ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 557/2022

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2014, pe rolul Judecătoriei Cornetu, dosar nr. x/2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială orașul Pantelimon a solicitat obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură la restituirea suprafeței de 47,9044 ha dintre lacurile aferente orașului Pantelimon, preluate de la Agenția Domeniilor Statului prin Protocolul nr. 4025 din 23.11.2009 și prin procesul-verbal de predare-primire din 08.04.2008, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 865 alin. (3), raportat la art. 563 din C. civ. Prin sentința civilă nr. 2110 din 9 iunie 2015 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cornetu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov. Prin sentința civilă nr. 2227 din 9 septembrie 2015 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ilfov, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, a fost constat ivit conflictul de competență și a fost înaintat dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 212F din 26 octombrie 2015, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Sentința pronunțată de Tribunalul Ilfov: Prin sentința civilă nr. 2793 din 1 noiembrie 2016, Tribunalul Ilfov, secția civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială orașul Pantelimon, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia civilă nr. 702 A din 8 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială orașul Pantelimon împotriva sentinței civile nr. 2793 din 1 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Ilfov.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 702 A din 8 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială orașul Pantelimon a declarat recurs.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție și procedura de filtru: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 1 aprilie 2021 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5. Prin rezoluția din 22 aprilie 2021, s-au dispus măsurile procesuale prevăzute de art. 490 și 493 din C. proc. civ. și s-a stabilit taxa judiciară de timbru datorată de recurentă pentru soluționarea recursului. După etapa comunicărilor, la 30 decembrie 2021, completul de filtru a luat act de raportul asupra admisibilității în principiu, s-a dispus comunicarea acestuia, pentru a da posibilitate părților să formuleze un punct de vedere la raport. Părțile nu au formulat puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului. Magistratul-asistent raportor a menționat în cuprinsul raportului că recursul este declarat în termenul legal, este timbrat, îndeplinește condițiile de formă ale art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același cod, iar hotărârea atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Cu privire la încadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., s-a reținut că recurenta nu a precizat în cuprinsul cererii de recurs care este, în mod concret, norma de drept material încălcată sau greșit aplicată de către instanța de apel.

Memoriul de recurs Unitatea Administrativ Teritorială orașul Pantelimon a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a solicitat admiterea căii de atac (menționată greșit în partea finală a cererii, ca fiind apel). În opinia sa, hotărârea recurată este nelegală întrucât instanța de apel a reținut, eronat, că, la data promovării acțiunii în revendicare, intimata-pârâtă S.C. A. nu mai deținea material sau juridic terenurile în litigiu. Conform anexei la Protocolul de predare-preluare din data de 08.04.2004 a participației statului la societățile comerciale cu profil piscicol, precum și a terenurilor aflate sub luciul de apă, S.C. A. deținea atât juridic cât și material terenurile a căror restituire a solicitat-o prin acțiunea introductivă, iar, la data cererii introductive, pârâta deținea posesia și folosința terenurilor în litigiu și chiar a încheiat acte de dispoziție cu privire la acestea. A susținut că Legea nr. 268/2001, care reglementează regimul juridic al terenurilor cu destinație agricolă, proprietate publică sau privată a statului, aflate în administrarea Agenția Domeniilor Statului, prin care terenul cu destinație agricolă a fost preluat de Agenția Domeniilor Statului de la S.C. A., este anterioară hotărârii de guvern care atestă domeniul public unității administrative, domeniu în care sunt incluse și lacurile aferente orașului Pantelimon. Astfel, înscrisurile depuse de Agenția Naționala pentru Pescuit și Acvacultura, ulterioare H.G. nr. 930/2002, atestă numai că Agenția Domeniilor Statului a predat și A.N.P.A. a preluat 99,341 ha teren pe raza localității Pantelimon, județul Ilfov. Regimul proprietății lacurilor aferente orașului Pantelimon nu poate fi schimbat prin ordine ministeriale sau prin protocoale de predare-primire și, prin urmare, consideră ca nu i-a fost opus niciun titlu de proprietate. În ceea ce privește titlul statului asupra imobilele în litigiu nu s-a făcut referire la un act juridic/normativ concret, ci doar la norme cu caracter general care conferă calitate de gestionari Agenției Domeniilor Statului, Companiei Naționale de Administrare a Fondului Piscicol și A.N.P.A. cu privire la bunurile aparținând domeniului statului. Instanța de apel a reținut greșit faptul că terenurile ce s-au aflat anterior anului 2000 în posesia S.C. A., au fost preluate, ulterior, fie de Agenția Domeniilor Statului, fie de Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol și A.N.P.A. Acestea s-au întors în posesia și folosința S.C. A., conform anexei la Protocolul de predare-preluare din data de 08.04.2004, ignorată de instanța de apel. Nu în ultimul rând, a arătat că instanța de apel nu a dat eficiență puterii de lucru judecat a sentinței civile irevocabile nr. 1946 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Cornetu, prin care a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de recurentă și a fost obligată pârâta S.C. A. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 47,9044 ha dintre lacurile orașului Pantelimon. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: La termenul din 17 martie 2022, instanța a analizat admisibilitatea în principiu a recursului și a rămas în pronunțare asupra excepției nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară și pe care o găsește incidentă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar, în conformitate cu prevederile art. 487 din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Dispozițiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ. Examinând cererea de recurs, se constată că susținerile recurentei se referă la chestiuni de fond ale cauzei, prin care aceasta contestă existența bunurilor revendicate în domeniul public al statului și invocă opozabilitatea necondiționată a sentinței civile nr. 1946 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Cornetu, față de intimata-pârâtă, aspecte care au fost supuse controlului devolutiv de către instanța de apel. Însă, aceste critici, care vizează modul în care instanțele de fond au interpretat probatoriul administrat în cauză și, raportat la aceasta, au stabilit situația de fapt, nu susțin o argumentare pe aspecte de nelegalitate, care să permită instanței de control judiciar să le încadreze în vreunul dintre motivele de recurs expres prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății. Nemulțumirile generale ale părții și susținerile legate de modalitatea de administrare a probatoriului nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Or, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel în motivarea deciziei atacate, respectiv cele ce au determinat respingerea apelului, ca nefondat, și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului. Așa fiind, Înalta Curte constată că susținerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ. În această situație, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 489 din C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE,