Decizia nr. 1810/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 26.10.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța: - să constate că pârâtele au încălcat dreptul patrimonial exclusiv al A. S.R.L. de a autoriza reproducerea în parte a înregistrării audiovizuale a programului de televiziune "Gospodar fără pereche" și a emisiunii de televiziune "Gospodar fără pereche", în cadrul emisiunii "D." și reportajului "Scandal sexual la cel mai cunoscut show tv", radiodifuzate pe postul de televiziune România TV, precum și dreptul A. S.R.L. de a autoriza radiodifuzarea, comunicarea publică, punerea la dispoziția publicului a propriilor înregistrări audiovizuale și a propriilor emisiuni de televiziune, astfel încât să poată fi accesate, în orice mod ales, în mod individual, de către public prin intermediul site-ului www.romaniatv.net - art. 106 3 alin. (1) lit. a), f), g), art. 113 lit. b), e), i) din Legea nr. 8/1996; - să constate că pârâtele au încălcat dreptul exclusiv al A. S.R.L. la denumirile și mărcile "Gospodar fără pereche" și "A." și le-au utilizat, fără acordul A. S.R.L., în asociere cu persoane cercetate pentru fapte penale și cu persoane având o imagine publică negativă și/sau aflate în conflict cu legea, pe postul de televiziune România TV și pe paginile de internet www.romaniatv.net și www.x.romaniatv.net - art. 257 C. civ., art. 36 Legea nr. 84/1998, art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 11/1991; - să dispună interzicerea pe viitor ca pârâtele să mai utilizeze, fără acordul reclamantei, înregistrarea audiovizuală a programului de televiziune "Gospodar fără pereche" și emisiunea de televiziune "Gospodar fără pereche", denumirile și mărcile "Gospodar fără pereche" și "A.", pe postul de televiziune Romania TV și pe paginile de internet www.romaniatv.net și wvvw.livenews.romaniatv.net; - să dispună obligarea pârâtelor la plata daunelor-interese în cuantum de 200.000 Euro (echivalent în RON la data plații) pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin utilizarea, fără acord, a înregistrării audiovizuale a programului de televiziune "Gospodar fără pereche", a emisiunii de televiziune "Gospodar fără pereche", a denumirilor și mărcilor "Gospodar fără pereche" și obligarea pârâtelor, pe cheltuiala lor, la publicarea hotărârii judecătorești; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul proces.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul București: Prin sentința civilă nr. 831/10.04.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată în apel de Curtea de Apel București: Prin decizia nr. 2082A din 20 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 831/10.04.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. S.R.L. și B. S.R.L. A schimbat sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea. A obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 5000 euro, plătibili în RON la cursul oficial de schimb din ziua plății, reprezentând despăgubiri pentru încălcarea drepturilor reclamantului asupra programului "Gospodar fără pereche". A obligat pârâții, în solidar, la 100 RON cheltuieli de judecată în primă instanță. A obligat intimații, în solidar, la 1465 RON cheltuieli de judecată în apel.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs pârâtele C. S.R.L. și B. S.R.L. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 septembrie 2020 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr.

Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele-pârâte au solicitat admiterea în principiu a recursului; casarea în parte a deciziei civile nr. 2082 A/20.12.2019, cu consecința trimiterii apelului declarat de intimată spre rejudecare instanței de apel și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar, în temeiul art. 453 C. proc. civ. Recurentele-pârâte apreciază că hotărârea a fost dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză pentru următoarele considerente: Analizând dispozițiile art. 33 alin. (2) lit. c), instanța de apel a dat o interpretare greșită acestor prevederi legale, constatând în mod nelegal că faptele imputate pârâtelor nu se încadrează în limitele exercitării dreptului de autor, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de textele invocate. Dând o interpretare eronată textului de lege invocat în cauză, instanța de apel a apreciat că difuzarea scurtelor fragmente ar fi adus un avantaj economic și comercial subscriselor, bazat pe considerentul că toate televiziunile comerciale și toate site-urile au ca scop atragerea audienței și, corelativ, atragerea de publicitate În speță, scopul difuzării scurtelor fragmente din emisiunea "Gospodar fără pereche" nu a fost acela de a obține un avantaj economic sau comercial propriu, ci de a informa publicul exclusiv cu privire la concurenta emisiunii "Gospodar fără pereche", la comportamentul acesteia și la controversele născute între imaginea afișată publicului de către personajul înfățișat în cadrul emisiunii "Gospodar fără pereche" și imaginile ce o înfățișau în ipostaze discutabile, alături de personaje controversate. Chiar dacă activitatea postului de televiziune România TV și a site-ului www.romaniatv.net ce au difuzat emisiunea și reportajul este una cu caracter comercial, subscrisele nu am urmărit obținerea unui avantaj comercial propriu, atât timp cât, în mod