ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5491/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond 1.1.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta SC E. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Mediu (Direcția Generală AM POS MEDIU) și Ministerul Mediului și Pădurilor, anularea Deciziei nr. 135085 din 14 martie 2012 emisă de către Direcția Generală AM POS MEDIU, anularea Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare din 13 ianuarie 2012; anularea măsurilor dispuse prin nota de constatare a neregulilor și subsecvent, prin Notificarea beneficiarului cu privire la debit din 13 ianuarie 2012, emisă de către Direcția Generală AM POS MEDIU și exonerarea societății de măsura administrativă de excludere de la finanțare a sumei de 1.339.451,62 RON, reprezentată de aplicarea corecției financiare prin nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare menționată, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar solicitării de anulare a Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare din 13 ianuarie 2012, reclamanta a solicitat anularea notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare contestate și obligarea pârâților la înlocuirea sancțiunii corecției financiare de 10% cu aceea de 5% din valoarea fără TVA a contractului de achiziție publică de lucrări din 29 decembrie 2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că decizia de soluționare a contestațiilor din 14 martie 2012 și nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare din 13 ianuarie 2012 sunt nelegale și netemeinice. În opinia reclamantei, din analiza art. 27 și 28 ale O.U.G.

nr. 66/2011, rezultă că toate corecțiile financiare prevăzute de anexa ordonanței se vor aplica numai pentru nereguli privind procedurile de achiziție publică, nu și pentru alte nereguli, astfel că este irelevant în această cauză faptul că ordonanța de urgență permite aplicarea de corecții financiare pentru diverse abateri, indiferent de situarea acestora în timp, câtă vreme corecția contestată a fost aplicată în temeiul pct. 2.3. al Anexei O.U.G. nr. 66/2011, în procentul indicat de pct. 2.3. și nu în temeiul altui text al O.U.G. nr. 66/2011. Reclamanta a susținut că motivarea echipei de control și a comisiei de soluționare a contestațiilor, conform căreia au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (2) lit. d) și art. 204 alin. (1) ale O.U.G.

nr. 34/2006 nu este întemeiată. Astfel, nota de constatare a neregulilor a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor art. 27 și 28 ale O.U.G. nr. 66/2011 raportate la cele ale art. 13 alin. (1) al Normelor de aplicare ale O.U.G. nr. 66/2011, precum și cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (21) al O.U.G. nr. 66/2011, iar decizia de soluționare a contestației fiind, implicit, nelegală și netemeinică. Nici motivele de fapt invocate ca abatere și nici textele de lege invocate ca fiind încălcate nu intră sub incidența prevederilor pct. 2.3 din Anexa O.U.G. nr. 66/2011 în temeiul cărora a fost aplicată corecția financiară; nota de constatare a neregulilor încalcă dispozițiile art. 27 și 28 ale O.U.G.

nr. 66/2011 raportate la cele ale art. 13 alin. (1) al normelor de aplicare ale O.U.G. nr. 66/2011, iar corecția financiară aplicată nu are temei legal. În subsidiar, reclamanta a arătat că nota de constatare nu cuprinde mențiuni privind punctul de vedere exprimat de către societate, în speță încălcându-se dispozițiile art. 21 (alin. (11) și alin. (21) al O.U.G.

nr. 66/2011, precum și cele ale art. 13 lit. b) coroborate cu cele ale Anexei 5 a normelor de aplicare ale ordonanței care prevăd faptul că punctul de vedere al structurii verificate trebuie analizat de echipa de control și, de asemenea, că nota de constatare a neregulilor trebuie să conțină mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) și (15). Cu privire la fondul constatărilor și concluziilor din cuprinsul prezentării verificărilor efectuate, reclamanta a arătat că nota de constatare a neregulilor, deși aplică sancțiunea corecției financiare pentru "încheierea de acte adiționale", nu enunță nicio opinie sau constatare cu privire la motivele care au cauzat încheierea actelor adiționale și nu analizează temeinicia sau netemeinicia acestora.

