ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 315/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra contestației privind tergiversarea procesului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 19700/29.08.2019 și a Deciziei nr. 205690/01.07.2019 prin care a fost respinsă cererea sa de acordare a pensiei militare de stat și obligarea intimatei Casa Sectorială de Pensii a MAI să emită o noua decizie prin care să admită cererea formulată, ca urmare a aplicării art. 21 și art. 25 alin. (3) din Legea nr. 223/2015.

Prin sentința civilă nr. 3789 din 28 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor Casa de Pensii Sectoriala a MAI și Comisia de Contestații din cadrul MAI.

A fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. și MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - COMISIA DE CONTESTAȚII.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul A..

Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 24 din 2 septembrie 2020 a respins ca nefondat apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 3789 din 28 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. și Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestații.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la 26 noiembrie 2021, în dosarul nr. x/2019, petenta COMISIA DE CONTESTAȚII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a formulat contestație prin care se urmărește ca instanța de judecată care a fost învestită cu soluționarea apelului formulat de reclamant în dosarul civil nr. x/2019, să redacteze și să comunice decizia civilă nr. 24 din 2 septembrie 2021, într-un termen rezonabil, cu respectarea legii.

Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 3 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare contestației formulată de COMISIA DE CONTESTAȚII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost înregistrată la 10 ianuarie 2022, sub același nr. de dosar.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 522 alin. (1) raportat la art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea Comisia de Contestații din cadrul MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a citat prevederile art. 426 alin. (5) și 427 alin. (1) C. proc. civ., susținând că decizia ce formează obiectul prezentei contestații a fost pronunțată la data de 2 septembrie 2021, iar până la data formulării prezentei contestații, hotărârea nu le-a fost comunicată, fiind depășit termenul legal de 30 de zile pentru motivarea și redactarea acesteia.

În acest context, apreciază că sunt incidente prevederile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "contestația menționată la alin. (1) se poate face (...) când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat".

Astfel că, în cauză a fost depășit chiar și termenul maxim legal pentru redactarea hotărârii (90 de zile de la pronunțare) prevăzut la art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară - hotărârile judecătorești trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, în cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.

Față de considerentele expuse, conform dispozițiilor art. 524 alin. (4) C. proc. civ., contestatoarea a solicitat admiterea contestației și dispunerea măsurilor necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății, cu consecința redactării și comunicării deciziei atacate.

Analizând cauza din perspectiva dispozițiilor evocate, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

La alin. (2) al acestui articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

De asemenea, art. 524 C. proc. civ. reglementează forma contestației și procedura înaintea instanței care judecă procesul.

Cu referire la acest text legal, prin decizia Curții Constituționale nr. 604 din 16 iulie 2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 976/22.10.2020, a fost declarat neconstituțional art. 524 alin. (3) C. proc. civ., reținându-se că acesta încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituția României, respectiv art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

S-a reținut, prin decizia de neconstituționalitate menționată, că judecarea contestației privind tergiversarea procesului de către același complet care soluționează fondul cauzei contravine dreptului la un proces echitabil, în componenta imparțialității obiective, astfel încât, textul legal a fost înlăturat de la aplicare prin mecanismul de contencios constituțional.

Este de observat însă că art. 524 alin. (3) C. proc. civ. reglementa soluționarea contestației la tergiversare de către completul învestit cu judecarea cauzei, iar nu de către instanța învestită, așa cum prevăd dispozițiile art. 524 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare, conform cărora "Contestația se formulează în scris și se depune la instanța învestită cu soluționarea procesului în legătură cu care se invocă tergiversarea judecății".

De asemenea, nu au intrat în sfera analizei de neconstituționalitate, nici dispozițiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ., care reglementează calea de atac împotriva încheierii prin care se respinge contestația la tergiversare, respectiv plângerea, pe care o dă în competența instanței ierarhic superioare.

Din interpretarea acestor două texte de lege în vigoare și aplicabile cauzei pendinte, rezultă că, în lipsa unor prevederi care să substituie textul legal declarat neconstituțional, este vorba de o procedură judiciară în două trepte, respectiv contestație, a cărei soluționare se circumscrie competenței instanței învestite cu judecarea procesului în cadrul căruia se ridică problema tergiversării și plângere, a cărei soluționare revine instanței superioare celei care a respins o astfel de contestație.

Față de cele arătate, competența contestației la tergiversare va aparține instanței învestite cu soluționarea litigiului raportat la care se formulează asemenea solicitare, dar de către un alt complet decât cel învestit cu soluționarea fondului, în conformitate cu considerentele deciziei nr. 604/2020 a Curții Constituționale, potrivit cărora "Această cerere nu poate fi calificată ca o cerere cu caracter accesoriu deduse soluționării instanței judecătorești, pentru că ea nu vizează dreptul subiectiv pretins, ci o chestiune obiectivă referitoare la lentoarea procedurii judiciare pentru că se referă chiar la conduita instanței în cursul desfășurării procesului. Prin urmare, este exclusă posibilitatea ca aceasta să fie judecată de același complet care soluționează fondul, acestuia lipsindu-i imparțialitatea obiectivă."

În considerentele deciziei, Curtea Constituțională nu se referă la soluționarea contestației de către o altă instanță, ci de către un alt complet de judecată, decât cel învestit cu soluționarea cauzei pe fond.

O astfel de abordare se justifică și din perspectiva faptului că pe de o parte, contestația la tergiversare nu are natura unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești pentru a fi soluționată de către instanța superioară, iar pe de altă parte, rămânerea dosarului în cadrul instanței învestite cu soluționarea cauzei, dar trimiterea la un alt complet al instanței pentru analizarea problemei tergiversării reprezintă o cale mai eficientă în asigurarea celerității pe care o reclamă o astfel de procedură.

Totodată, se reține că decizia nr. 24 din 2 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a fost redactată la data de 30 septembrie 2020, astfel cum rezultă din finalul deciziei atacate, dosar curte și transmisă prin e-mail la data de 2 octombrie 2020 către CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. și COMISIA DE CONTESTAȚII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, dosar curte.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va declina competența de soluționare a contestației privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova, formulată de contestatoarea COMISIA DE CONTESTAȚII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a contestației privind tergiversarea procesului formulată de contestatoarea COMISIA DE CONTESTAȚII DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în contradictoriu cu intimații A. și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.A.I. în favoarea Curții de Apel Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2022.