clar, utilizarea fragmentelor din emisiunea intimatei nu s-a realizat în scopul exploatării operei sale. De asemenea, excepția prevăzută la art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996 instituie o situație care justifică reproducerea operei fără acordul artistului, și anume necesitatea de informare a publicului. În speță, utilizarea scurtelor fragmente din emisiunea "Gospodar fără pereche" a fost justificată de scopul informării publice cu privire la comportamentul reprobabil al uneia dintre concurentele unui show de televiziune urmărit de un public extrem de numeros, aspecte ce sunt de natură să influențeze în mod direct societatea. Utilizarea fragmentelor din emisiunea "Gospodar fără pereche" s-a efectuat în scopul identificării persoanei în discuție, precum și în scopul evidențierii faptului că deși participa la o emisiune recunoscută, comportamentul acesteia nu era tocmai potrivit pentru calitatea pe care o ocupa în emisiune, existând o clară și strânsă legătură între faptele aduse la cunoștința publică de către pârâte și fragmentele utilizate din emisiunea reclamantei. Opinia instanței de apel referitoare la faptul că nu ar fi fost necesar să fie informat publicul cu privire la faptele săvârșite de concurenta emisiunii "Gospodar fără pereche" (în condițiile în care aceste informații se aflau deja în spațiul public) sau să fie identificată persoana în cauză prin postarea unor imagini din emisiunea intimatei, nesocotește prevederile art. 65 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual conform căruia, în emisiunile de știri și dezbateri, atunci când radiodifuzorul prezintă înregistrări ce provin din surse externe redacției, trebuie să precizeze acest lucru pe tot parcursul înregistrării, iar dacă imaginile provin de la un alt post de televiziune, trebuie precizat acest lucru înainte de difuzarea lor, iar sigla postului de la care au fost preluate trebuie să fie vizibilă pe tot parcursul difuzării. În continuare, instanța de apel interpretează în mod greșit condiția prevăzută la art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, potrivit căreia informațiile trebuie să privească evenimente de actualitate. Condiția ca utilizările să aibă ca scop informarea privind actualitatea nu se referă la tema abordată în cadrul emisiunii din cuprinsul căreia au fost preluate fragmentele, ci "actualitatea" vizează caracterul prezent, curent al evenimentelor în cadrul cărora se exprimă oral operele din care se utilizează fragmente pentru informarea publicului. În ceea ce privește sintagma "scurtele fragmente ale operelor", înțelesul textului invocat sugerează o redare trunchiată a fragmentelor, tocmai în intenția de a nu leza prin reproducere. în mod evident, în cauză au fost preluate și difuzate scurte fragmente. Caracterul repetitiv al difuzării scurtelor fragmente nu schimbă conținutul și sensul sintagmei utilizate de legiuitor. Așadar, utilizarea repetată a acelorași scurte fragmente din emisiunea "Gospodar fără pereche" nu poate constitui un act de încălcare a primei condiții prevăzute de art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996. În plus față de aceste aspecte, instanța de apel nu a reținut caracterul legal al utilizării de către subscrisele a scurtelor fragmente din emisiunea apelantei, și prin prisma faptului că, în timpul difuzării imaginilor, pe ecran, în colțul din dreapta, a fost redat numele producătorului în calitate de titular al programului de televiziune și al emisiunii "Gospodar fără pereche". Or, în aceste împrejurări, se consideră de către recurente că decizia recurata este nelegală, preluarea și difuzarea fragmentelor incriminate de către intimată se înscriu în limitele exercitării dreptului de autor conform art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, neconstituind o încălcare a dreptului de radiodifuzare al intimatei A.. 5. Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat. Instanța de apel a reținut în mod corect faptul că utilizarea fragmentelor din înregistrarea audiovizuală a programului de televiziune "Gospodar fără pereche" de către recurenta-pârâtă nu se circumscrie unei utilizări permise de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Scopul real al recurentelor-pârâte nu a fost acela al informării publicului, ci al exploatării în folosul economic al recurentelor-pârâte a operei intimatei-reclamante. Întrucât art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996 reglementează o situație excepțională, aceste dispoziții legale trebuie interpretate în mod restrictiv, raportat la scopul informării. Prin repetarea excesivă și alternarea unor părți din opera intimatei-reclamante, fără niciun element de tranziție sau separare, cu imagini provenind din alte surse, recurentele-pârâte au intenționat realizarea unui conținut menit să inducă în rândul publicului o pronunțată percepție de senzorial și scandalos, cu caracter denigrator la adresa programelor intimatei-reclamante, prin care să înregistreze audiențe ridicate. Faptul că recurentele-pârâte au urmărit obținerea de avantaje economice reiese chiar din titlul reportajului - "Scandal sexual Ia cel mai cunoscut show tv", ales special pentru a atrage audiențe ridicate. Având în vedere că atât postul România Tv cât și site-ul www.romaniatv.net sunt finanțate din publicitatea plătită de