ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 martie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2/F/CC din data de 04 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus respingerea cererii formulată de condamnatul A. privind revizuirea deciziei penale nr. 382/A/17.12.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a se dispune în acest sens, cu privire la primul caz de revizuire invocat de revizuent, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Curtea a reținut că inculpatul A., în calitate de membru al Comisiei județene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 și art. 6 lit. c) și art. 79 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, a aprobat în comisie prin hotărârea nr. 1156 din 07.07.2006 (ale cărei constatări și dispoziții au fost preluate ulterior în cuprinsul hotărârii nr. 661/02.03.2007, dar numai cu privire la suprafața de 36,78 ha) validarea anexei 37 din 09.06.2006, întocmită de Comisia locală de fond funciar Snagov, prin care s-a recunoscut dreptul lui B. asupra suprafeței solicitate, cu toate că actele doveditoare depuse la dosarul administrativ nu atestau calitatea acestuia de persoană îndreptățită la retrocedare, faptă ce a avut ca urmare cauzarea unui prejudiciu statului român în cuantum de 9.523.769 euro, reprezentând valoarea bunului imobil retrocedat, sumă ce constituie totodată un folos necuvenit pentru inculpații B., C. și membrii grupului infracțional organizat.

Curtea a reținut că cererea de revizuire formulată de condamnatul A. tinde la reformarea hotărârii de condamnare pentru a se reține că inculpatul A. nu a votat în favoarea validării anexei 37 întocmită de Comisia locală Snagov și înregistrată sub nr. x din 10.03.2006 prin care s-a recunoscut îndeplinirea de către inculpatul B. a condițiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 46,78 ha situat în Pădurea Snagov, în cadrul ședinței Comisiei județene de fond funciar Ilfov din 07.07.2006, teza revizuentului fiind în sensul că acesta s-ar fi abținut de la vot sau chiar ar fi votat împotrivă. Pentru a se reține această situație de fapt revizuentul a arătat că s-a descoperit o împrejurare nouă legată de identificarea persoanei care a redactat procesul-verbal al ședinței și a invocat săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în legătură cu același proces-verbal, falsul vizând consemnarea rezultatului votului.

Curtea a reținut că identificarea persoanei care a redactat procesul-verbal nu constituie o împrejurare care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, astfel încât nu sunt respectate cerințele prevăzute de art. 453 alin. (4) din C. proc. pen. pentru admisibilitatea temeiului prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., considerând că elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu pentru care a fost condamnat inculpatul A. nu au nicio legătură cu identitatea persoanei care a redactat procesul-verbal al ședinței Comisiei Județene Ilfov de fond funciar, iar împrejurarea că martorul D. este cel care a întocmit procesul-verbal nu influențează cu nimic concluziile instanței privind acțiunile reținute în sarcina inculpatului A. prin sentința de condamnare. Astfel, a constatat că inculpatului i s-a reținut în sarcină, pe de o parte, îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu legată de analiza actelor depuse de B. în susținerea cererii de retrocedare a suprafeței de 46,78 ha din Pădurea Snagov și, pe de altă parte, aprobarea în comisie a cererii de restituire, prin exprimarea votului favorabil.

De asemenea, s-a constatat că încălcarea atribuțiilor de serviciu prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, art. 6 lit. c) și art. 79 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 a fost realizată nu doar prin votul exprimat, ci și prin modul în care inculpatul a analizat, în calitate de jurist, condițiile pentru formularea notificării, respectiv respectarea termenelor prevăzute de lege, dar și documentele care au justificat, pe de o parte, calitatea de succesor al titularului dreptului de proprietate cu privire la care se solicita reconstituirea și, pe de altă parte, calitatea de proprietar asupra Pădurii Snagov - trunchiul Fundul Sacului a fostului E., al cărui succesor se pretindea.

În concluzie, Curtea a apreciat că, în realitate prin aspectul de pretinsă noutate se urmărește prelungirea probatoriului administrat în cauză pentru dovedirea unei situații contrare celei constate, aspect inadmisibil în procedura pendinte, consemnând și că martorul D., despre care se susține că s-ar fi descoperit cu caracter de noutate faptul că ar fi redactat procesul-verbal, a fost audiat în faza de urmărire penală și reaudiat în faza de cercetare judecătorească și a fost întrebat atât dacă a redactat procesul-verbal în discuție, cât și despre împrejurările esențiale ale cauzei legate de dezbaterile care au avut loc în ședință și despre vot.

În ceea ce privește al doilea motiv de revizuire invocat, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Curtea a reținut că acesta privește săvârșirea infracțiunii de fals intelectual cu prilejul întocmirii procesului-verbal al ședinței Comisiei județene Ilfov de fond funciar din 07.07.2006 - înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, considerând că nu se impune să se constate falsul în cadrul procedurii de revizuire întrucât problema modului în care a votat inculpatul A. a fost analizată în hotărârea de condamnare și nu reprezintă o chestiune nouă care să justifice reformarea hotărârii.