Reclamanta a susținut că prelungirea duratei de execuție a lucrărilor a fost cauzată în mod direct și nemijlocit de eliberarea cu întârziere și cu încălcarea legii a autorizațiilor de amplasament de către D.R.D.P. Constanța, în speță, nu au existat însă motive de prelungire a duratei de execuție care să fi fost determinate de acțiunile, inacțiunile ori voința ofertantului, sau care să profite contractantului. În subsidiar, reclamanta a susținut că sancțiunea aplicată nu respectă prevederile art. 17 și art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 și a arătat că situația de fapt, așa cum a fost constatată și reținută prin nota de constatare a neregulilor, nu cuprinde nicio încălcare a legii, în general; nu cuprinde nici o încălcare a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. d) sau ale art. 204 alin. (1) ale O.U.G.

nr. 34/2006; nu se circumscrie abaterii prevăzute și sancționate de pct. 2.3 al Anexei O.U.G. nr. 66/2011. 1.2. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, expunând pe larg considerentele avute în vedere. 1.3. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 6920 din 5 decembrie 2012, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a atribuit prin procedura de licitație deschisă reglementată de O.U.G.

nr. 34/2006 contractul de achiziție publică de lucrări din 29 decembrie 2010 având ca obiect "Extinderea și reabilitarea rețelelor de distribuție și a sistemului de canalizare inclusiv stații de pompare apă uzată din aglomerările Fundulea și Lehliu". Durata de execuție a lucrărilor, conform contractului de lucrări din 29 decembrie 2010, a fost de 5 luni, calculată de la data transmiterii ordinului de începere a lucrărilor, ulterior fiind prelungită prin actele adiționale din 29 iunie 2011 și din 27 septembrie 2011 cu 2,9 luni, respectiv cu 2,6 luni, fără ca valoarea contractului să fie modificată. În temeiul prevederilor O.U.G.

nr. 66/2011 și ale Deciziei nr. 157644 din 14 decembrie 2011 emisă de Directorul General al Direcției Generale AM POS MEDIU, o echipă de control a procedat la verificarea legalității atribuirii contractului de lucrări din 29 decembrie 2010 ca urmare a suspiciunii de neregulă din 14 decembrie 2011 transmisă de Direcția Fondul de Coeziune - Serviciul Monitorizare Raportare din cadrul Direcției Generale AM POS MEDIU, din care rezultă că atribuirea contractului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale care reglementează domeniul achizițiilor publice, respectiv încheierea de acte adiționale de prelungire a duratei de execuție a lucrărilor deși durata de execuție a fost factor de evaluare în atribuirea contractului.

În urma verificărilor efectuate, echipa de control a emis nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 13 ianuarie 2012, prin care s-a dispus în sarcina autorității contractante o corecție financiară în procent de 10% din valoarea contractului de lucrări, respectiv 1.339.451,62 RON și pe cale de consecință, stabilirea unei creanțe bugetare în valoare de 517.259,14 RON, iar contestația formulată împotriva acestei note a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 135085 din 14 martie 2012. Prima instanță a reținut, contrar susținerilor reclamantei, că prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu se limitează la constatarea neregulilor apărute anterior atribuirii contractelor, ci și la etapa ulterioară atribuirii, în vederea monitorizării modului de utilizare a fondurilor europene de către beneficiari.

Faptul că O.U.G. nr. 66/2011 are aplicabilitate și după încheierea contractului de achiziție publică rezultă și din nota de subsol a anexei la O.U.G. nr. 66/2011, ce are în vedere aplicarea de corecții pentru modificările contractelor operate după atribuirea lor. Prima instanță nu a reținut nici susținerile reclamantei, potrivit cărora O.U.G. nr. 34/2006 reglementează numai aspectele anterioare datei de încheiere a contractului de achiziție publică. Prima instanță a reținut că respectivul contract de lucrări din 29 decembrie 2010 a fost încheiat ca urmare a derulării unei proceduri reglementate de O.U.G. nr. 34/2006 și în conformitate cu cerințele tehnice și financiare stabilite de autoritatea contractantă pe baza dispozițiilor imperative din acest act normativ, având la bază dispozițiile imperative ale art. 204 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006. Prin urmare, modificarea unor clauze contractuale ale unui contract de achiziție publică, respectiv modificarea cerințelor tehnice, este de natură să creeze premisele încălcării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006. Referitor la inaplicabilitatea principiului transparenței prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 chiar și în cazul în care modificarea duratei de execuție a lucrărilor este nejustificată, prima instanță a reținut, prin raportare la situația de fapt concretă, că aceste afirmații sunt nefondate, întrucât în cazul aplicării criteriului oferta cea mai avantajoasă economic, în scopul respectării principiului transparenței, au fost precizați în anunțul de participare și în documentația de atribuire a contractului de lucrări factorii de evaluare și ponderile ce urmau a fi aplicate la evaluarea ofertelor.

