ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5491/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5491/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

reclamanta SC E. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală

Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu

(Direcția Generală AM POS MEDIU) și Ministerul Mediului și Pădurilor, anularea

Deciziei nr. 135085 din 14 martie 2012 emisă de către Direcția Generală AM POS

MEDIU, anularea Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor

financiare din 13 ianuarie 2012; anularea măsurilor dispuse prin nota de

constatare a neregulilor și subsecvent, prin Notificarea beneficiarului cu

privire la debit din 13 ianuarie 2012, emisă de către Direcția Generală AM POS

MEDIU și exonerarea societății de măsura administrativă de excludere de la

finanțare a sumei de 1.339.451,62 RON, reprezentată de aplicarea corecției

financiare prin nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor

financiare menționată, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar

solicitării de anulare a Notei de constatare a neregulilor și stabilire a

corecțiilor financiare din 13 ianuarie 2012, reclamanta a solicitat anularea

notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare

contestate și obligarea pârâților la înlocuirea sancțiunii corecției financiare

de 10% cu aceea de 5% din valoarea fără TVA a contractului de achiziție publică

de lucrări din 29 decembrie 2009.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că decizia de soluționare a contestațiilor din 14

martie 2012 și nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor

financiare din 13 ianuarie 2012 sunt nelegale și netemeinice.

În opinia

reclamantei, din analiza art. 27 și 28 ale O.U.G. nr. 66/2011, rezultă că toate

corecțiile financiare prevăzute de anexa ordonanței se vor aplica numai pentru

nereguli privind procedurile de achiziție publică, nu și pentru alte nereguli,

astfel că este irelevant în această cauză faptul că ordonanța de urgență

permite aplicarea de corecții financiare pentru diverse abateri, indiferent de

situarea acestora în timp, câtă vreme corecția contestată a fost aplicată în

temeiul pct. 2.3. al Anexei O.U.G. nr. 66/2011, în procentul indicat de pct.

2.3. și nu în temeiul altui text al O.U.G. nr. 66/2011.

Reclamanta a susținut

că motivarea echipei de control și a comisiei de soluționare a contestațiilor,

conform căreia au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2) lit. d) și art.

204 alin. (1) ale O.U.G. nr. 34/2006 nu este întemeiată.

Astfel,

nota de constatare a neregulilor a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor

art. 27 și 28 ale O.U.G. nr. 66/2011 raportate la cele ale art. 13 alin. (1) al

Normelor de aplicare ale O.U.G. nr. 66/2011, precum și cu încălcarea

dispozițiilor art. 21 alin. (21) al O.U.G. nr. 66/2011, iar decizia de

soluționare a contestației fiind, implicit, nelegală și netemeinică.

Nici motivele de fapt

invocate ca abatere și nici textele de lege invocate ca fiind încălcate nu

intră sub incidența prevederilor pct. 2.3 din Anexa O.U.G. nr. 66/2011 în

temeiul cărora a fost aplicată corecția financiară; nota de constatare a

neregulilor încalcă dispozițiile art. 27 și 28 ale O.U.G. nr. 66/2011 raportate

la cele ale art. 13 alin. (1) al normelor de aplicare ale O.U.G. nr. 66/2011,

iar corecția financiară aplicată nu are temei legal.

În subsidiar,

reclamanta a arătat că nota de constatare nu cuprinde mențiuni privind punctul

de vedere exprimat de către societate, în speță încălcându-se dispozițiile art.

21 (alin. (11) și alin. (21) al O.U.G. nr. 66/2011, precum și cele ale art. 13

lit. b) coroborate cu cele ale Anexei 5 a normelor de aplicare ale ordonanței

care prevăd faptul că punctul de vedere al structurii verificate trebuie

analizat de echipa de control și, de asemenea, că nota de constatare a

neregulilor trebuie să conțină mențiuni privind punctul de vedere al

debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare

a aplicării prevederilor alin. (14) și (15).