Curtea a apreciat că teza probatorie care se solicită a fi avută în vedere ca efect al constatării falsului intelectual și care să justifice o soluție diametral opusă față de cea pronunțată de instanță nu este nouă, cu privire la această teză probatorie, legată de modul în care a votat inculpatul A. administrându-se numeroase mijloace de probă, care au fost analizate de procuror pentru a dispune trimiterea în judecată și de instanța de apel pentru a dispune condamnarea. S-a reținut că votul inculpatului și poziția acestuia față de aprobarea anexei 37 a fost stabilită de instanța de condamnare nu doar pe baza procesului-verbal cu privire la care se arată că a fost întocmit prin fals intelectual, dar și pe baza analizei declarațiilor de martori, a declarațiilor coinculpaților și a înscrisurilor constând în însemnările inculpatului F. și raportul întocmit de martorul G. cu privire la aprobarea cererii inculpatului B. în ședința din 07.070.2006 a Comisiei județene Ilfov de fond funciar, raport depus la Direcția Silvică București.

Suplimentar, Curtea a reținut că nu doar votul exprimat a constituit temeiul reținerii în sarcina inculpatului a săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, ci și modul în care au fost analizate condițiile de restituire și documentele depuse în susținerea cererii de retrocedare a terenului, astfel încât este incident și în acest caz textul art. 453 alin. (4) teza finală din C. proc. pen.

În concluzie, Curtea a constatat că toate aspectele invocate de A. în susținerea cererii de revizuire nu constituie altceva decât critici aduse sentinței de condamnare și solicitări de prelungire a probatoriului administrat în cadrul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, iar motivele invocate nu constituie împrejurări care să nu fi fost analizate de instanță la pronunțarea hotărârii de condamnare și nu constituie împrejurări care să afecteze temeinicia acestei hotărâri.

Împotriva sentinței penale nr. 2/F/CC din data de 04 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, a declarat apel revizuentul A., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei penale nr. 382/A pronunțată la data de 17.12.2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016 și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la Curtea de Apel Brașov, secția penală.

În motivele scrise, revizuentul a arătat în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. că procesul-verbal al ședinței Comisiei judefene de fond funciar Ilfov din 07.07.2006 a fost scris de către martorul D., aspect ce nu a fost cunoscut instanței la data judecării cauzei, iar această împrejurare, în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, întrucât martorul D. este singura persoană care are cunoștință despre consemnarea rezultatului votului în ceea ce-l privește, respectiv menționarea eronată a sa la voturile "pentru" deși poziția avută în timpul dezbaterilor (consemnată ca atare în acest proces-verbal) a fost de amânare a luării unei decizii în acea ședință.

Revizuentul a arătat că, contrar a ceea ce a reținut instanța, în realitate martorul D. nu a fost întrebat niciodată nici în faza de urmărire penală, nici în faza de judecată, dacă a redactat procesul-verbal din data de 07.07.2006 al ședinței Comisiei județene de fond funciar Ilfov, menționând că, în cursul procesului-penal, martorul D. a dat trei declarații și în acele împrejurări a fost întrebat cu privire la aspecte generale privind modul de desfășurare a ședințelor Comisiei județene de fond funciar Ilfov și modul de întocmire a proceselor-verbale de ședință. Din analiza declarațiilor date de martorul D. în datele de 17.03.2016, 11.04.2016 și 19.01.2018, revizuentul precizează că rezultă indubitabil că martorul nu a fost întrebat, iar el nu a declarat nimic concret cu privire la întocmirea procesului-verbal din data de 07.07.2006 al ședinței Comisiei județene Ilfov de fond funciar, în condițiile în care chiar el este persoana care a întocmit acest proces-verbal, în schimb martorul descriind cu lux de amănunte aspecte de fapt cu privire la lucrarea făcută de el în anul 2004 pe aceeași speță, întocmirea referatului și semnarea hotărârii comisiei județene.

În continuare, a arătat că tot ceea ce a susținut în sedință dobândește valoare probatorie favorabilă în condițiile în care poziția sa ar fi fost consemnată de martorul D. în mod corect în procesul-verbal, respectiv propunerea de amânare a luării unei decizii până la momentul la care Direcția Silvică va finaliza dosarul având ca obiect anularea hotărârii Comisiei județene nr. 7/2004, proces aflat în faza recursului. S-a mai precizat că nu există nicio dovadă că, ulterior exprimării acestei poziții, și-ar fi schimbat opinia în sensul de a fi fost de acord cu aprobarea cererii, or, tocmai acest element esențial trebuie lămurit prin audierea martorului D..

