ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2251/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 22 august 2017 sub nr. x/2017,contestatorul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. și C. a solicitat constatarea nulității absolute a încheierii nr. 6430 din 7 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea civilă nr. 6223 din 25 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Timișoara a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților S.C. B. S.R.L. și BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC C..

A fost admisă excepția tardivității, fiind respinsă contestația la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata D., ca tardiv formulată.

A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimații S.C. B. și BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC C., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel contestatorul A..

Prin decizia civilă nr. 919/NLP/A din 15 octombrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Timiș a respins excepția tardivității apelului, precum și cererea de suspendare a executării silite efectuate în dosarul execuțional nr. x/2015 al B.EJ. C., respectiv cererea de sesizare a Î.C.C.J. în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. De asemenea, instanța a respins apelul formulat de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații E., D. Luxembourg, și B.EJ. C., împotriva sentinței civile nr. 6223 din 25 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2017 având ca obiect contestație la executare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., considerând-o neîntemeiată și nelegală.

Prin încheierea din 2 iunie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurentul nesolicitând repunerea cauzei pe rol.

Prin decizia civilă nr. 45/R din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă s-a constatat perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 919/NLP/A din 15 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații E., D. Luxembourg și B.EJ. C..

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 7 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul a susținut că nu i s-a dat dreptul de a-și susține apărările, fiindu-i astfel îngrădit dreptul la apărare si dreptul de exprimare în fața instanței.

Recurentul arată că a formulat și recurs în interesul legii, având în vedere că în dosarul de fond a fost depusă practică judiciară, în contextul căreia a arătat că există practica neunitară, la nivelul Judecătoriilor Turda, Cluj-Napoca, București, Slatina, Brașov, în care aceste instanțe resping absolut toate cererile formulate de către societățile străine ne-bancare, privind cererile de încuviințare a executărilor silite, deși, conform deciziilor obligatoriii pronunțate de către Secțiile reunite ale Înaltei Curți de Casație si Justiție, a fost rezolvată această chestiune de drept, în acest sens fiind evocate deciziile nr. 19/2018 și 9/2016.

În continuare, recurentul precizează că va completa prezenta cerere de recurs, prin apărătorul ales, care îi va reprezenta drepturile, deoarece nu are cunoștințe juridice.

Prin întâmpinarea depusă, la 9 aprilie 2021, intimata-pârâtă E.. a invocat excepțiile: tardivității formulării căii de atac, netimbrării, inadmisibilității și lipsei calității procesuale a recurentului A. de a invoca recursul în interesul legii, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Cu privire la excepțiile invocate, prin întâmpinare de intimata-pârâtă E., Înalta Curte constată următoarele:

Excepția tardivității formulării căii de atac este neîntemeiată, întrucât recursul a fost formulat în termenul legal de 5 zile, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că decizia atacată a fost pronunțată la 26 ianuarie 2021, iar cererea de recurs a fost depusă la 28 ianuarie 2021, dosar recurs.

În ceea ce privește excepția netimbrării recursului, se constată că recursul este legal scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 29 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013.

Cu referire la excepția inadmisibilității recursului, intimata susține că motivarea recursului trebuia să vizeze strict critici raportate la constatarea perimării judecării cauzei, ori recurentul a reiterat motivele enumerate în cadrul contestației la executare și a căilor de atac ulterior exercitate.

In acest context, Înalta Curte apreciază că intimata susține de fapt excepția nulității recursului, față de lipsa dezvoltării motivelor de recurs, astfel că, excepția inadmisibilității recursului urmează a fi respinsă.

Excepția lipsei calității procesuale active a recurentului A. de a invoca recursul în interesul legii, se constată că este fondată, în raport cu dispozițiile art. 514 C. proc. civ., potrivit cărora:

"pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum si Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești".

Așadar, calitate procesuală de a introduce un recurs în interesul legii aparține Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Colegiilor de conducere ale curților de apel și Avocatului Poporului. Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 1 iulie 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reținându-se nulitatea recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 13 iulie 2021.

Prin punctul de vedere formulat la 22 iulie 2021, recurentul depune o completare în susținerea motivelor de drept privind admiterea recursului în interesul legii.

Intimata-pârâtă E., prin punctul de vedere formulat la 22 iulie 2021 solicită constatarea nulității cererii de recurs, precum și respingerea cererii de recurs în interesul legii ca fiind formulată de către o persoană lipsită de capacitate procesuală activă.

La termenul din 21 octombrie 2021, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Înalta Curte constată că recurentul deși a indicat temeiurile de drept prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 4 și 7 C. proc. civ., din analiza memoriului de recurs se apreciază că acestea nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor evocate, întrucât nu s-au dezvoltat critici din care să rezulte că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești sau a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Astfel, deși recurentul invocă nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării dispozițiilor legale privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și încălcarea autorității de lucru judecat, acesta susține încălcarea și îngrădirea dreptului la apărare și la exprimare în fața instanței, reiterând totodată motivele enumerate în cadrul contestației la executare și a căilor de atac ulterior exercitate.

De asemenea, recurentul arată că a formulat și recurs în interesul legii, întrucât în cauză există practica neunitară, la nivelul Judecătoriilor Turda, Cluj-Napoca, București, Slatina, Brașov, privind cererile de încuviințare a executărilor silite, deși, conform deciziilor obligatoriii pronunțate de către Secțiile reunite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost rezolvată această chestiune de drept, în acest sens fiind evocate deciziile nr. 19/2018 și 9/2016.

În realitate, nemulțumirile recurentului vizează neaplicarea deciziei nr. 19/2018 a ICCJ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la incidența dispozițiilor art. 80-89 C. proc. civ. și dispozițiilor deciziei nr. 9/2016 la faza de executare silită.

Această susținere nu poate fi primită, având în vedere că decizia nr. 19/2018 pronunțată de Înalta Curte la data de 19 martie 2018 a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 510 din 21 iunie 2018, dată de la care a devenit obligatorie, având efect doar pentru viitor, respectiv pentru situațiile juridice născute ulterior acestei date.

În cauza de față, recurentul solicită aplicarea deciziei nr. 19/2018, devenită obligatorie la 21 iunie 2018, pentru o speță în care executarea silită a început cu mult anterior acestei date, respectiv în cursul anului 2015, iar din această perspectivă, se constată că nu se poate aplica acestui dosar.

Mai mult decât atât, obiectul cererii de recurs îl constituie decizia civilă nr. 45/R din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, care a constatat perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 919/NLP/A din 15 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017, iar din analiza memoriului de recurs se constată că recurentul nu a dezvoltat motive de nelegalitate pe acest aspect.

În acest context, se reține că criticile evocate nu constituie motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci sunt critici de netemeinicie a hotărârii atacate ce vizează neaplicarea deciziei nr. 19/2018 a ICCJ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la incidența dispozițiilor art. 80-89 C. proc. civ. și dispozițiilor deciziei nr. 9/2016 la faza de executare silită.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport cu dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii atacate, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentului cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurent rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., acestea vizând obiectul cererii de chemare în judecată soluționată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2017 având ca obiect contestație la executare.

În speță, recurentul tinde, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, repunând în discuție probele și solicitând instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Așadar, recurentul nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar și care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Față de această situație, Înalta Curte a constatat că recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel.

În consecință, se constată că recurentul nu indică motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de instanță prin constatarea perimării recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 919/NLP/A din 15 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2017 .

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar potrivit art. 493 alin. (5) din același cod va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 45/R din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B.E.J. C., E. și D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 45/R din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B.E.J. C., E. și D.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2021.