Cu privire la fondul

constatărilor și concluziilor din cuprinsul prezentării verificărilor

efectuate, reclamanta a arătat că nota de constatare a neregulilor, deși aplică

sancțiunea corecției financiare pentru "încheierea de acte

adiționale", nu enunță nicio opinie sau constatare cu privire la motivele

care au cauzat încheierea actelor adiționale și nu analizează temeinicia sau

netemeinicia acestora.

Reclamanta a susținut

că prelungirea duratei de execuție a lucrărilor a fost cauzată în mod direct și

nemijlocit de eliberarea cu întârziere și cu încălcarea legii a autorizațiilor

de amplasament de către D.R.D.P. Constanța, în speță, nu au existat însă motive

de prelungire a duratei de execuție care să fi fost determinate de acțiunile,

inacțiunile ori voința ofertantului, sau care să profite contractantului.

În subsidiar,

reclamanta a susținut că sancțiunea aplicată nu respectă prevederile art. 17 și

art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 și a arătat că situația de

fapt, așa cum a fost constatată și reținută prin nota de constatare a

neregulilor, nu cuprinde nicio încălcare a legii, în general; nu cuprinde nici

o încălcare a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. d) sau ale art. 204 alin. (1)

ale O.U.G. nr. 34/2006; nu se circumscrie abaterii prevăzute și sancționate de

pct. 2.3 al Anexei O.U.G. nr. 66/2011.

1.2. Prin

întâmpinare, pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a solicitat respingerea

acțiunii, ca nefondată, expunând pe larg considerentele avute în vedere.

1.3. Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 6920 din 5 decembrie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta a atribuit

prin procedura de licitație deschisă reglementată de O.U.G. nr. 34/2006

contractul de achiziție publică de lucrări din 29 decembrie 2010 având ca

obiect "Extinderea și reabilitarea rețelelor de distribuție și a

sistemului de canalizare inclusiv stații de pompare apă uzată din aglomerările

Fundulea și Lehliu".

Durata de execuție a

lucrărilor, conform contractului de lucrări din 29 decembrie 2010, a fost de 5

luni, calculată de la data transmiterii ordinului de începere a lucrărilor,

ulterior fiind prelungită prin actele adiționale din 29 iunie 2011 și din 27

septembrie 2011 cu 2,9 luni, respectiv cu 2,6 luni, fără ca valoarea

contractului să fie modificată.

În temeiul

prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 și ale Deciziei nr. 157644 din 14 decembrie

2011 emisă de Directorul General al Direcției Generale AM POS MEDIU, o echipă

de control a procedat la verificarea legalității atribuirii contractului de

lucrări din 29 decembrie 2010 ca urmare a suspiciunii de neregulă din 14

decembrie 2011 transmisă de Direcția Fondul de Coeziune - Serviciul

Monitorizare Raportare din cadrul Direcției Generale AM POS MEDIU, din care

rezultă că atribuirea contractului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale

care reglementează domeniul achizițiilor publice, respectiv încheierea de acte

adiționale de prelungire a duratei de execuție a lucrărilor deși durata de

execuție a fost factor de evaluare în atribuirea contractului.

În urma verificărilor

efectuate, echipa de control a emis nota de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare din 13 ianuarie 2012, prin care s-a dispus

în sarcina autorității contractante o corecție financiară în procent de 10% din

valoarea contractului de lucrări, respectiv 1.339.451,62 RON și pe cale de

consecință, stabilirea unei creanțe bugetare în valoare de 517.259,14 RON, iar

contestația formulată împotriva acestei note a fost respinsă, ca neîntemeiată,

prin Decizia nr. 135085 din 14 martie 2012.

Prima instanță a

reținut, contrar susținerilor reclamantei, că prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu

se limitează la constatarea neregulilor apărute anterior atribuirii

contractelor, ci și la etapa ulterioară atribuirii, în vederea monitorizării

modului de utilizare a fondurilor europene de către beneficiari.

Faptul că O.U.G. nr.

66/2011 are aplicabilitate și după încheierea contractului de achiziție publică

rezultă și din nota de subsol a anexei la O.U.G. nr. 66/2011, ce are în vedere

aplicarea de corecții pentru modificările contractelor operate după atribuirea

lor.

