CASE OF COLIBABA v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 3 (ill treatment while in detention and failure to conduct an effective investigation);Not necessary to examine Art. 13;Reminder inadmissible;Violation of Art. 34;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses - partial award (Convention proceedings)
CASE OF COLIBABA v. MOLDOVA (CtEDO, 2007)
Reclamantul, dl Vitalie Colibaba, este un național moldovenesc născut în 1978 și locuiește în Chișinău. La 21 aprilie 2006, reclamantul a fost arestat pentru a ataca un ofițer de poliție. La 25 și 27 aprilie 2006, reclamantul a fost presupus torturat de ofițer de poliție I.M. și alți doi ofițeri de poliție pentru a extrage o mărturisire de la el. Potrivit reclamantului, mâinile și picioarele lui au fost legate împreună în spatele spatei și un bar de metal dintr-un hangar a fost trecut sub brațele sale. Barul de metal a fost plasat pe două scaune și corpul său a fost suspendat timp de mai mult de patruzeci de minute. Mâinile sale au fost acoperite cu pânză, astfel încât nici o urme de frânghie să rămână pe ele. Muzica a fost cântat tare astfel încât plângerile lui nu ar fi fost auzite. În timp ce a fost suspendat în acest fel, capul său a fost acoperit cu o haină și el a fost bătut cu un scaun pe partea din spate a capului său. Aceste acte de brutalitate au fost însoțite de agresiune verbală și psihologică. Guvernul a contestat acuzațiile de maltrat. În aceeași zi, după ce a fost dus la celula sa, reclamantul a încercat să se sinucidă prin tăierea venelor. Cu toate acestea, încercarea sa nu a avut succes și a fost dus la spital. La 27 aprilie 2006, reclamantul a fost autorizat pentru prima dată să aibă contact cu avocatul său, dar numai în prezența ofițerilor de poliție. Reclamantul s-a plâns la avocat că a fost torturat. 10. Potrivit reclamantului, ca măsură de răzbunare pentru plângerea sa adresată avocatului, în aceeași seară a fost din nou torturat. A fost lovit pe cap cu o sticlă de plastic de două litri plină de apă și, de asemenea, lovit și lovit. Guvernul a contestat aceste acuzații. 11. La 28 aprilie 2006, avocatul reclamantului a depus procurorului Buiucani o plângere penală cu privire la presupusul maltrat al reclamantului. 12. La 29 aprilie 2006, reclamantul a fost luat de ofițerii de poliție care se presupunea că l-a tratat rău la Centrul de Medicină Forensică, unde a suferit un control medical în prezența lor. Avocatul său nu a fost prezent și, potrivit reclamantului, examinarea medicală a durat doar câteva minute și a fost superficială. 13. Raportul medical emis de Centrul de Medicină Forense a fost dat în data 28 aprilie 2006 și a concluzionat că, în afară de prejudiciul cauzat de tentativa sa de sinucidere, reclamantul nu a avut niciun alt semn de violență asupra corpului său. 14. La 30 aprilie 2006, procurorul Buiucani a ordonat ca ofițerul de poliție I.M. să fie îndepărtat din cazul reclamantului din cauza plângerii acesteia care presupune maltrat. Ofițerul de poliție a fost interzis chiar și de a însoți reclamantul la și din centrul de detenție. La 2 mai 2006, avocatul reclamantului a cerut procurorului districtului Buiucani să autorizeze reclamantul să facă, printre altele, examene medicale, neurologice, oftalmologice, psihiatrice. El a solicitat ca examenele medicale să fie efectuate de medici independenți în prezența rudelor reclamantului. Această cerere a fost refuzată. 16. La 3 mai 2006, în urma plângerilor avocatului solicitant, Amnesty International a organizat acțiuni în sprijinul reclamantului prin publicarea pe site-ul lor internet rusesc o descriere a cazului reclamantului și un apel la persoanele din întreaga lume pentru a scrie Procurorului General al Moldovei, Ministerul Moldovei al Afacerilor Interne și Ambasada Moldovei în țara lor, cerându-i să ia măsuri, cum ar fi efectuarea unui examen medical al reclamantului și efectuarea unei anchete eficace asupra plângerilor sale de tortură și permițându-i reclamantului să-și îndeplinească avocatul în condiții de confidențialitate. 