ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 415/2022

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

A. Obiectul cererii introductive.

Prin cererea de arbitrare, reclamanta A. S.R.L. a solicitat Tribunalului arbitral obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 1.465.451,65 RON reprezentând diferența de comision datorat în temeiul Convenției nr. 7101 C din 2 septembrie 2009; obligarea pârâtei la plata sumei de 207.084 RON cu titlu de despăgubiri pentru neexecutarea obligației contractuale de asigurare a unei stații de substituție pentru stația Alexandriei pentru perioada 03.10.2018 - 04.04.2019; constatarea nulității (ineficacității) notificării nr. x/01.04.2019 și a notificării de reziliere nr. x/02.04.2019, precum și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 836.482,92 RON.

Reclamanta a solicitat și cheltuieli de arbitrare.

B. Hotărârea arbitrală.

Prin sentința arbitrală nr. 77 din 21 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.465.451,65 RON reprezentând diferență de comision datorat în temeiul convenției nr. 7101C/02.09.2009 și suma de 207.084 RON cu titlu de despăgubiri pentru neexecutarea obligației contractuale de asigurare a unei stații de substituție pentru stația Alexandriei pentru perioada 03.10.2018 - 04.04.2019, a fost respinsă cererea de constatare a nulității (ineficacității) notificării nr. x/01.04.2019 și a notificării de reziliere nr. x/02.04.2019, ca neîntemeiată; a fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 836.482,92 RON, ca neîntemeiată, și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 60.878 RON, cu titlu de cheltuieli arbitrale.

C. Calea de atac împotriva sentinței arbitrale.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul arbitral a formulat acțiune în anulate B. S.R.L., solicitând anularea acesteia și rejudecarea cauzei.

Se susține că motivele exercitării acțiunii în anulare sunt cele prevăzute de art. 608 alin. (1) lit. g) și h) C. proc. civ., cât timp sentința arbitrală nu cuprinde motivele pe care aceasta se întemeiază și a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 1266, art. 1268, art. 1270, art. 1272 și art. 1175 din C. civ.

D. Hotărârea Curții de Apel.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 67/2021, pronunțată la data de 27 aprilie 2021, în dosarul nr. x/2021, a respins acțiunea în anularea Sentinței arbitrale nr. 77/21.12.2020 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. x/2019 formulată de petenta-pârâtă B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata - reclamantă A., ca neîntemeiată, și a obligat petenta-pârâtă B. S.R.L. să plătească intimatei-reclamante A. S.R.L. suma de 14.649,79 RON reprezentând cheltuieli de judecată (14.649,79 RON onorariu avocat); s-a luat act că petenta- pârâtă B. S.R.L. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, pârâta B. S.R.L. București, solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, drept consecință, trimiterea cauzei spre o nouă judecare; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată cauzate de prezentul recurs.

Întemeindu-și calea de atac pe prevederile pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin(1) C. proc. civ., recurenta- pârâtă a invocat, în esență, următoarele motive:

Sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanța are obligația să analizeze susținerile părților, să le admită sau să le respingă și să motiveze soluția pronunțată.

Această obligație a instanței este esențială pentru a ne afla în prezența unei hotărâri legale, motivarea hotărârii fiind necesară pentru ca părțile să cunoască considerentele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Instanța nu a respectat exigențele prevăzute de norma legală referitoare la exigențele motivării hotărârii judecătorești, neprocedând la o analiză în concret a criticilor de nelegalitate invocate cu privire la sentința arbitrală.

În ce privește motivul de nelegalitate invocat de B. prin acțiunea în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., respectiv, hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării ori nu este semnată de arbitrii, instanța nu a analizat argumentele vaste aduse de B..

Tribunalul arbitral nu a reținut nici un considerent cu privire la calificarea corectă a Convenției, părțile fiind în imposibilitatea de a analiza motivele în fapt și în drept care au format convingerea acesteia.

Motivarea adecvată a hotărârii judecătorești este esențială, însă în cauză, motivarea sentinței creionează o imagine subiectivă a instanței asupra situației de fapt, astfel că nu sunt îndeplinite exigențele privind motivarea.

Sentința este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile din acțiunea în anulare au vizat faptul că la pronunțarea soluției Tribunalul arbitral nu s-a raportat la anumite reguli de interpretare obiective și pași ce trebuie parcurși față de normele legale imperative, independent de concluzia la care s-a ajuns prin sentința arbitrală.

Plecând de la principiul forței obligatorii a contractului reglementat prin norme imperative de ordine publică, instanța are obligația de a interpreta contractul în acord cu regulile consfințite în art. 1266 și art. 1268 C. civ.

Interpretarea clauzelor contractuale după voința concordantă a părților trebuie să se realizeze în toate cazurile, independent de claritatea termenilor folosiți, acesta fiind și sensul normei juridice care impune interpretarea după voința concordantă și nu după sensul literal al termenilor.

Abordarea laconică a instanței care a procedat la o analiză și interpretare de suprafață a situației de fapt și normelor legale aplicabile, se impune a fi cenzurată pe calea recursului, în considerarea caracterului vădit nelegal al sentinței.