Prima instanță nu a

reținut nici susținerile reclamantei, potrivit cărora O.U.G. nr. 34/2006

reglementează numai aspectele anterioare datei de încheiere a contractului de

achiziție publică.

Prima instanță a

reținut că respectivul contract de lucrări din 29 decembrie 2010 a fost

încheiat ca urmare a derulării unei proceduri reglementate de O.U.G. nr.

34/2006 și în conformitate cu cerințele tehnice și financiare stabilite de

autoritatea contractantă pe baza dispozițiilor imperative din acest act

normativ, având la bază dispozițiile imperative ale art. 204 alin. (1) din

O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare,

modificarea unor clauze contractuale ale unui contract de achiziție publică,

respectiv modificarea cerințelor tehnice, este de natură să creeze premisele

încălcării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

Referitor la

inaplicabilitatea principiului transparenței prevăzut de art. 2 alin. (2) lit.

d) din O.U.G. nr. 34/2006 chiar și în cazul în care modificarea duratei de

execuție a lucrărilor este nejustificată, prima instanță a reținut, prin

raportare la situația de fapt concretă, că aceste afirmații sunt nefondate,

întrucât în cazul aplicării criteriului oferta cea mai avantajoasă economic, în

scopul respectării principiului transparenței, au fost precizați în anunțul de

participare și în documentația de atribuire a contractului de lucrări factorii

de evaluare și ponderile ce urmau a fi aplicate la evaluarea ofertelor.

De asemenea,

susținerea reclamantei potrivit căreia Nota de constatare nu cuprinde mențiuni

privind punctul de vedere exprimat de către aceasta, este neîntemeiată.

Prima instanță nu a

primit afirmațiile reclamantei, potrivit cărora prelungirea duratei de execuție

a contractului de lucrări s-a datorat unor factori independenți de culpa

autorității contractante sau a antreprenorului.

Conform autorizației

din 28 octombrie 2009 termenul de valabilitate al autorizației este de 12 luni

de la data emiterii, interval în care beneficiarul este obligat să finalizeze

lucrările, iar autorizațiile din 23 octombrie 2009 precizează la Condiții

generale pct. 1 faptul că lucrările vor fi terminate până la data de 22

octombrie 2010.

De la data demarării

celei de a doua proceduri de achiziție publică, (30 iulie 2010), conform

anunțului de participare și până la data atribuirii contractului de lucrări din

29 decembrie 2010, reclamanta trebuia să constate că termenele autorizațiilor

de amplasament menționate urmau să expire sau au expirat, având obligația de a

solicita prelungirea acestora sau solicitarea eliberării unor noi autorizații

de amplasament după expirarea celor eliberate inițial.

Susținerile

reclamantei conform cărora, după predarea de către contractor a Programului de

execuție, a depus solicitările pentru prelungirea celor două autorizații de

amplasare și acces drum la cele două autorități emitente, dar nu a primit

răspunsul în termenul legal, nu se justifică, având în vedere că solicitările

de prelungire au fost făcute cu mult după expirarea termenului de valabilitate

a autorizațiilor inițiale, aceasta nedepunând diligențele necesare pentru

prelungirea acestora sau, după expirarea celor inițiale, pentru eliberarea unor

autorizații noi.

Potrivit

documentației de atribuire, autoritatea contractantă avea obligația de a

solicita prelungirea autorizaților, astfel încât aceasta trebuia solicitată

anterior atribuirii contractului, respectiv, anterior datei de 29 decembrie

2010.

În condițiile în care

contractul de lucrări din 29 decembrie 2010 a fost semnat la data de 29

decembrie 2010, iar Ordinul de începere a lucrărilor a fost emis la data de 1

februarie 2011, autoritatea contractantă a formulat cererea de prelungire a

valabilității autorizațiilor la data de 22 februarie 2011, deși în conformitate

cu dispozițiile art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, trebuia să depună toate

eforturile pentru obținerea la timp a autorizațiilor de amplasament în baza

cărora urmau să se execute lucrările ce fac obiectul contractului de lucrări.

