ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 558/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

La 23 februarie 2018, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Turismului în baza răspunderii civile delictuale, la plata sumelor de bani indicate în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2066 din 19 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 118 A din 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția netimbrării.

A anulat apelul declarat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 2066 din 19 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Turismului, ca netimbrat.

Împotriva deciziei civile nr. 118 A din 28 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamanta.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 25 martie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5.

Prin rezoluția din 10 mai 2021, s-au dispus măsurile procesuale prevăzute de art. 490 și 493 din C. proc. civ. și s-a stabilit taxa judiciară de timbru datorată de recurentă pentru soluționarea recursului.

După etapa comunicărilor, la 7 ianuarie 2022, completul de filtru a luat act de raportul asupra admisibilității în principiu și s-a dispus comunicarea acestuia, pentru a da posibilitate părților să formuleze un punct de vedere la raport.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac.

Magistratul-asistent raportor a reținut, în cuprinsul raportului, că recursul este declarat în termenul legal, este timbrat, îndeplinește condițiile de formă ale art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același cod, iar hotărârea atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Cu privire la încadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., s-a reținut că recurenta nu a formulat critici care să poată fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenta a arătat, în motivarea căii de atac, că a fost reprezentată de Societatea civilă profesională de avocați B., astfel că nu cădea în sarcina sa ceea ce i s-a imputat de către instanța de apel, respectiv obligația de a achita taxa judiciară de timbru în apel, domiciliul procesual ales fiind la societatea de avocați.

Prin citația emisă pentru primul termen de judecată, i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru în valoare de 187,82 RON, iar societatea de avocați avea obligația să o reprezinte în toate problemele procedurale, inclusiv să timbreze în numele său apelul.

Cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, formulată la 5 noiembrie 2021, a fost respinsă, ca nefondată, la 3 decembrie 2020, încheierea fiind comunicată la 3 decembrie 2020.

A apreciat că vina pentru netimbrarea apelului aparține societății de avocați, care nu s-a comportat într-un mod profesional și a lipsit-o de o cale de atac efectivă - calea apelului. De asemenea, a menționat că apelul a fost timbrat tardiv de către avocat, la 1 februarie 2021.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

La termenul din 17 martie 2022, instanța a analizat admisibilitatea în principiu a recursului și a rămas în pronunțare asupra excepției nulității acestuia pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară și pe care o găsește incidentă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar, în conformitate cu prevederile art. 487 din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Dispozițiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că susținerile recurentei se referă la chestiuni străine considerentelor deciziei atacate.

Recurenta reclamă o vătămare ce i-a fost produsă de reprezentantul său legal, care, prin lipsa sa de diligență a lipsit-o de o judecată efectivă în apel.

Această critică, însă, nu vizează o critică de nelegalitate, care să permită instanței de control judiciar să o încadreze în vreunul dintre motivele de recurs expres prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății.

Nemulțumirea părții se circumscrie unei răspunderi contractuale, iar remediul pentru eventualul prejudiciu creat de apărătorul ales excedează cadrului procesual prezent. Nu i se poate imputa instanței de apel o soluție procesuală nelegală prin strictă raportare la atitudinea omisivă a reprezentantului legal al părții, care nu a achitat taxa judiciară de timbru datorată de aceasta pentru soluționarea de către instanță a litigiului cu care a fost învestită.

Recurenta a fost citată, conform normelor de procedură civilă, cu mențiunea de a timbra calea de atac a apelului, la sediul procesual ales indicat în cuprinsul cererii de apel, astfel încât nu poate invoca o eventuală încălcare a normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

De altfel, recurenta nu a înțeles să invoce o procedură de citare viciată, care să o fi pus în situația de a nu cunoaște despre obligația de plată a taxei judiciare de timbru, menționată pe citație, și care să permită instanței de recurs să cenzureze decizia instanței de apel din perspectiva încălcării unei norme de procedură, culpa avocatului ales al societății neconstituind un motiv pentru netimbrarea acțiunii.

Or, fără formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

Așa fiind, Înalta Curte constată că susținerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

În această situație, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 489 din C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 118 A din 28 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2022.