17. După acțiunea lui Amnesty International, autoritățile moldovenești au primit douăzeci și șapte de scrisori din diferite țări și cazul reclamantului a fost raportat în general în mass-media. 18. La 16 mai 2006, reclamantul a fost eliberat din detenție. În aceeași zi, el a solicitat asistență medicală la Centrul de Reabilitare „Memoria” pentru Victimele Torturale, o organizație neguvernamentală finanțată de Uniunea Europeană și un membru al Adunării Generale a Consiliului Internațional de Reabilitare pentru Victimele Torturale (IRCT). Se pare că a fost supus acolo la teste medicale detaliate și examene de către diverse specialiști medicali. Într-un document intitulat „Extrage din dosarul medical” (“Extras din Fișa Medicală”), din 16 iunie 2006, emis de Centru, s-a declarat, printre altele, că reclamantul a suferit consecințele traumei craniene, otite post-traumatice și surzitate mixtă pe partea dreaptă și hipoacusis (sensibilitate ușor diminuată, cu niveluri de prag auditiv peste normal) pe partea stângă. 19. La 18 mai 2006, reclamantul a suferit un control medical la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie al Ministerului Sănătății. Se pare că el a fost condus acolo de medicii din Centrul de Reabilitare “Memoria” pentru Victimele Torturii, care au diagnosticat traumatisme craniene. El a fost văzut de un neurochirurg, care a confirmat că reclamantul a suferit traumatisme craniene și contuzie cu tulburări vegetative permanente și hipertensiune intracraniană. În plus, medicul a constatat că reclamantul a suferit pierderea conștiinței, otitei post-traumatice și tulburări de somn. Raportul medical al Institutului de Neurologie și Neurochirurgie nu a fost emis reclamantului până la 12 iunie 2006. 20. La 24 mai 2006, procurorul G.B. din biroul procurorului Buiucani a respins plângerea de tortură a reclamantului. În decizia sa, el a declarat, printre altele, că cei trei polițiști presupusi implicați în actele de tortură au fost interogați și au refuzat toate acuzațiile; că, potrivit raportului medical din 28 aprilie 2006, reclamantul nu a avut nici un semn de tortură asupra organismului său; și că în biroul în care se presupune că a fost torturat nici un hangar de haină nu a fost găsit. În ceea ce privește tentativa sa de sinucidere, procurorul a considerat că a fost simulat pentru a evita responsabilitatea penală. 21. La 30 mai 2006, reclamantul a apelat la Curtea de district Buiucani împotriva hotărârii din 24 mai 2006. El a susținut, printre altele, că procurorul a refuzat să-l permită să facă o examinare medicală completă, astfel cum a cerut el la 2 mai 2006, și că acest lucru este contrar obligațiilor pozitive ale autorităților în temeiul articolului 3 din Convenție. De asemenea, el a informat instanța că imediat după ce a fost eliberat din detenție, el a suferit o examinare medicală care a stabilit că a fost torturat în timpul detenției sale. 22. La 15 iunie 2006, Curtea de District Buiucani a organizat o audiere în cazul în care reclamația de tortură a reclamantului. Avocatul reclamantului a solicitat ca raportul medical al Institutului de Neurologie și Neurochirurgie din 18 mai 2006 să fie inclus în dosar. Judecătorul M.D. a admis raportul în probă. Cu toate acestea, într-o decizie de aceeași dată el a respins apelul ca nefondat fără a da o evaluare a oricărei dovezi de mai sus. El pur și simplu a repetat motivele furnizate de procurorul G.B. În decizia sa din 24 mai 2006 de respingere a plângerii de tortură. 23. La 24 iunie 2006, după ce raportul medical al Centrului de Reabilitare pentru Victimele Torturii a devenit disponibil pentru el, reclamantul a scris biroului procurorului Buiucani cerându-i să reexamineze plângerea de rău tratament în lumina raportului medical. Cu toate acestea, la 5 iulie 2006, el a fost informat că nu există motive pentru redeschiderea anchetei. 