ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 281/1946

Ședința publică din data de 04 mai 2022

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36 din data de 4 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021 în baza art. 547 alin. (4) C. proc. pen. s-a constatat imposibilitatea obiectivă de reconstituire a dosarului nr. x. II 269-1946, în care a fost pronunțată decizia penală nr. 184/1946 de către Curtea de Apel Cluj și, s-a comunicat Tribunalului Cluj, secția civilă toate demersurile făcute în cauză și răspunsurile primite.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta A. a formulat acțiune în constatare împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând a se constata că antecesorul reclamantei, B. - decedat în data de 28.08.1990 - a fost persecutat politic de regimul comunist și a fost supus unei condamnări politice, fiind privat de libertate timp de 5 ani, pentru delictul crimă de război, conform deciziei nr. 281/1946 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

În dezvoltarea motivelor s-a arătat că la data de 4 octombrie tatăl reclamantei, B. prin decizia nr. 281/1946 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost condamnat la 5 ani de temniță grea, degradare civică pe termen de 5 ani și confiscarea averii pentru delictul crimă de război, prevăzut și calificat de art. 2 lit. e) din Decretul-Lege nr. 312/1945 și în baza art. 3 alin. (2) din aceeași lege coroborat cu art. 157 pct. 1 lit. b) din C. pen. din 1936.

Caracterul politic al condamnării a menționat că reiese din următoarele:

- Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 281/1946 a aplicat pedeapsa dată pentru pretinsa săvârșire de crimă de război prevăzut de art. 2 lit. e) din Decret-Lege nr. 312/1945, deși hotărârea nu constată elementele constitutive al acestei infracțiuni, respectiv Curtea încadrează greșit faptele puse în sarcina condamnatului B. fără să fi luate în considerare probele administrate în apărarea lui. Chiar textul deciziei nr. 281/1946 a Curții de Apel Cluj, pagina 2 alin. (10) prevede că "nu sunt dovezi că B. a bătut și el" doar a fost la fața represalii descrise de martori.

Numai doi martori, C. și D. au depus mărturii în defavoarea lui B., în timp ce din depozițiile mai multor martori au reieșit stări de fapt favorabile condamnatului B., din care se poate conchide că a ajutat atât pe românii cât și pe evreii în timpul războiului cu informații și cu alimente, a eliberat un grup de peste 100 muncitori români pe care trebuia să le escorteze etc.

Coroborând depozițiile martorilor ascultați în cauză, atât din partea apărării, cât și din partea acuzării, respectiv cu declarația condamnatului B., este evident că (presupusele) fapte săvârșite nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de crimă de război, iar dovezile favorabile inculpatului au fost desconsiderate din motive politice.

- Art. 5 și 8 din Constituția României din 1923 asigura fără deosebire de limbă și religie tuturor cetățenilor români, toate libertățile și drepturile egal în fața legii. Decretul-Lege nr. 312/1945 prin înființarea unor infracțiuni noi, pedepse și instanțe extraordinare și norme de procedură speciale, a restrâns aceste drepturi și libertăți constituționale.

Acest Decret a creat infracțiuni noi, care nu existau în momentul pretinsei fapte comise de condamnatul B.. Prin urmare, aplicarea decretului pentru pretinse fapte comise în anul 1944 a încălcat principiul neretroactivității legilor penale, consacrat de art. 14 și 38 din Constituția României din 1923, prin pedepsirea unor fapte din trecut, neincriminate la momentul presupusei lor săvârșiri. Aplicarea în cauză a Decretului-Lege nr. 312/1945 încalcă însă și principiul neretroactivității legii penale, și a adagiului de drept penal fundamental al repercusiunii penale, respectiv: nulla poena sine lege, nullum crimen sine lege, asigurat în mod categoric și de C. pen. în vigoare la data respectivă.

- Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 281/1946 nu a motivat cu nimic soluția dată, pentru că motivele aduse pentru susținerea deciziei penale contrazic în mod neechivoc dispozitivul hotărârii. Prima parte a deciziei repetă din nou cele arătate și invocate de actul de acuzare. Instanța, în mod greșit a luat în considerare declarațiile martorilor din faza de urmărire penală, și nu probatoriul administrate în fața ei. Conform declarațiilor martorilor administrate în fața instanței, nici un martor nu are o depoziție care ar fi apt pentru stabilirea elementelor constitutive al crimei de război. Nici un martor nu vorbește de represiune colectivă, săvârșită în scop de persecuție politică și din motive rasiale, nu vorbește despre ură și nu vorbește despre fapte săvârșite din categoria celor necesare pentru ca B. să fi fost declarat criminal de război, ci din contră, fiecare martor ascultat în fața instanței a declarat că era un om de omenie, că a ajutat pe unul și pe altul, că a atras atenția unuia sau altuia în diferite moduri. S-a stabilit în fapt că a fost înrolat ca militar și ca atare a asistat la strângerea civililor - nu de bunăvoie - ci fiind ordonat să procedeze în acest fel. Toate aceste elemente nu au fost luate în considerare și nu au fost invocate în motivarea deciziei.

- Se poate observa că după eliberare (12 mai 1951), condamnatul B. a făcut toate demersurile în vederea integrării în societate și în vederea ducerii unei vieți normale: a cerut reabilitarea, care a fost respinsă; în anul 1961 a cerut Tribunalului Tg. Lăpuș repunerea în drepturile cetățenești.

- Prin Decretul nr. 432/1955 emis de Marea Adunare Națională se grațiază în întregime cei condamnați la pedepse privative de libertate până la 10 ani, inclusiv pentru săvârșirea de crime de război.

- Prin Hotărârea nr. 525/1991 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr. 118/1990 din județul Maramureș, a fost admisă cererea depusă de către numitul E., soția fostului deținut politic, prin care a solicitat recunoașterea ca vechime în muncă a perioadei 04.10.1946-12.05.1951 când soțul, B. a executat o perioadă privativă de libertate în baza unui hotărâri judecătorești rămasă definitivă pentru infracțiuni politice.

De asemenea, prin Hotărârea nr. 108 din 1993 emisă de către Comisia pentru aplicarea Decretului-Lege 118/1990 din județul Cluj a fost admisă cererea petiționarului E., soția fostului deținut politic B. și a fost constatată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (2) din Decretul-Lege nr. 118/1990, modificat prin Legea 53/1993.

Prin urmare, de două ori, a fost constatată calitatea de deținut politic a decedatului B., totodată a fost recunoscută și soției E. calitate de beneficiară al Decretului-Lege nr. 118/1990.

- Condamnarea politică al lui B. a pecetluit atât viața lui, cât și a familiei, fiindcă soția lui cu doi copii minori a rămas fără niciun venit, a fost nevoit să trăiască din mila vecinilor și cunoștințelor după care a primit avizul de părăsire a țării în RS Cehoslovacia în anul 1947, unde trăiau părinții ei. De asemenea, trebuie menționate și persecuțiile după eliberare, respectiv ani de zile au existat probleme cu locul de muncă, schimbarea continuă a serviciului fără venituri. Soția lui B. s-a reîntors în țară în anul 1955, după care s-au născut încă doi copii, iar familia întregită la 6 persoane a trăit ani de zile în umbra sărăciei crunte, într-o nesiguranță și umilință continuă.

- Se arată faptul că natura politică a condamnării reiese din chiar nerespectarea dreptului material și procesual în vigoare în perioada represiunii faptei, în mod caracteristic dictaturii de tip sovietic. Ignorarea mijloacelor de probă în favoarea lui B., condamnarea acestuia pentru o faptă penală a cărei latură obiectivă este incompatibilă cu faptele reținute în defavoarea sa, aplicarea unor măsuri coercitive de natură politică după ispășirea pedepsei, în general încălcarea crasă a principiilor consacrate prin normele constituționale ale vremii rezultă într-un caracter politic vădit al hotărârii de condamnare, privită nu numai prin prisma aplicării dreptului material penal ci și din prisma celui procesual, administrativ și constituțional.

