ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2664/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 883 din 28 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, secția I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, s-a dispus declinarea competenței de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta A. este încadrată în funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, începând cu data de 12.10.2020 și până în prezent, după cum rezultă din adeverința nr. x/26.05.2021, eliberată de Tribunalul Covasna.

Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor în conformitate cu dispozițiile aliniatului 3 al aceluiași articol, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.

Astfel, instanța a constatat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează o competență facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanței.

Cum Tribunalul Caraș-Severin se află în circumscripția Curții de Apel Timișoara, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea unei instanțe judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanta.

Pe rolul Tribunalului Alba cauza a fost înregistrată la data de 16.07.2021 cu același număr unic de dosar primit ca urmare a disjungerii, respectiv 680/115/2021.

Prin sentința civilă nr. 2770 din 11 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Caraș Severin.; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 a fost formulată de judecători, funcționând la judecătorii, având ca obiect pretenții salariale din perioada când au fost auditori de justiție, aceștia formulând pretenții identice în contradictoriu cu "angajatorul", pretenții justificate pe o cauză juridică identică, și anume, natura activităților prestate.

În materie de competență teritorială, tribunalul a reținut incidența prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, respectiv a prevederilor art. 269 din Codul muncii, din coroborarea cărora rezultă că reclamanta din cauza de față putea sesiza: fie tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul și locul de muncă, fie instanța competentă teritorial pentru oricare dintre ceilalți reclamanți, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă între aceștia.

Astfel cum a arătat instanța, reclamanta din cauza de față a ales să introducă cererea împreună cu ceilalți reclamanți pe rolul Tribunalului Caraș Severin, instanță competentă teritorial în privința acelora dintre titularii cererii de chemare în judecată care au domiciliul în circumscripția acestei instanțe.

În raport de prevederile art. 59 C. proc. civ. teza finală, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active între persoanele care au introdus inițial cererea de chemare în judecată, existând o strânsă legătură între drepturile și obligațiile părților.

Astfel, cum a arătat instanța, toți reclamanții din dosarul inițial, nr. x/2020 au avut calitatea de auditori de justiție, pretenția formulată de fiecare dintre aceștia, precum și motivele de fapt și de drept expuse în justificarea obiectului fiind identice.

Or, în aceste condiții, între drepturile și obligațiile părților deduse judecății există o "strânsă legătură", reclamanții fiind interesați să promoveze o acțiune comună, nu doar prin prisma utilității administrării unui probatoriu comun, ci și din perspectiva pronunțării unei soluții unice care să rezolve conflictul dedus judecății, circumstanțe de natură a plasa reclamanții în aceeași situație juridică ulterior finalizării procesului, cu privire la conflictul dedus judecății.

De altfel, aceasta pare a fi principala rațiune avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat soluția normativă de la art. 269 alin. (3) din Codul muncii, textul fiind introdus prin Legea nr. 76/2012 în scopul de a reduce litigiile existente pe rolul instanțelor.

În raport de calitatea reclamantei de judecător în cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe și competența materială în conflicte de muncă a tribunalului în primă instanță, instanța a apreciat că prevederile art. 127 C. proc. civ. nu își găsesc aplicarea în speță, reclamanta fiind îndreptățită să introducă cererea de chemare în judecată împreună cu ceilalți reclamanți la Tribunalul Caraș Severin, așa cum s-a și întâmplat, dat fiind că sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, iar o parte dintre reclamanți aveau domiciliul în circumscripția acestei instanțe.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă sub nr. de dosar x/2020, instanța a fost învestită cu soluționarea unui litigiu de muncă.

Prin încheierea de ședință din 19 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanta A., cererea disjunsă fiind înregistrată sub nr. x/2021.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Totodată, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar potrivit art. 216 din același act normativ "Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că o parte din reclamanții care au învestit instanța cu soluționarea conflictului de muncă aveau domiciliul sau locul de muncă în circumscripția Tribunalului Caraș-Severin. În privința acestor reclamanți, tribunalul a reținut că este competent teritorial să soluționeze cauza.

Potrivit art. 59 C. proc. civ., "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte reține că între drepturile pretinse de reclamanți prin aceeași cerere de chemare în judecată există o strânsă legătură, astfel încât sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active.

Or, coparticiparea procesuală activă atrage prorogarea legală de competență în privința reclamanților care nu au domiciliul sau locul de muncă în raza tribunalului sesizat inițial, în temeiul art. 269 alin. (3) din Codul muncii.

În aceste condiții, în privința cererii formulate de reclamanta din prezenta cauză, a operat prorogarea legală de competentă în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, ca efect al formulării acțiunii introductive împreună cu reclamanții al căror domiciliu sau loc de muncă se află în circumscripția acestei instanțe.

Împrejurarea că Tribunalul Caraș-Severin a disjuns ulterior cererea reclamantei din prezenta cauză nu conduce la pierderea competenței sale teritoriale în privința acestei cereri, de vreme ce prorogarea legală de competență a operat chiar la momentul sesizării instanței cu acțiunea introductivă comună.

Totodată, în ceea ce privește dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziții legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Potrivit art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (…)

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Se reține că Legea nr. 310/2018, aplicabilă în raport de data introducerii acțiunii, a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea.

Or, reclamanta își desfășoară activitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță tribunalului.

Prin urmare, dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile și nu pot justifica învestirea unui alt tribunal cu judecarea litigiului.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (2) și (3) din Codul muncii raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.