De asemenea, susținerea reclamantei potrivit căreia Nota de constatare nu cuprinde mențiuni privind punctul de vedere exprimat de către aceasta, este neîntemeiată. Prima instanță nu a primit afirmațiile reclamantei, potrivit cărora prelungirea duratei de execuție a contractului de lucrări s-a datorat unor factori independenți de culpa autorității contractante sau a antreprenorului.

Conform autorizației din 28 octombrie 2009 termenul de valabilitate al autorizației este de 12 luni de la data emiterii, interval în care beneficiarul este obligat să finalizeze lucrările, iar autorizațiile din 23 octombrie 2009 precizează la Condiții generale pct. 1 faptul că lucrările vor fi terminate până la data de 22 octombrie 2010. De la data demarării celei de a doua proceduri de achiziție publică, (30 iulie 2010), conform anunțului de participare și până la data atribuirii contractului de lucrări din 29 decembrie 2010, reclamanta trebuia să constate că termenele autorizațiilor de amplasament menționate urmau să expire sau au expirat, având obligația de a solicita prelungirea acestora sau solicitarea eliberării unor noi autorizații de amplasament după expirarea celor eliberate inițial.

Susținerile reclamantei conform cărora, după predarea de către contractor a Programului de execuție, a depus solicitările pentru prelungirea celor două autorizații de amplasare și acces drum la cele două autorități emitente, dar nu a primit răspunsul în termenul legal, nu se justifică, având în vedere că solicitările de prelungire au fost făcute cu mult după expirarea termenului de valabilitate a autorizațiilor inițiale, aceasta nedepunând diligențele necesare pentru prelungirea acestora sau, după expirarea celor inițiale, pentru eliberarea unor autorizații noi.

Potrivit documentației de atribuire, autoritatea contractantă avea obligația de a solicita prelungirea autorizaților, astfel încât aceasta trebuia solicitată anterior atribuirii contractului, respectiv, anterior datei de 29 decembrie 2010. În condițiile în care contractul de lucrări din 29 decembrie 2010 a fost semnat la data de 29 decembrie 2010, iar Ordinul de începere a lucrărilor a fost emis la data de 1 februarie 2011, autoritatea contractantă a formulat cererea de prelungire a valabilității autorizațiilor la data de 22 februarie 2011, deși în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, trebuia să depună toate eforturile pentru obținerea la timp a autorizațiilor de amplasament în baza cărora urmau să se execute lucrările ce fac obiectul contractului de lucrări.

În ceea ce privește opinia Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, prima instanță a reținut că a fost formulată în baza informațiilor puse la dispoziție de reclamantă prin adresa nr. 6473 din 28 septembrie 2011, în conținutul căreia se menționează că prelungirea duratei de execuție a lucrărilor se datorează unor cauze care nu au depins de autoritatea contractantă și nici de contractori, fără a menționa solicitarea cu întârziere a autorizațiilor de amplasament și nici motivele concrete care au concurat la modificarea duratei de execuție.

În urma încheierii actelor adiționale la contractul de lucrări, prin modificarea duratei de execuție a lucrărilor de la 5 luni ofertate inițiale la 7,9 luni prin primul act adițional și la 10,5 luni prin cel de-al doilea act adițional, clasamentul stabilit de comisia de evaluare pentru atribuirea contractului prin Raportul procedurii de atribuire a fost afectat, întrucât SC F. SA s-ar fi clasat în această situație pe locul 2. Ofertantul declarat câștigător al contractului de lucrări a estimat în oferta sa o perioadă de execuție a lucrărilor de 5 luni, considerând că este suficientă pentru finalizarea lucrărilor, motiv pentru care a obținut punctaj maxim pentru acest factor de evaluare.

Prin prelungirea duratei de execuție a lucrărilor ofertantul declarat inițial câștigător s-a situat pe locul 2 în evaluarea ofertelor, rezultând astfel că la data încheierii actelor adiționale reclamanta a încălcat principiul tratamentului egal prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 și principiul transparenței prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. d) din același act normativ, creând un avantaj ofertantului declarat câștigător. Solicitarea reclamantei de înlocuire a sancțiunii corecției financiare de 10% cu aceea de 5% din valoarea fără TVA a contractului de achiziție publică de lucrări, este neîntemeiată, întrucât la aplicarea corecției financiare au fost avute în vedere toate documentele care au stat la baza atribuirii contractului de lucrări din 29 decembrie 2010, și a modificării ulterioare a duratei de execuție, precum și legalitatea întocmirii acestora în raport de prevederile legislației achizițiilor publice.