terți, veniturile variază direct proporțional cu audiențele înregistrate. Instanța de apel a reținut în mod corect că "prin utilizarea fragmentelor din emisiunea reclamantei s-a urmărit evidențierea unor contraste, astfel că scopul utilizării a depășit necesitatea unei informări, iar utilizarea fragmentelor a servit pârâtei C. S.R.L. la ilustrarea punctului său de vedere asupra unei concurente din emisiunea " Gospodar fără pereche " ". În realitate, emisiunea și reportajul recurentelor-pârâte sunt bazate preponderent pe utilizarea operei intimatei-reclamante. Interpretarea instanței de apel este corectă. în măsura în care scopul urmărit de recurentele-pârâte nu putea fi realizat prin utilizarea de scurte fragmente, acestea aveau obligația de a obține autorizația intimatei-reclamante. Mai mult decât atât, așa cum reiese din cererea de recurs, recurentele-pârâte nu neagă faptul că emisiunea/reportajul a fost realizată, într-o proporție covârșitoare, pe baza fragmentelor din opera intimatei-reclamante. Ele consideră însă că folosirea repetitivă a unor scurte fragmente se încadrează în situația permisă de art. 33 din Legea nr. 8/1996. În mod eronat susțin recurentele-pârâte faptul că instanța de apel a nesocotit prevederile art. 65 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Acest articol stabilește obligații pentru situația în care utilizarea este legală și nu naște un drept de utilizare al emisiunilor altui radiodifuzor, cu nesocotirea drepturilor patrimoniale de autor/conexe dreptului de autor ale radiodifuzorului titular. În cauză, nu s-a pus problema utilizării de imagini fără indicarea sursei, ci s-a pus problema utilizării nelegale a conținutului radiodifuzat. 6. Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 11 mai 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtele C. S.R.L. și B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2082 A din 20 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. I. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce succed. În raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial. Conform dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996, Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar,artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt: e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale". Potrivit art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, "Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștință publică". Totodată, în raport cu art. 12 din Legea nr. 8/1996, "Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții ." Potrivit art. 13 alin. (1) lit. a), b), f), g) din Legea nr. 8/1996 "Utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte și exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice: a) reproducerea operei; b) distribuirea operei; f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public; g) radiodifuzarea operei." Conform art. 14 din Legea nr. 8/1996, "Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înțelege realizarea, integrală sau parțială, a uneia oria mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice". Conform art. 14 1 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, "Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înțelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum și oferirea publică a acestora". Conform art. 15 din Legea nr. 8/1996, "Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia, inclusiv "reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuție ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură, proiecția publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală,prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum și prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea,se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziție publicului, inclusiv prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual". Potrivit art. 15 1 din Legea nr. 8/1996, "În sensul prezentei legi, prin radiodifuzare se înțelege: a) emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de televiziune, prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul recepționării de către public; b) transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, cu excepția rețelelor de calculatoare, în scopul recepționării ei de către public." Conform art. 33 alin. (1) și alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, "Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștință publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare", "În condițiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic: de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informațiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării". Alin. (4) din același act normativ stipulează: "În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) și la) alin. (2) trebuie să se menționeze sursa și numele autorului, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde se găsește originalul". Cu referire distinctă la drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale, art. 106 1 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 8/1996 prevede: "(1) Se consideră înregistrare audiovizuală sau videogramă, în sensul prezentei legi, orice fixarea unei opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunet,oricare ar fi metoda și suportul utilizate