În ceea ce privește

opinia Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor

Publice, prima instanță a reținut că a fost formulată în baza informațiilor

puse la dispoziție de reclamantă prin adresa nr. 6473 din 28 septembrie 2011,

în conținutul căreia se menționează că prelungirea duratei de execuție a

lucrărilor se datorează unor cauze care nu au depins de autoritatea

contractantă și nici de contractori, fără a menționa solicitarea cu întârziere

a autorizațiilor de amplasament și nici motivele concrete care au concurat la

modificarea duratei de execuție.

În urma încheierii

actelor adiționale la contractul de lucrări, prin modificarea duratei de

execuție a lucrărilor de la 5 luni ofertate inițiale la 7,9 luni prin primul

act adițional și la 10,5 luni prin cel de-al doilea act adițional, clasamentul

stabilit de comisia de evaluare pentru atribuirea contractului prin Raportul

procedurii de atribuire a fost afectat, întrucât SC F. SA s-ar fi clasat în

această situație pe locul 2.

Ofertantul declarat

câștigător al contractului de lucrări a estimat în oferta sa o perioadă de

execuție a lucrărilor de 5 luni, considerând că este suficientă pentru

finalizarea lucrărilor, motiv pentru care a obținut punctaj maxim pentru acest

factor de evaluare.

Prin prelungirea

duratei de execuție a lucrărilor ofertantul declarat inițial câștigător s-a

situat pe locul 2 în evaluarea ofertelor, rezultând astfel că la data

încheierii actelor adiționale reclamanta a încălcat principiul tratamentului

egal prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 și principiul

transparenței prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. d) din același act normativ,

creând un avantaj ofertantului declarat câștigător.

Solicitarea

reclamantei de înlocuire a sancțiunii corecției financiare de 10% cu aceea de

5% din valoarea fără TVA a contractului de achiziție publică de lucrări, este

neîntemeiată, întrucât la aplicarea corecției financiare au fost avute în

vedere toate documentele care au stat la baza atribuirii contractului de

lucrări din 29 decembrie 2010, și a modificării ulterioare a duratei de

execuție, precum și legalitatea întocmirii acestora în raport de prevederile

legislației achizițiilor publice.

exercitată

2.1. Împotriva

acestei soluții a formulat recurs reclamanta, care a invocat prevederile art.

304 pct. 7, 8 și 9 în condițiile art. 304

1

C. proc. civ. - 1865, în

mod generic, susținând că hotărârea a fost pronunțată fără a se intra în

cercetarea fondului, cuprinde motive străine de natura pricinii și este lipsită

de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și

susținând, în esență, criticile/argumentele care vor fi prezentate în

continuare.

Instanța de fond a

încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu a analizat

susținerile reclamantei și nu a făcut o cercetare a fondului cauzei,

neverificând temeiul legal al emiterii actelor administrative atacate, deși

nota de constatare încalcă dispozițiile art. 27 și 28 din O.U.G. nr. 66/2011,

precum și art. 13 alin. (1) din normele de aplicare a acestei ordonanțe de

urgență.

Oricum, faptele

reținute de organele de control, constând în modificarea duratei de execuție a

lucrărilor contractate, nu reprezintă abaterea prevăzută la pct. 2.3. din Anexa

O.U.G. nr. 66/2011.

În mod greșit s-a

reținut de către organele de control și de instanța de fond, încălcarea art.

204 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2004, ale cărui dispoziții se referă la

aspecte care țin de încheierea contractului, iar nu de derularea acestuia, care

rămâne guvernată de clauzele contractului.

Instanța de fond a

analizat în mod greșit motivele de fapt și de drept care au dus la prelungirea

duratei de execuție, reținând culpa exclusivă a autorității contractante, deși

toate motivele prelungirii duratei de execuție sunt întemeiate pe clauzele

contractului de achiziție publică de lucrări.