2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta, care a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 în condițiile art. 304 1 C. proc. civ. - 1865, în mod generic, susținând că hotărârea a fost pronunțată fără a se intra în cercetarea fondului, cuprinde motive străine de natura pricinii și este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și susținând, în esență, criticile/argumentele care vor fi prezentate în continuare. Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu a analizat susținerile reclamantei și nu a făcut o cercetare a fondului cauzei, neverificând temeiul legal al emiterii actelor administrative atacate, deși nota de constatare încalcă dispozițiile art. 27 și 28 din O.U.G.

nr. 66/2011, precum și art. 13 alin. (1) din normele de aplicare a acestei ordonanțe de urgență. Oricum, faptele reținute de organele de control, constând în modificarea duratei de execuție a lucrărilor contractate, nu reprezintă abaterea prevăzută la pct. 2.3. din Anexa O.U.G. nr. 66/2011. În mod greșit s-a reținut de către organele de control și de instanța de fond, încălcarea art. 204 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 34/2004, ale cărui dispoziții se referă la aspecte care țin de încheierea contractului, iar nu de derularea acestuia, care rămâne guvernată de clauzele contractului. Instanța de fond a analizat în mod greșit motivele de fapt și de drept care au dus la prelungirea duratei de execuție, reținând culpa exclusivă a autorității contractante, deși toate motivele prelungirii duratei de execuție sunt întemeiate pe clauzele contractului de achiziție publică de lucrări.

De asemenea, instanța de fond trebuia să rețină împrejurările care au impus prelungirea duratei de execuție, au fost situații obiective atât în ceea ce privește obținerea cu întârziere a autorizațiilor eliberate de autoritățile competente, cât și survenirea unor condiții fizice imprevizibile care nu puteau fi imputate exclusiv autorității contractante, astfel încât, în nici un caz, nu se poate reține o culpă exclusivă în sarcina sa. În concluzie, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe care nu a intrat în cercetarea fondului, iar în subsidiar, admiterea acțiunii și anularea actelor administrative atacate, cu obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

2.2. Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a depus întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, susținând, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. 3.1. În ceea ce privește susținerile recurentei, că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată fără a se intra în cercetarea fondului cauzei, că aceasta cuprinde motive străine de natura pricinii (încadrate la art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. - 1865), instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate. Într-adevăr, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. - 1865, o hotărâre poate fi recurată atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, situații care nu se regăsesc în cazul hotărârii recurate în cauza de față, considerentele acesteia fiind conforme cu cerințele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - 1865, instanța de fond prezentând motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția, precum și motivele pentru care a înlăturat susținerile societății comerciale cu privire la pretinsa nelegalitate a actelor administrative atacate. Cât privește motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - 1865, într-adevăr, o hotărâre poate fi recurată când instanța care a pronunțat-o a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În cauză, însă, este necontestat, așa cum a reținut și instanța de fond, societatea comercială a atacat două acte administrative: nota de constatare din 13 ianuarie 2012 prin care au fost constatate neregulile și stabilită o corecție financiară de 1.339.451,62 RON, din care o creanță bugetară de 517.259,14 RON și Decizia nr. 135085 din 14 martie 2012 prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva notei de constatare. Or, Curtea de apel nu a schimbat nici natura juridică a celor două acte administrative deduse judecății și nici înțelesul lămurit și neîndoielnic al acestora, procedând la soluționarea cauzei în raport cu susținerile pe fond făcute de societatea comercială reclamantă.

În ceea ce privește criticile recurentei, potrivit cărora a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - 1865), instanța de recurs reține că sunt, de asemenea, neîntemeiate. Astfel, în cauză este necontestat că recurenta, în calitate de autoritate contractantă, a atribuit prin procedura de licitație deschisă reglementată de O.U.G.

nr. 34/2006 contractul de achiziție publică de lucrări din 29 decembrie 2010 având ca obiect "Extinderea și reabilitarea rețelelor de distribuție și a sistemului de canalizare inclusiv stații de pompare apă uzată din aglomerările Fundulea și Lehliu". În documentația de atribuire și la secțiunea IV, pct. IV.2.1 din anunțul de participare s-a precizat drept criteriu de atribuire "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", autoritatea contractantă stabilind drept criterii de evaluare "prețul ofertei" (cu o pondere de 90 de puncte) și "durata de execuție a lucrărilor" (cu o pondere de 10 puncte).