Cu referire la cel de-al doilea caz de revizuire invocat, cel prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a arătat că singurele discuții în care și-a exprimat poziția cu privire la cererea lui B. de retrocedare a suprafejei de 46,78 ha din Pădurea Snagov au fost cele oficiale, în ședința din data de 07.07.2006, în care a propus amânarea luării unei decizii, astfel că nu se poate pune problema existenței vreunei probe ca anterior sau ulterior sedinței să fi exprimat o poziție împotrivă, în discuții informale sau în mod oficial.

Revizuentul a solicitat să se constate că declarațiile martorilor audiați în cauză și menționați în sentința penală apelată cu privire la votul exprimat sunt întemeiate pe consemnările din procesul-verbal din data de 07.07.2006 privind rezultatul votului, însă această parte a procesului-verbal este falsificată, existând indicii clare de falsificare intelectuală, ce trebuie avute în vedere la soluționarea apelului și care impun să se cerceteze și să se constate falsul în cadrul procedurii de revizuire potrivit art. 454 alin. (2) din C. proc. pen.

S-a mai precizat de către revizuent că declarația inculpatului F. nu poate fi reținută întrucât evidențele despre care face vorbire conțin informații contradictorii cu cele din procesul-verbal de ședință din data de 07.07.2006, respectiv potrivit evidențelor sale au fost exprimate 10 voturi (9 pentru și 1 împotrivă), potrivit procesului-verbal din data de 07.07.2006 în partea referitoare la consemnarea rezultatului votului au fost exprimate 11 voturi (1+8 pentru și 1+1 împotrivă), iar în partea referitoare la semnăturile membrilor comisiei care și-au exprimat votul au fost exprimate 12 voturi.

De asemenea, a apreciat că raportul întocmit de martorul G. și însemnările inculpatului F. se coroborează cu declarațiile de martori și de inculpați și întăresc faptul că nu a votat împotrivă, ci a propus amânarea.

Contrar celor reținute de instanța de fond, revizuentul a arătat că doar votul exprimat a constituit temeiul reținerii în sarcina sa a săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu și dacă în acest proces-verbal ar fi fost menționată în mod corect poziția pe care a avut-o în sedința din 07.07.2006, respectiv amânarea luării unei decizii, nu era posibilă pronunțarea soluției de condamnare.

Examinând apelul declarat de apelantul revizuent A., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală constată că este nefondat, din următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri, și, în același timp, având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

Conform dispozițiilor art. 453 din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi solicitată când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Pentru a fi incident temeiul invocat de către revizuent, prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., din coroborarea acestor dispoziții cu cele ale art. 453 alin. (3) și (4) din C. proc. pen., astfel cum au fost reconfigurate prin Decizia Curții Constituționale nr. 2/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 05 mai 2017, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este supusă unei duble condiționări, respectiv ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, complet necunoscute instanței care a soluționat cauza și să poată dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate, adică să conducă la o soluție diametral opusă celei dispusă prin aceasta.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, judecătorul fondului a stabilit că împrejurările la care revizuentul a făcut trimitere în cererea formulată nu sunt de natură a conduce la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită revizuirea și nu au aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate, motiv pentru care, în cauză, nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen.

Astfel, în acord cu prima instanță, Înalta Curte observă că revizuentul a invocat doar în mod formal motivul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., de vreme ce, în cuprinsul cererii de revizuire, nu a făcut referire la fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanțele care au dispus condamnarea.

Sub acest aspect, se impune a se sublinia că, în jurisprudența instanței supreme, s-a reținut că expresia fapte sau împrejurări vizează probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, și anume orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, încetare a procesului penal ori de condamnare (decizia nr. 983 din 10 martie 2011, www.x.ro).

Deopotrivă, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., se impune ca faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă vizând o faptă sau împrejurare ce a fost cunoscută și avută în vedere de către instanță la soluționarea cauzei (Decizia nr. 3050 din 28 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, redată în extras în H., I., J. - C. proc. pen.. Texte. Jurisprudență. Hotărâri C.E.D.O., ediția a 2-a, Editura Hamangiu, 2008), căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea, situație de natură a afecta principiul securității raporturilor juridice, componentă a procesului echitabil.

