ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1046/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. și C. S.R.L., a solicitat instanței obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 152.680 Euro (echivalentul în RON al sumei 681.578,78 RON) reprezentând prejudiciul ce a rezultat ca urmare a plății indemnizației de asigurare către asiguratul Cerno Sas din cauza pierderii mărfii constând în 20.000 kg nuci, pe perioada transportului efectuat de către societățile pârâte pe ruta Romania-Franța.

Prin sentința nr. 757 din 25 septembrie 2020, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A., invocată de pârâta S.C. B. S.R.L. prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Apelanta-reclamantă A. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 757 din 25 septembrie 2020 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2016 prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a excepției lipsei calității procesuale active a acesteia și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 263 din 23 iunie 2021 a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 757 din 25 septembrie 2020 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și a anulat sentința atacată.

În rejudecare, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A., excepția lipsei calității procesuale pasive S.C. B. S.R.L. și excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată.

A admis acțiunea.

A obligat pârâta B. S.R.L., la plata către reclamantă a sumei de 152.680 Euro (echivalentul în RON 681.578,78 RON).

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.288,79 RON cu titlu de cheltuieli de judecată fond și apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D., cererea de recurs fiind întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă argumentează sub un prim aspect, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nemotivată și care cuprinde motive contradictorii, întrucât a reținut pe de o parte incidența art. 1960 C. civ. privind substituirea transportatorilor, situație în care instanța trebuia să constate că răspunderea revine transportatorului care a realizat efectiv transportul, instanța apreciind în contradictoriu cu prima susținere că răspunderea incumbă pârâtei.

Dispozițiile precitate arată în mod clar că dacă transportatorul își substituite alt transportator pentru executarea totală sau parțială a obligației sale, transportatorul care realizează transportul este considerat parte în contractul de transport.

Aspectul contradictoriu al motivării rezultă din faptul că pe de o parte se reține legalitatea procedurii substituirii transportatorului, respectiv incidența art. 1960 C. civ., însă în antiteză conchide că răspunderea incumbă pârâtei.

În ceea ce privește aspectul privind nemotivarea hotărârii, recurenta-pârâtă apreciază că instanța de apel era obligată să aibă în vedere argumentele pârâtei cu privire la fondul cauzei, referitoare la faptul că transportul a fost efectuat de o altă societate de transport, administratorul acestuia fiind cel care a săvârșit infracțiunea de înșelăciune pentru care a fost condamnat.

Instanța de apel avea obligația de a indica motivele pentru care apărările pârâtei au fost înlăturate, o astfel de analiză lipsind din cuprinsul deciziei instanței de apel.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că normele de drept material încălcate de instanța de apel sunt cele reglementate de art. 1960 C. civ. și art. 9, art. 12 alin. (7), art. 17 din Convenția CMR.

Raportat la aceste dispoziții legale, instanța de apel a soluționat în mod nelegal excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei, invocată în fața instanței de fond, soluționată de instanța de apel în rejudecare.

Recurenta-pârâtă citează dispozițiile legale evocate, pentru a arăta că reclamanta avea deschisă cale unei acțiuni doar în contradictoriu cu transportatorul mărfii și anume de C. S.R.L., singura entitate care a efectuat transportul, care poartă răspunderea încărcării, livrării și descărcării mărfii.

Pârâta nu a încărcat marfa, nu a întocmit nicio scrisoare de trăsură CMR, nu a efectuat transportul, în consecință, neexistând nicio justificare legitimă pentru angajarea răspunderii pârâtei, care nu deține calitate procesuală pasivă.

Recurenta-pârâtă citează și dispozițiile art. 1968 C. civ., pentru a demonstra că raportul juridic s-a născut între furnizorul E. S.R.L. și transportatorul C. S.R.L., acesta din urmă având întreaga răspundere a livrării mărfii către locul de descărcare.

În consecință, concluzionează în sensul că pârâta nu deține calitate procesuală pasivă, hotărârea fiind nelegală sub acest aspect.

Se reproșează instanței de apel că nu a rejudecat fondul cauzei cu privire la analizarea tuturor normelor de drept material invocate, dispoziții care ar fi condus la respingerea acțiunii.

Întrucât pârâta nu a deținut calitatea de transportator și nu a încasat niciun preț pentru un astfel de serviciu, transportul fiind efectuat de C., răspunderea pentru descărcarea și livrarea mărfii aparține acestuia.

Din motive obiective pârâta nu a putut efectua transportul mărfii, astfel încât riscurile au fost preluate de societatea transportatoare, căreia îi incumbă întreaga răspundere.

Recurenta susține că din cercetările efectuate în cadrul dosarului penal nr. x/2015 a rezultat că întreaga responsabilitate pentru transportul efectuat în cauză revine transportatorului.

Instanța de apel era obligată să facă o analiză a fondului cauzei, cu aplicarea normelor de drept material incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și respingerea cererii de apel formulată de reclamantă, cu consecința menținerii sentinței de fond, iar în subsidiar, solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta pricină.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la 3 februarie 2022, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 17 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. împotriva deciziei nr. 263 din 23 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă și a acordat termen la data de 5 mai 2022.

La termenul din 5 mai 2022, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția lipsei capacității de folosință a recurentei-pârâte B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac formulată, în considerarea următoarelor:

În acest context, Înalta Curte va cerceta cu prioritate excepția lipsei capacității de folosință a recurentei-pârâte, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror alte cereri.

Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligații în plan procesual, aceasta încetând la data încetării persoanei juridice însăși.

C. proc. civ. - Cartea I - Dispoziții generale - Titlul II - Capitolul II - Părțile - art. 56 prevede că "poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile".

Per a contrario, persoanele care nu au folosința drepturilor civile nu pot sta în judecată și nici nu pot exercita vreun drept la acțiune. Persoanele juridice dobândesc capacitatea de folosință în momentul înregistrării lor și o pierd odată cu dizolvarea și radierea (art. 40

1

Decretul nr. 31/1954).

Efectul esențial al dizolvării este lichidarea persoanei juridice, la finalizarea căreia persoana juridică a încetat, moment în care încetează atât capacitatea de folosință, cât și capacitatea de exercițiu, însă, pe durata lichidării, persoana juridică are o capacitate de folosință limitată la aptitudinea de a avea drepturile și obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului, iar capacitatea de exercițiu a persoanei juridice aflată în lichidare, se realizează prin intermediul lichidatorilor.

Potrivit sentinței civile nr. 2/2022 din 10 ianuarie 2022 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ Fiscal în dosarul nr. x/2021 și publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1021 din 19 ianuarie 2022, în baza art. 174 din Legea nr. 85/2014, a dispus închiderea procedurii privind pe debitoarea B. S.R.L. și radierea acesteia din Registrul Comerțului.

A dispus radierea debitorului din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Vrancea, în temeiul art. 180 din Legea privind procedura insolvenței.

A descărcat lichidatorul de îndatoriri și responsabilități, în temeiul art. 179 din Legea privind procedura insolvenței.

A dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice Vrancea, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vrancea, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere și pentru publicarea în BPI, în baza art. 39 alin. (4) din Legea 85/2014.

A dispus plata onorariului lichidatorului D. în suma de 5000 RON conform art. 39 alin. (4) din lege, din fondul de lichidare administrat de UNPIR Filiala Vrancea.

Potrivit adresei emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului, aflată la dosar recurs, privind furnizarea de informații, Înalta Curte constată că în cauză s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitoarei S.C. B. S.R.L., data radierii producându-se la data de 21 ianuarie 2022.

Radierea din Registrul comerțului este o operațiune de înregistrare a mențiunii privitoare la radierea intervenită.

Radierea poate privi însăși înregistrarea societății comerciale sau numai anumite mențiuni privitoare la aceasta care au fost înregistrate în registrul comerțului, fiind o operațiune care poate avea loc oricând în cursul funcționării societății comerciale ori la încetarea acesteia, în urma dizolvării și lichidării.

Radierea marchează încetarea deplină a capacității de folosință a societății comerciale, deoarece, pe perioada care este cuprinsă între dizolvare și radiere, fie că se urmează etapa lichidării, fie că nu, societatea păstrează o capacitate de folosință restrânsă, putând încheia actele necesare în vederea lichidării, în mod similar capacității de folosință restrânse existentă între momentul întocmirii actului constitutiv și data înmatriculării societății, când aceasta poate încheia actele juridice necesare dobândirii personalității sale juridice. Societatea își păstrează personalitatea juridică, pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia.

Încheierea definitivă privind radierea unei societăți comerciale, în condițiile reglementate prin art. 31 alin. (5) din Legea nr. 359/2004 are drept consecințe încetarea societății ca persoană juridică, încetând astfel și capacitatea sa procesuală de folosință (condiție obligatorie pe care instanța trebuie să o analizeze în orice procedura judiciară, astfel încât, jurisprudența a apreciat că nu poate avea calitatea de subiect al procedurii de lichidare judiciară în temeiul Legii nr. 85/2014, o societate lipsită de asemenea capacitate procesuală).

Oficiul Registrului Comerțului constată dizolvarea de drept a societății debitoare în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 și procedează la radierea din oficiu a acesteia, situație în raport cu care societatea nu mai există din punct de vedere juridic, nu mai are nici personalitate juridică și nici patrimoniu și, ca atare, nu poate fi subiect al procedurii insolvenței, fiind evocate în acest sens prevederile art. 56 C. proc. civ., potrivit cărora, numai persoanele care au folosința drepturilor lor pot sta în judecată, capacitatea de folosință a societății comerciale subzistând atât timp cât exista personalitatea sa juridică, din momentul înregistrării în registrul comerțului și până la radiere.

În urma dizolvării și lichidării se va obține radierea societății comerciale din Registrul comerțului, dată de la care se va elibera certificatul de radiere, act care atestă încetarea firmei.

Astfel, pârâta a fost radiată din Registrul Comerțului la data de 19 ianuarie 2022, dată de la care și-a încetat existența cu consecința pierderii folosinței - și subsecvent exercițiului - oricăror drepturi, inclusiv cele procesuale.

În acest sens, se constată că, recurenta-pârâtă - dizolvată și lichidată judiciar - este lipsită de capacitate procesuală de folosință, neputând sta în judecată în nume propriu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 56 alin. (3) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. împotriva deciziei nr. 263 din 23 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, pentru lipsa capacității de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator judiciar CII D. împotriva deciziei nr. 263 din 23 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., ca fiind formulat de o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2022.