pentru această fixare. (2) Producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce are inițiativa și își asumă responsabilitatea organizării și realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite ori nu de sunet și, în această calitate, furnizează mijloacele tehnice și financiare necesare". În raport cu art. 106 3 alin. (1) lit. a), f), g) din Legea nr. 8/1996, "(1) Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele: a) reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale; f) radiodifuzarea și comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale; g) punerea la dispoziția publicului a propriilor înregistrări audiovizuale, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public". Conform art. 113 alin. (1) lit. a), b), e), i) din Legea nr. 8/1996, "Organismele de radiodifuziune și de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice, cu obligația pentru cel autorizat de a menționa numele organismelor, următoarele:a) fixarea propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune; b) reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost transmise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit; e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum și prin orice alt mod de comunicare către public, inclusiv retransmiterea pe Internet; i) punerea la dispoziția publicului a propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost emise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi accesate în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public." Totodată, prin art. 116 din Legea nr. 8/1996, se arată că dispozițiile art. 33 se aplică, prin analogie și organismelor de radiodifuziune și de televiziune. Din analiza textelor normative mai sus evocate, rezultă că operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale constituie obiect al dreptului de autor, recunoscut și garantat în condițiile Legii nr. 8/1996 . Un astfel de drept comportă atribute de ordin moral (precum dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștința publică) și atribute de ordin patrimonial, distincte și exclusive, care aparțin autorului operei și rezultă din utilizarea acesteia (precum dreptul de a autoriza sau de a interzice reproducerea operei, distribuirea operei, comunicarea publică prin orice mijloace, radiodifuzarea operei, în înțelesul pe care legea îl conferă acestor acțiuni). Prin art. 33 din Legea nr. 8/1996, anterior enunțat, sunt reglementate situațiile de excepție, cele în care este permisă utilizarea unei opere, fără consimțământul autorului acelei opere și fără plata vreunei remunerații. Ipotezele avute în vedere sunt de strictă interpretare și aplicare, iar abaterea de la regula exprimării consimțământului suveran al autorului operei impune întrunirea simultană a următoarelor condiții legale: opera să fi fost anterior adusă la cunoștința publică; utilizarea operei să fie conformă bunelor uzanțe; utilizarea să nu contravină exploatării normale a operei; utilizarea să nu aducă prejudicii de ordin moral și/sau patrimonial autorului sau altor titulari ai drepturilor de utilizare. Complementar, pentru situația particulară în care utilizarea constă în reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public a operei, în cadrul informaților privind evenimentele de actualitate, se pretinde ca o astfel de utilizare să excludă orice avantaj comercial sau economic, direct sau indirect; să se rezume la transmiterea unor scurte fragmente ale operei, iar scopul unic al acesteia să fie acela al informării, la acesta raportându-se și aprecierile cu privire la limitele utilizări. În prezenta cauză, a fost dovedit și este necontestat dreptul de autor al reclamantei, în calitate de producător al unei înregistrări audiovizuale, emisiunea de televiziune "Gospodar fără pereche", în înțelesul pe care art. 106 1 din Legea nr. 8/1996 îl conferă acestei noțiuni. Componenta patrimonială a dreptului de autor al reclamantei - organism de televiziune - îi conferă acesteia o serie de drepturi exclusive, precum dreptul de a autoriza sau de a interzice reproducerea, distribuirea, retransmiterea, comunicarea publică a propriilor programe de televiziune fixate pe orice fel de suport. Toate aceste drepturi ale societății de televiziune care are calitatea de reclamantă în prezentul proces nu au fost contestate de către pârâte, acestea afirmând, în apărare, că difuzarea unor "scurte fragmente" din emisiunea "Gospodar fără pereche", în cadrul emisiunii proprii "D." și acela al reportajului "Scandal sexual la cel mai cunoscut show Tv", precum și punerea acestor fragmente la dispoziția publicului pe cele două site-uri pe care le administrează s-au făcut în limitele și cu respectarea condițiilor art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cele care permit utilizarea operei fără a avea consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații. Prima instanță și apoi instanța de apel, ca instanțe de fond, rețin, sub aspectul împrejurărilor de fapt esențiale în prezentul proces, că difuzarea unor fragmente din emisiunea produsă de reclamantă viza una dintre participantele la această emisiune, cu privire la care presa tabloidă a transmis informații referitoare la conduita acesteia în afara emisiunii, de natură să genereze controverse între imaginea personajului arătat publicului