ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 84/CO din 17 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, între altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, a fost repspinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de către contestatorul condamnat A., de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., art. 47 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., art. 195 C. pen., art. 1369 C. civ., art. 1357 C. civ. și art. 74 C. pen.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a arătat că, determinarea condițiilor de admisibilitate a unei excepții de neconstituționalitate, presupune examinarea dispozițiilor art. 32 alin. (1) C. proc. civ. și art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, respectiv:

"Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție; d) justifică un interes."

S-a mai notat că, art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 prevede următoarele:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Sintetizând, Curtea a constatat că, pentru admisibilitatea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, este necesară întrunirea mai multor condiții, respectiv, existența unui litigiu pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, calitatea de parte sau de procuror care participă în proces a titularului cererii, obiectul excepției de neconstituționalitate să vizeze o lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare ori care, deși nu mai este în vigoare, continuă să producă efecte juridice, legea/dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se invocă să aibă legătură cu soluționarea cauzei și lipsa unei decizii de constatare a neconstituționalității dispozițiilor legale criticate.

În speță, Curtea a constatat că, deși dispozițiile legale prev. de art. 421 pct. 2 lit. a) și b) C. proc. pen.., art. 47 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., art. 195 C. pen., art. 1369 C. civ., art. 1357 C. civ. și art. 74 C. pen. criticate de inculpat ca fiind neconstituționale fac parte din legi aflate în vigoare, nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioara a Curții Constituționale (cu excepția art. 421 pct. 2 lit. a) fraza a doua teza întâi din C. proc. pen.) și au fost invocate de către o parte din proces în contextul existenței unui litigiu pe rolul unei instanțe judecătorești, acestea nu au legătură cu obiectul contestației la executare deduse judecății, întemeiate pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.

Pentru a analiza legătura excepției invocate cu soluționarea cauzei, Curtea a avut în vedere că aceasta poate fi stabilită în urma unei aprecieri concrete cu privire la particularitățile speței, atât prin evaluarea aplicabilității textului criticat în cauză, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Curtea a reținut și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, "din interpretarea rațională a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, rezultă că legătura dintre legile a căror neconstituționalitate se invocă și modul de soluționare a cauzei trebuie să fie evidentă și de natură a produce consecințe directe asupra soluției ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepției de neconstituționalitate. Iar această concluzie se sprijină inclusiv pe interesul pe care justițiabilul îl are în promovarea unei asemenea cereri, respectiv ca, în raport de situația sa specifică, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor legi care au un rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei sale, iar nu a oricărei legi ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces, fără a influența însă modul de rezolvare a acestuia" (Decizia nr. 955 din 17 octombrie 2017, nepublicată, Decizia nr. 234 din 11 decembrie 2017, nepublicată).

În acest context, s-a susținut că, raportul prevederii contestate cu soluționarea cauzei, trebuie să privească incidența respectivei prevederi asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, sens în care se recurge la o analiză in abstracto a modului în care decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției este de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul aflat în curs de judecată (indiferent de stadiul acestuia).

Curtea a mai arătat că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea Constituțională a statuat că "au legătură cu soluționarea cauzei, toate dispozițiile legale de drept substanțial și de drept procedural care vizează drepturile subiective deduse judecății și fac posibilă desfășurarea și finalizarea procedurii judiciare".

Față de aceste considerente, Curtea a apreciat că în această procedură, pot fi invocate excepții de neconstituționalitate doar cu privire la dispoziții de drept execuțional, ce vizează punerea în executare a hotărârilor penale.

S-a remarcat că, prin argumentele prezentate nu au fost invocate veritabile excepții de neconstituționalitate, ci s-a criticat modul în care au fost aplicate dispoziții legale, incidente în soluționarea unui conflict de natură penală.

S-a concluzionat, astfel, că, excepțiile invocate nu au legătură cu obiectul cauzei - contestație la executare, ci vizează strict fondul cauzei și modul în care instanțele de fond și de apel au înțeles să aplice dispozițiile legale în materie penală și civilă și să dispună condamnarea petentului pe latură penală și obligarea acestuia la despăgubiri pe latură civilă.

Pe cale de consecință, s-a constatat că nu este îndeplinită una dintre condițiile de sesizare a Curții Constituționale.

*

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., art. 47 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., art. 195 C. pen., art. 1369 C. civ., art. 1357 C. civ. și art. 74 C. pen., din cuprinsul deciziei penale nr. 84/CO din 17 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a declarat recurs contestatorul condamnat A., la data de 23 martie 2022, conform mențiunilor de pe înscrisul aflat la dosar ÎCCJ.

Examinând, cu prioritate, excepția tardivității recursului declarat de recurentul A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Conform dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen.., "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen".

În fine, dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., prevăd că:

(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

În incidența dispozițiilor legale precitate, Înalta Curte constată că hotărârea prin care Curtea de Apel București a respins, printre altele, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată la data de 17 martie 2022, fără ca în cuprinsul acesteia să se menționeze ora la care s-a pronunțat hotărârea.

Dezlegând problema momentului (dies a quo) de la care se calculează termenul procedural pe ore în situația în care nu se cunoaște ora pronunțării actului procedural care a determinat curgerea lui, doctrina și jurisprudența (Î.C.C.J. - S.pen. decizia nr. 107/2017, decizia nr. 164/2017, decizia nr. 384/2020) au statuat că, în acest caz, termenul începe să curgă de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit actul procedural.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că termenul de 48 de ore în care recurentul A. putea recura decizia nr. 84/CO a Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub aspectul soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a început să curgă la sfârșitul zilei de 17 martie 2022, ora 24:00, și era, în mod evident, depășit în ziua de 23 martie 2022, când s-a declarat recurs.

Având în vedere redactarea neechivocă a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și caracterul lor de strictă interpretare și aplicare, rezultă că termenul de 48 de ore în care poate fi declarat recursul, curge de la pronunțare, iar nu de la comunicare, fără să existe vreo derogare expresă.

În consecință, calea de atac formulată de recurentul A., la data de 23 martie 2022, a fost exercitată după expirarea termenului legal de 48 de ore de la pronunțare, fiind, așadar, tardivă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., art. 47 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., art. 195 C. pen., art. 1369 C. civ., art. 1357 C. civ. și art. 74 C. pen., din cuprinsul deciziei penale nr. 84/CO din 17 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., art. 47 rap. la art. 193 alin. (2) C. pen., art. 195 C. pen., art. 1369 C. civ., art. 1357 C. civ. și art. 74 C. pen., din cuprinsul deciziei penale nr. 84/CO din 17 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2022.