POPA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
POPA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2007)
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”
SECȚIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 2454/04
depusă de Tudor POPA
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 23 octombrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
Sir
Nicolas
Bratza
,
Președinte
,
Dl
J.
Casadevall
,
Dl
G.
Bonello
,
Dl
K.
Traja
,
Dl
S.
Pavlovschi
,
Dl
L.
Garlicki
,
D-a
P.
Hirvelä,
judecători
,
și dl T.L.
Early
,
Grefier al Secțiunii
,
Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 9 decembrie 2003,
Având în vedere decizia de a aplica articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina admisibilitatea cererii concomitent cu fondul acesteia,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Tudor Popa, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1955 și care locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V.
Iordachi,
care a acționat în numele „Juriștilor pentru Drepturile Omului”, o organizație non-guvernamentală cu sediul în Chișinău.
Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
În anul 1994, reclamantul a încheiat un contract cu ASITO (o companie de asigurări înregistrată în Republica
Moldova), potrivit căruia el a plătit o primă de asigurare în schimbul unei pensii viagere. Reclamantul avea dreptul să primească, începând cu 31 iulie 1999, o pensie viageră în mărime de 400 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 90 dolari SUA (USD) la 1 august 1996); totuși, ASITO a refuzat să plătească, invocând schimbarea ratei dobânzii Băncii Naționale a Moldovei
și solicitând rezilierea contractului.
La o dată nespecificată în anul 2001, reclamantul a intentat o procedură judiciară civilă împotriva companiei ASITO, cerând plata restanțelor la pensie acumulate până la acea dată și obligarea companiei să respecte contractul.
La 5 decembrie 2001, Judecătoria sectorului Rîșcani a hotărât în favoarea reclamantului și a obligat ASITO să plătească restanțele la pensie și să reia executarea contractului.
ASITO a contestat această hotărâre cu apel.
La 17 aprilie 2002, Tribunalul Chișinău a respins apelul, susținând că contractul din 1994 era conform legii și valabil și, astfel, trebuia respectat de către părți.
ASITO nu a contestat decizia. Astfel, ea a devenit irevocabilă și executorie.
La o dată nespecificată, Procurorul General a depus la Curtea Supremă de Justiție un „demers în interesul legii”. Conform Procurorului General, demersul a avut drept scop clarificarea controversei în privința acestor contracte și stabilirea unei practici uniforme pentru toate instanțele de judecată.
La 11 martie 2002, Plenul Curții Supreme de Justiție a adoptat o hotărâre prin care a soluționat litigiul existent între ASITO și beneficiarii pensiei în favoarea companiei. De asemenea, el a notat că hotărârea nu putea afecta hotărârile deja examinate și nici părțile din acele procese.
La o dată nespecificată după hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție, ASITO a intentat o acțiune judiciară împotriva reclamantului, solicitând rezilierea contractului încheiat în anul 1994.
La 12 februarie 2003, Judecătoria sectorului Ciocana a hotărât în favoarea ASITO și a reziliat contractul din anul 1994. Ea a invocat aceleași argumente ca și cele menționate în hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 11
martie
2002.
Reclamantul a contestat această hotărâre cu apel.
La 16 aprilie 2003, Tribunalul Chișinău a respins apelul.
Reclamantul a depus recurs la Curtea de Apel.
La 10 iunie 2003, Curtea de Apel a respins recursul. Hotărârea judecătorească a devenit astfel irevocabilă.
La o dată nespecificată în anul 2005, reclamantul a depus la Curtea Supremă de Justiție o cerere de revizuire împotriva hotărârilor judecătorești din 12 februarie 2003, 16 aprilie 2003 și 10 iunie 2003.
La 30 martie 2005, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de revizuire, a casat hotărârile sus-menționate și a dispus redeschiderea procedurilor.
Procedurile redeschise au fost finalizate cu hotărârea irevocabilă a Curții de Apel Chișinău din 9 iunie 2005, prin care s-a decis în favoarea reclamantului și s-a respins acțiunea companiei ASITO privind rezilierea contractului din anul 1994.
PRETENȚII
Reclamantul s-a plâns de violarea principiului securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 § 1 al Convenției. El a susținut că validitatea contractului său de pensie a fost confirmată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată în favoarea sa; însă aceasta a fost mai târziu lipsită de efect, după hotărârea Plenului Curții Supreme din 11 martie 2002, când instanțele judecătorești au admis acțiunea companiei ASITO intentată împotriva lui și au dispus rezilierea contractului. De asemenea, el s-a plâns în temeiul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.
ÎN DREPT
Articolul 37 al Convenției, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. În orice stadiu al procedurii, Curtea poate hotărî scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanțele permit să se tragă concluzia că:
(a) solicitantul nu dorește să o mai mențină; sau
(b) litigiul a fost rezolvat; ...”
Articolul 43 a1 Regulamentului Curții, în partea sa relevantă, prevede următoarele:
„1. La orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide scoaterea unei cauze de pe rol în condițiile art. 37 al Convenției. ...”
La 8 septembrie 2007, reclamantul a informat Curtea despre rezultatul procedurilor care au fost finalizate cu hotărârea Curții de Apel din 9 iunie 2005. Deoarece situația a fost remediată prin această hotărâre judecătorească, el a cerut Curții să scoată cererea de pe rol.
Având în vedere articolul 37 § 1 (a) al Convenției, Curtea constată că reclamantul nu mai dorește să-și mențină cererea. Mai mult, în conformitate cu articolul 37 § 1
in fine
, Curtea nu găsește circumstanțe speciale cu privire la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale care ar justifica continuarea examinării cererii.
Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează să fie scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide
să scoată cererea de pe rolul său.
T.L.
Early
N
icolas
Bratza
Grefier
Președinte