Durata de execuție a lucrărilor, conform contractului de lucrări din 29 decembrie 2010 a fost de 5 luni, calculată de la data transmiterii ordinului de începere a lucrărilor, dar ulterior încheierii contractului durata lucrărilor a fost prelungită prin actele adiționale din 29 iunie 2011 și din 27 septembrie 2011 cu 2,9 luni, respectiv cu 2,6 luni, fără ca valoarea contractului să fie modificată. În temeiul prevederilor O.U.G.

nr. 66/2011 și ale Deciziei nr. 157644 din 14 decembrie 2011 emisă de Directorul General al Direcției Generale AM POS MEDIU, o echipă de control a procedat la verificarea legalității atribuirii contractului de lucrări din 29 decembrie 2010 ca urmare a Suspiciunii de neregulă din 14 decembrie 2011 transmisă de Direcția Fondul de Coeziune - Serviciul Monitorizare Raportare din cadrul Direcției Generale AM POS MEDIU, din care rezultă că atribuirea contractului s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale care reglementează domeniul achizițiilor publice, respectiv încheierea de acte adiționale de prelungire a duratei de execuție a lucrărilor deși durata de execuție a fost criteriu de evaluare în atribuirea contractului.

În urma verificărilor efectuate echipa de control a emis Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 13 ianuarie 2012, prin care s-a dispus în sarcina autorității contractante o corecție financiară în procent de 10% din valoarea contractului de lucrări, respectiv 1.339.451,62 RON și pe cale de consecință, stabilirea unei creanțe bugetare în valoare de 517.259,14 RON. În cauză este necontestat că SC F. SA a fost declarată câștigătoare datorită punctajului obținut pentru criteriul "durata de execuție a lucrărilor", unde a obținut 10 puncte (durată de execuție 5 luni) față de numai 5 puncte obținute de SC B. SRL, clasată pe locul 2, care în ofertă trecuse ca durată de execuție 10 luni, în timp ce la criteriul "prețul ofertei" prima ofertă a obținut un punctaj de 85,98 pct. (pt.

13.394.485,73 RON), iar oferta clasată pe locul 2 a obținut 90 pct. (pt. 12.796.265,00 RON). În criticile formulate, în primul rând, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut în mod greșit incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 care nu sancționează cu aplicarea de corecții financiare decât neregulile intervenite în derularea procedurii de achiziție publică, în timp ce faptele reținute în sarcina sa sunt ulterioare. Instanța de fond a coroborat și interpretat în mod judicios dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (12) și (13) din O.U.G. nr. 66/2011, cu mențiunile din nota din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, reținând că dispozițiile acestui act normativ rămân aplicabile și în cazul evenimentelor de fapt sau juridice care survin după încheierea contractului.

Or, în cauză, este de netăgăduit că prin încheierea actelor adiționale a fost modificată durata de execuție a lucrărilor, în sensul prelungirii acesteia, deși durata de execuție a constituit criteriul care a departajat ofertele clasate pe locul 1 și 2. În al doilea rând, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit că motivele care au dus la prelungirea duratei de execuție îi sunt imputabile exclusiv, fără să se refere și la culpa societății comerciale contractante, critici care sunt lipsite de temei, din moment ce recurenta-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă care a organizat licitația, era datoare să urmărească respectarea criteriilor tehnice pe baza cărora a fost atribuit contractul.

De asemenea, instanța de fond a analizat în mod detaliat motivele invocate de reclamantă pentru justificarea prelungirii duratei de execuție a lucrărilor, reținând în mod argumentat că împrejurările respective nu reprezintă situații obiective și neprevăzute, în măsură să justifice încheierea celor două acte adiționale. Astfel, în mod judicios a reținut că actele administrative atacate sunt legale și temeinice, iar încheierea actelor adiționale a avut drept urmare alterarea procesului de atribuire a contractului de achiziție publică, prin încălcarea principiului tratamentului egal art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 și a principiului transparenței art. 2 alin. (2) lit. d) din O.U.G.

nr. 34/2006 prin avantajul creat societății comerciale declarată câștigătoare, în raport cu ceilalți ofertanți. În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E. SA împotriva Sentinței nr. 6920 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013. Procesat de GGC - CL