De asemenea, instanța

de fond trebuia să rețină împrejurările care au impus prelungirea duratei de

execuție, au fost situații obiective atât în ceea ce privește obținerea cu

întârziere a autorizațiilor eliberate de autoritățile competente, cât și

survenirea unor condiții fizice imprevizibile care nu puteau fi imputate

exclusiv autorității contractante, astfel încât, în nici un caz, nu se poate

reține o culpă exclusivă în sarcina sa.

În concluzie, a

solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate și, în principal,

trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe care nu a intrat în

cercetarea fondului, iar în subsidiar, admiterea acțiunii și anularea actelor

administrative atacate, cu obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor

de judecată.

2.2. Ministerul

Mediului și Schimbărilor Climatice a depus întâmpinare prin care a răspuns

criticilor recursului, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este

legală și temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

Recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.1. În ceea ce

privește susținerile recurentei, că hotărârea instanței de fond a fost

pronunțată fără a se intra în cercetarea fondului cauzei, că aceasta cuprinde

motive străine de natura pricinii (încadrate la art. 304 pct. 7 și 8 C. proc.

civ. - 1865), instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate.

Într-adevăr, potrivit

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - 1865, o hotărâre poate fi recurată atunci când

nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii, situații care nu se regăsesc în

cazul hotărârii recurate în cauza de față, considerentele acesteia fiind

conforme cu cerințele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - 1865, instanța

de fond prezentând motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția,

precum și motivele pentru care a înlăturat susținerile societății comerciale cu

privire la pretinsa nelegalitate a actelor administrative atacate.

Cât privește motivul

de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - 1865, într-adevăr, o

hotărâre poate fi recurată când instanța care a pronunțat-o a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia.

În cauză, însă, este

necontestat, așa cum a reținut și instanța de fond, societatea comercială a

atacat două acte administrative: nota de constatare din 13 ianuarie 2012 prin

care au fost constatate neregulile și stabilită o corecție financiară de

1.339.451,62 RON, din care o creanță bugetară de 517.259,14 RON și Decizia nr.

135085 din 14 martie 2012 prin care i-a fost respinsă contestația formulată

împotriva notei de constatare.

Or, Curtea de apel nu

a schimbat nici natura juridică a celor două acte administrative deduse

judecății și nici înțelesul lămurit și neîndoielnic al acestora, procedând la

soluționarea cauzei în raport cu susținerile pe fond făcute de societatea

comercială reclamantă.

În ceea ce privește

criticile recurentei, potrivit cărora a pronunțat o hotărâre lipsită de temei

legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (încadrate la art. 304 pct. 9

C. proc. civ. - 1865), instanța de recurs reține că sunt, de asemenea,

neîntemeiate.

Astfel, în cauză este

necontestat că recurenta, în calitate de autoritate contractantă, a atribuit

prin procedura de licitație deschisă reglementată de O.U.G. nr. 34/2006

contractul de achiziție publică de lucrări din 29 decembrie 2010 având ca

obiect "Extinderea și reabilitarea rețelelor de distribuție și a

sistemului de canalizare inclusiv stații de pompare apă uzată din aglomerările

Fundulea și Lehliu".

În documentația de

atribuire și la secțiunea IV, pct. IV.2.1 din anunțul de participare s-a

precizat drept criteriu de atribuire "oferta cea mai avantajoasă din punct

de vedere economic", autoritatea contractantă stabilind drept criterii de

evaluare "prețul ofertei" (cu o pondere de 90 de puncte) și

"durata de execuție a lucrărilor" (cu o pondere de 10 puncte).

Durata de execuție a

lucrărilor, conform contractului de lucrări din 29 decembrie 2010 a fost de 5

luni, calculată de la data transmiterii ordinului de începere a lucrărilor, dar

ulterior încheierii contractului durata lucrărilor a fost prelungită prin

actele adiționale din 29 iunie 2011 și din 27 septembrie 2011 cu 2,9 luni,

respectiv cu 2,6 luni, fără ca valoarea contractului să fie modificată.