Elementele de probă noi la care se referă textul de lege trebuie să fie de natură a demonstra fie că faptul constatat nu a existat, fie că cel condamnat nu a luat parte la comiterea lui. Nu pot fi considerate "noi", în sensul cerut de lege, probele care aduc doar argumente noi, care completează mijloacele de probă deja administrate, jurisprudența în materia revizuirii fiind bine stabilită în ceea ce privește inadmisibilitatea cererilor prin care se tinde la prelungirea probatoriului sau reexaminarea materialului probator pe baza căruia a fost pronunțată hotărârea inițială (printre altele: deciziile penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, nr. 32/A din 28 ianuarie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, nr. 152/A din 27 aprilie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 și nr. 40/A din 14 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, nepublicate).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în mod constant, că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un defect fundamental, care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, iar atunci când este/devine cunoscut în cursul procesului, părțile au la îndemână căile ordinare de atac. Altfel, în această ultimă situație, modificarea unei hotărâri definitive pe calea unui recurs extraordinar ar constitui o violare a dreptului de acces la justiție. Simpla divergență de păreri asupra aceleiași chestiuni pusă în discuție nu va putea reprezenta un asemenea "defect fundamental" și nu poate justifica desființarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat (cauzele Stanca Popescu împotriva România, hotărârea din 7 iulie 2009, și Pravednaya împotriva Federației Ruse, hotărârea din 18 noiembrie 2004).

Pentru a se putea examina caracterul nou și necunoscut al faptelor sau împrejurărilor prezentate instanței învestită cu soluționarea cererii de revizuire, criteriul îl reprezintă lucrările dosarului, întrucât doar astfel se poate verifica dacă aceste elemente au fost cunoscute de către instanțele ordinare care au pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Analizând, în raport cu aceste considerații, cererea formulată, se observă că, prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, revizuentul nu a invocat împrejurări noi, în sensul mai sus menționat, ci a adus critici hotărârilor judecătorești de condamnare și modului în care instanțele au interpretat probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Astfel, în cuprinsul cererii, revizuentul a formulat apărări cu privire la identificarea persoanei care a redactat procesul-verbal din data de 07.07.2006 al ședinței Comisiei județene de fond funciar Ilfov în persoana martorului D., martor care nu a fost întrebat, cu prilejul celor trei declarații date, dacă a întocmit acest proces-verbal. Practic, prin acest aspect de pretinsă noutate, revizuentul urmărește repunerea în discuție a probatoriului administrat în cauză, în sensul de a i se da o altă interpretare, pentru dovedirea unei situații contrare celei constate, susținând că acesta relevă nevinovăția sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu pentru care a fost condamnat.

Or, în condițiile în care toate aspectele învederate în cuprinsul cererii de revizuire au fost cunoscute de către instanța de condamnare și au fost analizate atât în fond, cât și în apel, în mod corect, Curtea de Apel Brașov a reținut că revizuentul nu a invocat fapte sau împrejurări noi care să fie de natură a conduce la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să permită revizuirea și să aibă aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare pronunțate, așa cum cer dispozițiile art. 459 alin. (3) lit. e) raportat la art. 453 alin. (4) din C. proc. pen.

Pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este necesar ca înscrisul autentic sau sub semnătură privată declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii să fi servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere și ca înscrisul falsificat să fi avut o contribuție determinantă la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, adică opinia instanței să se fi format pe baza acelui înscris.

În acest context, Înalta Curte reține că nu se impune să se dea eficiență prevederilor art. 454 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul de a se constata, în procedura revizuirii, falsul înscrisului constând în procesul-verbal din data de 07.07.2006 al ședinței Comisiei județene de fond funciar Ilfov, întrucât teza probatorie avută în vedere de revizuent ca efect al constatării falsului și care să justifice o soluție diametral opusă nu este o noutate, iar cu privire la modul în care a votat revizuentul au fost administrate numeroase mijloace de probă (declarațiile revizuentului inculpat, declarațiile celorlalți coinculpați, declarațiile martorilor, membri ai Comisiei județene de fond funciar Ilfov, înscrisuri).

Înalta Curte, observă că instanța de apel a constatat că nu doar votul exprimat de către revizuent a constituit temeiul reținerii în sarcina sa a săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, ci și modul în care au fost analizate condițiile de restituire și documentele depuse în susținerea cererii de retrocedare a terenului.

De asemenea, Înalta Curte constată că înscrisul fals, respectiv procesul-verbal din data de 07.07.2006 al ședinței Comisiei județene de fond funciar Ilfov, nu a servit ca temei al hotărârii de condamnare a revizuentului și nici nu a avut o contribuție determinantă la pronunțarea hotărârii de condamnare, instanța analizând întreg materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, și numai după coroborarea tuturor probelor a constatat că faptele inculpatului revizuent întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave. Prin urmare, instanța de apel a avut în vedere la pronunțarea soluției de condamnare a inculpatului revizuent inclusiv raportul de expertiză criminalistică nr. 100 din data de 07.08.2017.

În concluzie, Înalta Curte reține că motivele invocate de revizuent au fost analizate de instanța de apel la pronunțarea hotărârii de condamnare și nu constituie împrejurări care să justifice reformarea hotărârii, astfel că cererea de revizuire formulată de revizuent nu este adminsibilă în principiu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 2/F/CC din data de 04 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Va obliga apelantul revizuent A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva sentinței penale nr. 2/F/CC din data de 04 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă apelantul revizuent A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2022.