Procedând la interpretarea Convenției într-o modalitate denaturată, străină de voința reală a părților, Tribunalul arbitral nu a dat eficiență principiului forței obligatorii a contractului, respectiv regulii potrivit căreia acesta nu obligă doar la ceea ce este expres stipulat, ci și la toate urmările pe care practicile, uzanței, legea sau echitatea le dau contractului.

Astfel, sentința arbitrală a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii privind forța obligatorie a contractului, respectiv regulile subsecvente de interpretare a convenției părților.

Instanța învestită cu aceste critici, în loc să verifice dacă, în concret, atunci când a ajuns la soluția pronunțată, Tribunalul arbitral s-a raportat la voința reală a părților, respectiv la uzanțele conturate între acestea, a preferat să statueze în mod generic și superficial că sunt simple nemulțumiri legate de interpretarea înțelegerii părților.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 21.10.2021, sub nr. x/2021.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acțiunea introductivă a fost înregistrată după data intrării în vigoare a acesteia.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 26 ianuarie 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 24 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunțat prezenta decizie.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Acțiunea în anulare este calea de atac ce se exercită împotriva hotărârii arbitrale și poate fi exercitată exclusiv pentru motivele enumerate limitativ la art. 608 alin. (1) lit. a) - i). Această cale de atac nu este una devolutivă, instanța sesizată cu acțiunea în anulare având a verifica exclusiv dacă hotărârea arbitrală ar putea fi desființată pentru unul dintre motivele arătate în textul din Codul precizat.

Din această perspectivă, hotărârea recurată este motivată în ceea ce privește soluția dată de Curtea de Apel criticilor de nelegalitate vizate de art. 608 alin. (1) lit. g) și h), astfel cum au fost prezentate în acțiunea în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În cauză, sunt respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea cuprinde obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii se înfățișează într-o manieră care corespunde imperativelor logicii. Motivele invocate în hotărâre nu sunt dubitative și oferă părților și instanței de control judiciar o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

Obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este o rezultantă a exigențelor ce decurg din art. 6 pag. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, pe de o parte, textul convenției consacră dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și observațiile în fața instanței, iar, pe de altă parte, art. 6 impune oricărei instanțe obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor argumentelor și propunerilor de probe prezentate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Această exigență, care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument al părților, instanța poate să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun și să le ofere un răspuns în cadrul unui singur considerent.

Recurenta susține că instanța nu a motivat respingerea capătului de acțiune în anulare întemeiat pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., însă în considerentele hotărârii recurate se regăsesc argumentele pentru care nu s-a reținut acest motiv pentru desființarea hotărârii arbitrale.

Astfel, tribunalul arbitral a apreciat contractul încheiat între părți ca prezentând caracteristicile unui contract de adeziune, plecând de la afirmația părții însă, a considerat că acest argument al naturii de contract de adeziune este indiferent pentru pronunțarea soluției în cauză.

În acest sens, Curtea de apel a concluzionat că respectiva critică față de sentința arbitrală nu poate fi primită deoarece argumentele esențiale ale părților au fost analizate și soluția dată a fost motivată corespunzător. Întrucât natura de contract de adeziune a Convenției nu a influențat în vreun mod soluția dată prin sentința arbitrală, nu se impunea motivarea acesteia.

Modalitatea în care a concluzionat Curtea de Apel respectiv cerințele prevăzute de lege cu privire la motivarea hotărârii, iar raționamentul instanței a fost în mod explicit prezentat în considerente.

Așa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Hotărârea recurată este motivată în ceea ce privește soluția dată criticii vizată de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.. S-a reținut în considerente faptul că normele indicate de către recuretă nu sunt imperative și, pe de altă parte, acestea nu au fost încălcate.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Drept motiv de recurs presupune că instanța de fond a recurs la texte de lege aplicabile speței, dar le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, sau le-a aplicat greșit.

Criticile aduse sentinței recurate sunt nefondate.

Curtea de Apel a analizat sentința arbitrală și a reținut că normele prevăzute de art. 1270, art. 1272, art. 1266 - art. 1268 C. civ. nu reprezintă norme imperative și că aceste dispoziții nu au fost încălcate, astfel că nu se circumscriu motivului de desființare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.. Acest motiv de anulare nu include criticile cu privire la situația de fapt sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.

Prin sentința arbitrală nu s-a încălcat principiul pacta sunt servanda, ci s-a făcut aplicarea acestuia, Tribunalul arbitral a dat eficiență juridică Convenției dintre părți.

S-a reținut în mod corect de către Curtea de Apel faptul că nu au fost încălcate regulile de interpretare prevăzute la art. 1266 - art. 1268 C. civ. pentru că acestea nu erau incidente în cauză.

Regulile de interpretare a clauzelor contractuale intervin numai în măsura în care clauzele sunt neclare sau contradictorii, ceea ce nu este cazul în speță.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimață, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 67/2021 din 27 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta- pârâtă B. S.R.L. să plătească intimatei- reclamante A. S.R.L. suma de 5.889,43 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2022.