În temeiul

prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 și ale Deciziei nr. 157644 din 14 decembrie

2011 emisă de Directorul General al Direcției Generale AM POS MEDIU, o echipă

de control a procedat la verificarea legalității atribuirii contractului de lucrări

din 29 decembrie 2010 ca urmare a Suspiciunii de neregulă din 14 decembrie 2011

transmisă de Direcția Fondul de Coeziune - Serviciul Monitorizare Raportare din

cadrul Direcției Generale AM POS MEDIU, din care rezultă că atribuirea

contractului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale care reglementează

domeniul achizițiilor publice, respectiv încheierea de acte adiționale de

prelungire a duratei de execuție a lucrărilor deși durata de execuție a fost

criteriu de evaluare în atribuirea contractului.

În urma verificărilor

efectuate echipa de control a emis Nota de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare din 13 ianuarie 2012, prin care s-a dispus

în sarcina autorității contractante o corecție financiară în procent de 10% din

valoarea contractului de lucrări, respectiv 1.339.451,62 RON și pe cale de

consecință, stabilirea unei creanțe bugetare în valoare de 517.259,14 RON.

În cauză este

necontestat că SC F. SA a fost declarată câștigătoare datorită punctajului

obținut pentru criteriul "durata de execuție a lucrărilor", unde a

obținut 10 puncte (durată de execuție 5 luni) față de numai 5 puncte obținute

de SC B. SRL, clasată pe locul 2, care în ofertă trecuse ca durată de execuție

10 luni, în timp ce la criteriul "prețul ofertei" prima ofertă a

obținut un punctaj de 85,98 pct. (pt. 13.394.485,73 RON), iar oferta clasată pe

locul 2 a obținut 90 pct. (pt. 12.796.265,00 RON).

În criticile

formulate, în primul rând, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că

instanța de fond a reținut în mod greșit incidența dispozițiilor O.U.G. nr.

66/2011 care nu sancționează cu aplicarea de corecții financiare decât

neregulile intervenite în derularea procedurii de achiziție publică, în timp ce

faptele reținute în sarcina sa sunt ulterioare.

Instanța de fond a

coroborat și interpretat în mod judicios dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a),

art. 21 alin. (12) și (13) din O.U.G. nr. 66/2011, cu mențiunile din nota din

Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, reținând că dispozițiile acestui act normativ

rămân aplicabile și în cazul evenimentelor de fapt sau juridice care survin

după încheierea contractului.

Or, în cauză, este de

netăgăduit că prin încheierea actelor adiționale a fost modificată durata de

execuție a lucrărilor, în sensul prelungirii acesteia, deși durata de execuție

a constituit criteriul care a departajat ofertele clasate pe locul 1 și 2.

În al doilea rând,

recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit că

motivele care au dus la prelungirea duratei de execuție îi sunt imputabile

exclusiv, fără să se refere și la culpa societății comerciale contractante,

critici care sunt lipsite de temei, din moment ce recurenta-reclamantă, în

calitate de autoritate contractantă care a organizat licitația, era datoare să

urmărească respectarea criteriilor tehnice pe baza cărora a fost atribuit

contractul.

De asemenea, instanța

de fond a analizat în mod detaliat motivele invocate de reclamantă pentru

justificarea prelungirii duratei de execuție a lucrărilor, reținând în mod

argumentat că împrejurările respective nu reprezintă situații obiective și

neprevăzute, în măsură să justifice încheierea celor două acte adiționale.

Astfel, în mod

judicios a reținut că actele administrative atacate sunt legale și temeinice,

iar încheierea actelor adiționale a avut drept urmare alterarea procesului de

atribuire a contractului de achiziție publică, prin încălcarea principiului

tratamentului egal art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 și a

principiului transparenței art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 prin

avantajul creat societății comerciale declarată câștigătoare, în raport cu

ceilalți ofertanți.

În concluzie, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC E. SA împotriva Sentinței nr. 6920 din 5 decembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 mai 2013.

Procesat de GGC - CL