în emisiunea produsă de A. și imaginile care o înfățișează pe concurentă în viața reală într-un anturaj controversat. Totodată, instanța de apel reține ca fiind dovedită împrejurarea că utilizarea fragmentelor din emisiune a acoperit o durată foarte mare din durata totală a știrii difuzate de pârâtă cu privire la acest subiect, iar faptele cu privire la care purta pretinsa informare erau deja publice, publicul interesat primise anterior respectivele informații. Înalta Curte reamintește că utilizarea, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, a unor scurte fragmente dintr-o operă, prin reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public a operei, în cadrul informaților privind evenimentele de actualitate, este permisă de lege (art. 33 din Legea nr. 8/1996, anterior evocat) numai dacă ea este conformă bunelor uzanțe, nu contravine exploatării normale a operei și nu îl prejudiciază pe autor, exclude orice avantaj comercial sau economic. Orice utilizare care depășește limitele rezonabile al scopului unic urmărit, acela al informării, excede art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996. Circumstanțele concrete în care a avut loc, în prezenta cauză, difuzarea unor fragmente din emisiunea produsă de reclamantă, pun în evidență o nesocotire a condițiilor legale. Astfel, utilizarea acelorași fragmente din emisiunea reclamantei pe o durată mare din timpul alocat știrii difuzate de pârâtă, apreciat a fi de cca 50% din total, nu respectă cerința legală referitoare la difuzarea unor "scurte fragmente", căci sintagma primește o dublă semnificație, pentru ca scopul legii să poată fi împlinit, și anume: durata fragmentelor din operă, care au fost difuzate și durata difuzării acestora. Măsura este dată de scopul unic urmărit, acela al unei scurte și simple informări. Or, dacă s-ar accepta posibilitatea utilizării unor părți reduse dintr-o operă, în mod repetitiv și neîntrerupt, în cadrul aceleiași emisiuni, un timp îndelungat, s-ar ajunge, în mod indiscutabil, la eludarea acestei condiții restrictive, impuse prin lege. Întrucât norma legală analizată permite, cu titlul de excepție, utilizarea unei opere fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, condițiile care permit o astfel de utilizare, în măsură să afecteze drepturile morale și patrimoniale ale autorului operei, se impun a fi interpretate restrictiv și în favoarea acestuia, pentru că sunt menite să îl protejeze. În prezenta cauză, utilizarea operei în scopul informării poate fi justificată exclusiv din perspectiva necesității de asociere a imaginii concurentei participantă la emisiunea " Gospodar fără pereche" cu numele acesteia, în contextul transmiterii de informații cu privire la fapte săvârșite de aceasta și la anturaje controversate. Or, difuzarea unor părți din emisiunea produsă de reclamantă, în mod repetitiv și neîntrerupt, în cadrul aceleiași emisiuni, un timp îndelungat excede, în mod indiscutabil, necesității de identificare a persoanei, în scopul informării și, mai mult decât atât, este de natură să aducă societății pârâte avantaje economice și comerciale, prin audiența și publicitatea realizate, pe un interval extins de timp. Mai mult decât atât, difuzarea repetată a acestor fragmente din emisiunea produsă de reclamantă, un interval larg de timp, asociată unui titlu menit să șocheze un anumit segment al publicului ("scandal sexual la cel mai cunoscut show TV") este în mod evident realizată pentru a pune în discuție, în mod critic și într-o manieră care este de natură să aducă prejudicii de imagine autorului operei, opiniile exprimate în legătură cu una dintre participantele la emisiune, discrepanța constantă între imaginea personajului și imaginea reală a concurentei. Necesitatea difuzării este în legătură cu realizarea unor analize critice, ea depășește cu mult limitele unei simple informări, neutre, obiective. Or, pentru o astfel de utilizare, apărea necesar consimțământul autorului operei, în speță al producătorului emisiunii, cel care este titularul drepturilor morale și patrimoniale asupra acestei opere. Împrejurarea că au fost respectate unele dintre condițiile legii, în timpul difuzării imaginilor, pe ecran, în colțul din dreapta, fiind redat numele producătorului în calitate de titular al programului de televiziune și al emisiunii "Gospodar fără pereche", nu poate conduce la aplicarea dispozițiilor de excepție ale art. art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, câtă vreme nu aufost îndeplinite, cumulativ, toate condițiile prescrise Așa fiind, în mod corect instanța de apel a apreciat că faptele dovedite în cauză, circumstanțele concrete ale săvârșirii lor, nu pot fi circumscrise art. 33 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 8/1996, care permite terților, cu titlu de excepție și în condițiile legii, utilizarea operei fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații. Pe cale de consecință, constatând că niciunul dintre motivele de recurs susținute de pârâte nu se verifică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, aplicând dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., pârâtele C. S.R.L. și B. S.R.L. vor fi obligate la plata sumei de 5.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta A. S.R.L., reprezentând onorariul avocatului ales. PENTRU ACESTE MOTIVE,