Tribunalul Cluj, secția civilă a dispus reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată condamnarea persoanei decedate B. și a sesizat Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 544 alin. (1) și art. 545 alin. (1) din C. proc. pen.

Verificând cauza prin prisma motivelor invocate, Curtea a dispus comunicarea dosarului nr. x. II 269-1946 în care a fost pronunțată decizia penală nr. 184/1946 de către Curtea de Apel Cluj sau a oricăror înscrisuri din dosar sau în legătură cu dosarul către Compartimentul Arhivă din cadrul Curții de Apel Cluj (având în vedere că sediul Curții de Apel a fost la Cluj ulterior, Cluj-Napoca, în afara perioadei 1940-1944, când, în urma Dictatului de le Viena, Curtea de Apel Cluj a fost mutată la Sibiu), Compartimentul Arhivă din cadrul Tribunalului Cluj (având în vedere că prin Legea nr. 5/1952 au fost desființate curțile de apel), la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la Arhivele Naționale - Serviciul Arhive Naționale Istorice Centrale și la Arhivele Naționale - Serviciul Județean Cluj, iar răspunsurile vor fi comunicate instanței solicitante.

Având în vedere că au fost epuizate toate demersurile rezonabile și nu s-au putut reconstitui înscrisurile, vom constata imposibilitatea obiectivă de reconstituire a dosarului nr. x. II 269-1946 în care a fost pronunțată decizia penală nr. 184/1946 de către Curtea de Apel Cluj.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel apelanta A., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate cu consecința reconstituirii dosarului penal nr. P. 369/1946, în care a fost pronunțată decizia penală nr. 281/1946 de către Curtea de Apel Cluj și, totodată, îndreptarea erorilor materiale strecurate în minuta penală nr. 36/2022 și în sentința penală nr. 36/2022.

Examinând apelul formulat de apelanta A., în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Se observă că apelanta A. a solicitat reconstituirea dosarului penal nr. P. 369/1946, în care a fost pronunțată decizia penală nr. 281/1946 de către Curtea de Apel Cluj.

În acest sens, Tribunalul Cluj, secția civilă a dispus reconstituirea dosarului în care a fost pronunțată condamnarea persoanei decedate B. și a sesizat Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 544 alin. (1) și art. 545 alin. (1) din C. proc. pen.

Totodată, s-a dispus comunicarea dosarului nr. x. II 269-1946 în care a fost pronunțată decizia penală nr. 184/1946 de către Curtea de Apel Cluj sau a oricăror înscrisuri din dosar sau în legătură cu dosarul către Compartimentul Arhivă din cadrul Curții de Apel Cluj (având în vedere că sediul Curții de Apel a fost la Cluj ulterior, Cluj-Napoca, în afara perioadei 1940-1944, când, în urma Dictatului de le Viena, Curtea de Apel Cluj a fost mutată la Sibiu), Compartimentul Arhivă din cadrul Tribunalului Cluj (având în vedere că prin Legea nr. 5/1952 au fost desființate curțile de apel), la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la Arhivele Naționale - Serviciul Arhive Naționale Istorice Centrale și la Arhivele Naționale - Serviciul Județean Cluj, iar răspunsurile vor fi comunicate instanței solicitante.

Deși au fost făcute toate demersurile în vederea reconstituirii dosarului solicitat de apelantă, Curtea de Apel Cluj nu a putut să reconstituie înscrisurile aferente dosarului.

Drept urmare, având în vedere imposibilitatea obiectivă de reconstituire a dosarului nr. x. II 269-1946, în care a fost pronunțată decizia penală nr. 184/1946 de către Curtea de Apel Cluj Înalta Curte, constată hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică și, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 4 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 4 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 mai 2022.