ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3652/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3652/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 21 iunie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
La data de 9.12.2019 sub nr. x s-a înregistrat cererea reclamantului A. prin care a solicitat anularea rezoluției din 21 noiembrie 2019 nr. C.19-3956 prin care s-a dispus clasarea sesizării sale și trimiterea cauzei spre continuarea cercetării disciplinare și aplicarea măsurilor legale ce se impun - pentru tăinuirea furturilor, săvârșite de intimate cu premeditare.
Sentința instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 632 din 15 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.
Recursul exercitat în cauză și apărările formulate de intimații pârâți
Împotriva sentinței civile nr. 632 din 15 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ. a solicitat casarea hotărârii atacate cu trimiterea spre rejudecare.
Intimatul pârât, deși legal citat, nu a depus întâmpinare în cauză.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac cate poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.
În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
În speță, recurentul reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.
Lecturând argumentele dezvoltate de prima instanță, Înalta Curte constată că aceasta a reținut foarte clar că, …din sentințele și deciziile invocate de către reclamant și din înregistrările ședinței de judecată ale instanței de recurs nu se poate reține niciun indiciu cu privire la săvârșirea de către magistrații incriminați a uneia din abaterile disciplinare prevăzute la art. 99 din Legea nr. 303/2004.; "Cu privire la abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) și t), acestea au fost analizate în rezoluția de clasare și în mod corect, legal și temeinic, s-a reținut că nu există indicii cu privire la săvârșirea de către judecătorii care s-au pronunțat în cauza reclamantului (fond, recurs, contestație în anulare și revizuire) a acestor abateri disciplinare.";,,...nu există niciun indiciu că atitudinea judecătorilor reclamați nu ar fost una necorespunzătoare față de reclamant, că s-ar fi refuzat primirea în mod nejustificat a unor documente la dosare, că s-ar fi utilizat expresii neadecvate în hotărârile invocate ori că s-a dat dovadă de către judecătorii incriminați de rea credință sau gravă neglijență, așa cum acești termeni sunt definiți la art. 99
1
din legea nr. 303/2004.".
Totodată, prima instanță a reținut că "Deși în acțiune reclamantul vorbește despre nerespectarea unor norme de drept material și procesual de către instanțe, acesta nu a indicat în concret nicio normă încălcată de către magistrații care s-au pronunțat în cauza sa ci practic s-a arătat nemulțumit de modalitatea de soluționare a cauzei și de faptul că nu ar fi fost avute în vedere probele depuse.".
Ceea ce critică reclamantul este aspectul că "Excesul de putere făcut de judecătorii care s-au pronunțat în dosarele menționate au încălcat principii fundamentale dintre cele consacrate de Constituție, respectiv, accesul la justiție, dreptul la apărare și protecția proprietății, au refuzat să judece pe motiv că cererile subsemnatului nu au fost temeinice, practic s-a făcut o denegare de drept".
Mai arată reclamantul că "instanța de fond a ignorat cererile și probele depuse de subsemnatul dând o interpretare nelegală normelor de drept material", neindicând în mod concret care sunt acestea.
Criticile reclamantului sunt de maximă generalitate, respectiv "instanțele de fond și cele de control nu au făcut o verificare a legalității soluțiilor date…", "În ceea ce privește faptul că instanțele au încălcat dreptul la un proces echitabil așa cum am arătat în contestație judecătorii au fost părtinitori, nu au ținut cont de probele depuse...", "Toate solicitările mele au fost respinse, judecătorii au săvârșit abateri disciplinare așa cum am arătat au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 303/2004 prevăzute de art. 99 lit. c), e), h) și t) ...’, nu se pot constituie într-o veritabilă critică susceptibilă a fi încadrată într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Or, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs dezvoltate de recurent nu se critică niciun argument astfel cum a fost reținut de către prima instanță cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea acțiunii ca ne]ntemeiată.
Obligația de motivare presupune indicarea, în concret, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, așa cum s-a arătat mai sus, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidența acestui motiv de casare.
Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.
În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi încadrate în textul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., fără a formula nicio critică (de nelegalitate) sentinței atacate, dimpotrivă, lipsește dezvoltarea în mod real în conținutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate, cu consecința nemotivării recursului, ceea ce atrage nulitatea sa.
În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 632 din 15 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2022.