24. Între timp, la 22 iunie 2006, reclamantul a depus o cerere la Curte în care s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost torturat și că nu a existat nici o anchetă eficientă privind acuzațiile sale de tortură. 25. La 26 iunie 2006, Procurorul General al Republicii Moldova, Valeriu Balaban, a scris o scrisoare Asociației Barorilor Moldovei, în care el a declarat, printre altele, următoarele: „În mod lipsit, Biroul Procurorului General a fost confruntat cu fenomenul prin care unii avocați moldoveni implică organizații internaționale specializate în protecția drepturilor omului în examinarea de către autoritățile naționale a cazurilor penale. Aceste organizații sunt folosite ca instrument pentru a servi interesele personale și pentru a evita responsabilitatea penală a persoanelor suspectate. Exemple de astfel de incidente sunt cazul G., declanșat de avocatul A.U., și cazul Vitalie Colibaba, declanșat de avocatul R. Zadoinov. Mediatizarea internațională a acestor cazuri a determinat acțiunea activă a reprezentanților lui Amnesty International în vederea asigurării drepturilor clienților avocați de mai sus. După ce a examinat îndeaproape plângerile care presupună tortura și abuzuri din partea poliției... Procurorul a respins plângerile din cauza lipsei de dovezi că infracțiunile au fost comise. ... ... În astfel de circumstanțe atitudinea și comportamentul iresponsabil al avocaților A.U. și R. Zadoinov dă naștere îngrijorării. Ei știau că nici un act de tortura a fost comis împotriva clienților lor. Cu toate acestea, ei s-au plâns la organizații internaționale fără a încerca mai întâi să utilizeze mecanismul național pentru rezolvarea acestor probleme. Ei au prezentat faptele în mod eronat pentru a câștiga cazurile lor... Aceste practici de către avocați vor fi investigate de către Procurorul General pentru a determina dacă au comis infracțiunea prevăzută la art. 335 § 2 din Codul Penal, prin publicarea la scară internațională a informațiilor false despre presupusele încălcări ale drepturilor omului, care afectează grav imaginea țării noastre. În consecință, Asociația Barorilor este solicitată să țină seama de faptele descrise mai sus, să atragă la avocații atenția situației astfel create și să prevină, în măsura posibil, orice prejudecată a autorității Republicii Moldova.” 26. Scrisoarea de mai sus a generat o dezbatere încălzită în mass-media. La 30 iunie 2006, Asociația Barorilor Moldovani a emis o declarație oficială în care a calificat scrisoarea Procurorului General ca încercare de a intimida avocații. Într-un interviu la ziarul Ziarul de Garda, Președintele Asociației Barorilor a declarat, printre altele, că aceaceasta a fost o încercare de a intimida avocații pentru a nu se mai plânge la Curte. În același timp, Amnesty International a organizat acțiuni în sprijinul avocaților menționați în scrisoarea Procurorului General și a emis o declarație în care a declarat, printre altele, următoarele: „Amnesty International] este îngrijorat că scrisoarea adresată Asociației Barelor din Moldova este o încercare deliberată de a intimida A.U. și Roman Zadoinov, și pentru a împiedica avocații din Moldova să facă informații publice despre încălcări ale drepturilor omului. Este o încălcare a dreptului la libertate de exprimare, și dacă avocații ar fi încarcerat pentru această infracțiune Amnesty International ar considera că sunt prizonieri de conștiință.” 27. Dispozițiile relevante ale Codului Penal au citit după cum urmează: „art. 335. Abuzul de sarcini oficiale 1. Utilizarea intențională de către o persoană... a sarcinilor sale oficiale pentru câștig personal sau pentru alte interese personale... este pedepsită cu o amendă de ... sau prin închisoare timp de până la trei ani. Aceeași infracțiune comisă de un notar, un auditor sau un avocat este pedepsită cu o amendă de 10000 mDL până la 16 000, sau prin închisoare timp de 2-5 ani...”