurenta a parcat mașina, cei care urmau sa coboare pe partea dreaptă spate s-au asigurat în vederea deschiderii portierei fără a pune în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți în trafic.

Conchide recurenta în sensul că, conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare x avea toate condițiile de a observa deschiderea portierelor și de a evita evenimentul rutier însă, din cauza neatenției, a provocat avarierea autoturismului cu numărul de înmatriculare x, proprietatea contestatoarei.

Fată de acestea a solicitat admiterea recursului casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat respingerea recursului ca nefondat reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

În dezvoltarea apărărilor, intimatul a arătat că, culpa în producerea accidentului îi aparține persoanei care se afla în automobilul recurentei.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 18 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 27 ianaurie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, și față de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, incluzând dezlegările date în cursul soluționării căii de atac cu care a fost investită, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor și lucrărilor dosarului reține că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenta- reclamantă sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Acest text vizează încălcarea legii de drept substanțial (material), încălcare ce poate îmbrăcă mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită; violarea unor principii generale de drept.

Chestiunea litigioasă dezlegată de instanța de fond a fost aceea a neacordării sumei de 4.348,82 RON, reprezentând despăgubiri pentru aducerea autoturismului proprietatea sa, avariat în urma unui evenimentul rutier din data de 17.09.2016, la starea anterioară producerii acestuia.

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, prin decizia nr. 12048/19.12.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) a fost respinsă cererea de plată formulată de reclamanta A. privind suma de 4.348,82 RON.

Din motivarea acestui act administrativ rezultă în esență că nu a fost constată vreo culpă a celuilalt conducător auto implicat în producerea evenimentului rutier, ci a pasagerului din autoturismul părții reclamante, în contextul art. 101 alin. (1) din Codul rutier, .

Așadar, în cadrul instrumentării dosarului de daună și din analizarea documentației aferente, s-a concluzionat faptul că, în speța este vorba de culpa exclusiva a șoferului care nu s-a asigurat la deschiderea ușilor implicat în evenimentul rutier, rezultată din analiza datelor existente cu privire la împrejurările concrete in care a avut loc evenimentul rutier respectiv declarația doamnei A.

u

am parcat mașina și în momentul în care cei care ne aflam in mașina am ieșit să coboram pe partea dreapta spate când s-a deschis usa . . . . . . . . . ." a fost avariat autoturismul.

Or, art. 101 alin. (1) din Codul Rutier menționează: "Constituie contravenții si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: [..] 14. pornirea de pe loc a autovehiculului sau tramvaiului cu ușile deschise, circulația cu ușile deschise ori deschiderea acestora in timpul mersului; deschiderea ușilor autovehiculului atunci când acesta este oprit sau staționat, țara asigurarea ca nu se pune in pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic".

Din probele administrate în cauză că, reiese cu claritate că, la data de 17.09.2016, orele 19:00, în timp ce autoturismul cu nr. de înmatriculare x, proprietatea recurentei-reclamantei, ce afla parcat în parcarea de la adresa din București, str. x, a fost acroșat la ușa dreapta spate, aflată în poziția deschisă, de autoturismul cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul B.. În cauză de față din toata actele de la dosar rezultă ca conducătorul autoturismului cu numărul de inmatriculare x este responsabil pentru ca nu s-a asigurat pe tot decursul staționarii ca nu creează un pericol pentru circulație.

Culpa în producerea unui asemenea eveniment aparține de cele mai multe ori celui care deschide portiera, cât și celui care o lasă deschisă și apreciază eronat situația, prin faptul că, nu ia în calcul împrejurarea că în zonă se pot deplasa și alte vehicule, ale căror conducători auto nu pot anticipa că respectiva mașină are portiera deschisă.

Este mai mult decât evident că, în mod firesc, starea de normalitate a unui autovehicul staționat și/sau parcat este cu ușile închise și tocmai din aceste motive legea precizează clar că este interzisă lăsarea ușilor deschise în acest timp. Drept urmare, există legătură de cauzalitate directă în situația acestei neglijențe, de a lasă portiera autoturismului deschisă, pentru că se ignoră pericolul pe care aceasta îl creează.

Ca atare, în mod corect, instanța de fond a reținut în esența că, deși în materie rutieră există o obligație generală a conducătorului auto de a se asigura în deplasare, totuși, potrivit art. 101 alin. (1) pct. 14 teza finală din O. U. G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenție și se sancționează cu amendă fapta persoanei fizice constând în " deschiderea ușilor autovehiculului atunci când acesta este oprit sau staționat, fără asigurarea că nu se pane în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic.

Astfel, textul de lege menționat anterior dispune cu claritate, imperativ faptul că este interzisă deschiderea portierelor sau lăsarea acestora deschisă în condițiile în care se creează pericole pentru circulație, asigurare care trebuie să continue pe întreaga perioadă cât portierele sunt deschise.

Instanța fondului a concluzionat corect că, în proces nu rezultă săvârșirea unei fapte ilicite culpabile în sarcina celuilalt conducător auto implicat în evenimentul rutier din 17.09.2016, astfel că nu este incidentă răspunderea asigurătorului său de răspundere civilă și, deci, nici a Fondului de Garantare a Asiguraților potrivit Legii nr. 213/2015.

De altfel, în situația de față, instanța de recurs nu poate face o reevaluare în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., împrejurările în care a avut loc evenimentul rutier și la care a făcut referire recurenta, nefiind apte a face dovada pretențiilor afirmate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a normelor de drept material în materie, caz în care critica de nelegalitate instituită de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. este nefondată.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, potrivit art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, constatând o corectă aplicare a principiilor de drept invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3699 din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.