ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1840/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 8579/2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2012 s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

În urma declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr. x/93/2014.

Prin Sentința civilă nr. 1547/28.04.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/2014 s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

S-a constatat intervenit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecarea prezentei cauze și s-a trimis dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.

Hotărârea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 2022 din 25 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Pantelimon, Primăria Orașului Pantelimon și Orașul Pantelimon, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

În esență, s-a reținut că înștiințarea de plată nu face parte din categoria titlurilor de creanță fiscală, așa cum acestea sunt definite și enumerate limitativ de art. 110 alin. (3) din C. proc. fisc. , astfel că în prezenta cauză nu este contestat un act administrativ fiscal care să poată fi supus controlului instanței de contencios administrativ.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Orașul Pantelimon, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, s-a susținut că, raportat la dispozițiile art. 141 din C. proc. fisc. că actul care se solicită a fi anulat de către instanță, în speță înștiințarea de plată, intră în categoria actelor administrative, astfel cum sunt prevăzute la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, competența aparținând Tribunalului Ilfov.

Procedura în fața instanței de recurs

Reclamantul-intimat a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Înalta Curte constată că deși recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 RON și timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii anexate la dosar, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt și dispozițiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora:

"La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de Orașul Pantelimon împotriva Sentinței nr. 2022 din 25 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2015.

Procesat de GGC - GV