ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 63/2021 din 09 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 8119/14.11.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta A., la data de 25 noiembrie 2021.

La termenul de judecată acordat, din data de 20 ianuarie 2022, stabilit pentru judecata recursului, instanța, din oficiu, a pus în discuție inadmisibilitatea căii de atac, având în vedere că, în acest dosar, este vorba despre o cerere de recurs care a fost perimată, pe vechiul C. proc. civ., și împotriva acelei constatări de perimare recurenta a declarat recurs.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, inadmisibilitatea căii de atac declarate în cauză, Înalta Curte urmează să o admită și să respingă recursul, ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit, și a căilor de atac.

În speță, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii prin care s-a constatat perimat un alt recurs exercitat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 8119 din 14 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul București.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

Din textul legal citat rezultă că hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispozițiile art. 299 C. proc. civ.

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

În consecință, legea nu prevede în general posibilitatea de a se ataca o hotărâre dată asupra recursului cu alt recurs.

Astfel, cu referire la dispozițiile procedurale care circumstanțiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea dreptului la recurs (având în vedere sistemul unicității căilor de atac).

A fortiori, întrucât perimarea este un simplu incident în judecarea cauzei, incident care se rezolvă în cursul judecății pe cale de excepție, nu se poate admite ca, pentru hotărârea prin care se rezolvă acest incident, să existe o cale de atac pe care legea nu o îngăduie cu privire la hotărârea asupra fondului, astfel că, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării, au caracter irevocabil.

Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menționează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de față.

Aceasta, întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului (altfel spus, recurs la recurs), după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și de art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Or, hotărârea pronunțată asupra perimării, care reprezintă un incident procedural, poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequitur principale").

Chiar dacă în dispozitivul hotărârii atacate s-a menționat "Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare", potrivit principiului legalității căilor de atac, o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de mențiunile din dispozitiv.

Așadar, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Având în vedere principiul legalității, conform căruia căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite de normele legale, indicarea greșită în dispozitivul hotărârii a posibilității exercitării recursului nu dă dreptul părții să promoveze o cale de atac neprevăzută de lege.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Ca atare, cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legal reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în speță în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., de la 1865, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 63/2021 din 09 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 63/2021 din 09 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2022.