ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2751/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la 5 iulie 2018, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L, drepturi salariale.

În baza art. 132 C. proc. civ. instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a VIII- a conflicte de muncă și asigurări sociale și a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Botoșani.

Cauza a fost înregistrată la 22 ianuarie 2019, după declinare, pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, sub număr de dosar x/2018

Prin sentința nr. 342 din 23 iunie 2020, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. - CII C. - prin lichidator D..

A constatat că reclamantul a prestat activitate în calitate de paznic la societatea pârâtă, în baza unui contract individual de muncă, cu normă întreagă, în perioada 24.09.2014-30.04.2015, cu un salariu lunar egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată din acest interval.

A constatat dreptul acestuia de a beneficia de:

- diferențele salariale pentru intervalul 1.11.2014-30.04.2015 dintre salariul calculat pentru un program de 2 ore/zi și cel cuvenit pentru un program normal de lucru de 8 ore/zi;

- indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada 24.09.2014-30.04.2015 calculată potrivit art. 150 alin. (2) din Codul Muncii.

Prin cererea formulată la 13 iulie 2020 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 342 din 23 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2018.

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 15 iulie 2020, Tribunalul Botoșani a admis cererea de îndreptare a erorii materiale din minuta pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2018, în sensul că: la aliniatul 2 din minută se va consemna corect: "Constată că reclamantul a prestat activitate în calitate de paznic la societatea pârâtă, în baza unui contract individual de muncă, cu normă întreagă, în perioada 24.09.2014-2.06.2015, cu un salariu lunar egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată din acest interval", cum este corect în loc de: "Constată că reclamantul a prestat activitate în calitate de paznic la societatea pârâtă, în baza unui contract individual de muncă, cu normă întreagă, în perioada 24.09.2014-30.04.2015, cu un salariu lunar egal cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată din acest interval", cum greșit s-a consemnat; la aliniatul 3 liniuța 1 și 2 din minută se va consemna corect:, Constată dreptul acestuia de a beneficia de:

- diferențele salariale pentru intervalul 1. l1.11.2014-2.06.2015 dintre salariul calculat pentru un program de 2 ore/zi și cel cuvenit pentru un program normal de lucru de 8 ore/zi;

- indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada 24.09.2014-2.06.2015 calculată potrivit art. 150 alin. (2) din Codul Muncii", cum este corect, în loc de:, Constată dreptul acestuia de a beneficia de:

- diferențele salariale pentru intervalul1.11.2014-30.04.2015 dintre salariul calculat pentru un program de 2 ore/zi și cel cuvenit pentru un program normal de lucru de 8 ore/zi;

- indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada 24.09.2014-30.04.2015 calculată potrivit art. 150 alin. (2) din Codul Muncii", cum greșit s-a consemnat.

Împotriva sentinței civile nr. 342 din 23 iunie 2020 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 15 iulie 2020 a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a fost respins apelul formulat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 342 din 23 iunie 2020 a Tribunalului Botoșani, intimat fiind pârâtul S.C. B. S.R.L. prin lichidator D., ca tardiv formulat.

A fost respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 15 iulie 2020, intimat fiind pârâtul S.C. B. S.R.L. prin lichidator D., ca nefondat.

La 18 ianuarie 2021, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 6 din 18 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără a-și încadra susținerile în motivele de casare expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., reclamantul A. a solicitat, în esență, rejudecarea dosarului în recurs și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Iași, motivat de împrejurarea că apelul a fost respins "fără a se face judecata din data de 18 ianuarie 2021". Arată că a menționat că este operat la inimă și a trimis cerere de învoire chiar de la prima oră a dimineții.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. prin lichidator D. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 20 octombrie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurentul-reclamant a formulat punct de vedere la raportul întocmit.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se constată că în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termenul fiind prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Se constată că, prin acțiunea promovată, reclamantul A. a solicitat instanței obligarea pârâtei B. S.R.L la plata unor drepturi salariale.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 6 din 18 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 6 din 18 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2021.