Decizia nr. 277/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva încheierii nr. 1258/2018 a Tribunalului Constanța

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10 mai 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Individual Notarial B., constatarea nulității absolute pentru lipsa discernământului tatălui său C., a următoarelor acte notariale: - încheierea de autentificare nr. 190/21.01.2014 - prin care tatăl său a declarat că a pierdut titlul de proprietate nr. x eliberat la 04.09.1995 de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Constanța; - încheierea de autentificare nr. 1923/2013 și încheierea de autentificare nr. 429/18.02.2014 - prin care tatăl său, în calitate de proprietar al imobilului situat în Medgidia, str. x, a declarat că este de acord cu intabularea suprafeței rezultate din măsurători de 442 mp din acte de 459 mp; - încheierea de legalizare nr. 1690/26.06.2013, toate întocmite de notarul public B.. Cererea nu a fost întemeiată în drept. Prin încheierea civilă nr. 1258 din 25 septembrie 2018, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale, a constatat natura civilă a acțiunii promovate de reclamant și a înaintat dosarul secției I civilă din cadrul Tribunalului Constanța.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 1172 din 09 mai 2019, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârât, prin întâmpinare și a respins acțiunea având ca obiect "anulare acte notariale", formulată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Constanța, secția I civilă la 8 octombrie 2019, reclamantul A. a formulat cerere de lămurire a dispozitivului și cerere de completare a hotărârii, cu referire la sentința civilă nr. 1172 din 9 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, cereri ce au fost respinse, ca nefondate, prin sentința civilă nr. 2916 din 22 noiembrie 2019.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia nr. 127/C din 16 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1172 din 09 mai 2019 și a sentinței civile nr. 2961 din 22 noiembrie 2019 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 4, 7 și 8 C. proc. civ. În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul A. a dezvoltat, în esență, următoarele critici: - instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului, nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului prin aplicarea corectă a legii; - instanța de apel nu a analizat aplicabilitatea art. 480 alin. (3) C. proc. civ., invocată prin cererea de apel; - instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârii civile din 25 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care reclamantul a primit calitate procesuală activă în cauză și prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția civilă; - Curtea de apel trebuia să constate că verificarea cererii de chemare în judecată, stabilirea cadrului procesual legal, cât și procedura prealabilă conform art. 200 C. proc. civ. au fost stabilite de către Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, înaintea declinării competenței; - instanța de apel nu a identificat faptul că a fost schimbată componența instanței de judecată; inițial, conform rezoluției instanței din data de 17 octombrie 2018, cauza a fost repartizată d-nei judecător D., iar numirea d-nei judecător E. s-a făcut fără respectarea normelor de procedură și fără întocmirea unui proces-verbal de schimbare a componenței completului de judecată; - în ceea ce privește lipsa calității procesual active a reclamantului, considerațiile instanței de fond cât și cele ale instanței de apel sunt date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar prin admiterea total eronată a excepției, a existat o părtinire a pârâtului și astfel, reclamantul nu a avut parte de un proces echitabil; - instanța de apel a apreciat eronat expertiza psihiatrică din care reieșea, în mod clar, că momentul diagnosticării a fost în anul 2015, iar istoricul afecțiunii psihiatrice actuale (la momentul examinării), debutul aparent al afecțiunii în urmă cu aproximativ 7 ani, astfel cauzele punerii sub interdicție existau, cu mult înaintea diagnosticării; la momentul semnării documentelor notariale boala era deja instalată, fiind lipsit de discernământ la momentul semnării documentelor în fața notarului public.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 09 noiembrie 2021, completul de a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 127/C din 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 8 februarie 2022, ora 900, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Sintetic, se reține că în cauză reclamantul a învestit instanța cu o cerere prin care cere anularea unor declarații autentificate notarial de tatăl său, C., invocând în acest sens inexistența discernământului declarantului la data încheierii actelor atacate. Ulterior autentificării declarațiilor, tatăl reclamantului a fost pus sub interdicție, iar la data formulării acțiunii acesta era decedat, reclamantul arătând în acțiunea sa că este moștenitor al tatălui său. Potrivit art. 1205 alin. (1) C. civ., "Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale", iar alineatul al doilea al textului reglementează o ipoteză distinctă particulare de anulare pentru lipsa discernământului, respectiv dacă la data încheierii actului de către o persoană pusă ulterior sub interdicție cauzele punerii sub interdicție existau și erau îndeobște cunoscute. Din modul de formulare a acțiunii reclamantului nu rezultă că acesta s-ar fi întemeiat exclusiv pe ipoteza reglementată în alin. (2) al art. 1205 C. civ., situație în care instanțele de fond erau ținute a examina pricina din perspectiva integralității dispozițiilor art. 1205 C. civ., care este sediul general al materiei pentru cererea de anulare a unui act juridic pentru lipsa discernământului. Apreciind asupra chestiunii calității procesuale active a reclamantului, instanțele de fond au conchis că această condiție de exercitare a acțiunii civile nu este îndeplinită în speță, cu argumentul că nulitatea relativă a unui act juridic poate fi invocată numai de către cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziția legală încălcată, astfel cum se statuează în art. 1248 alin. (2) C. civ. Cu toate acestea, Înalta Curte observă că această regulă a fost dezvoltată în mod constant în doctrină și jurisprudență, atât sub imperiul vechii reglementări (C. civ. 1864), cât și după intrarea în vigoare a C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009, în sensul de a recunoaște existența dreptului la acțiune în această ipoteză și succesorilor cu titlu universal ai persoanei ocrotite prin dispoziția legală pretins încălcată. Aceasta întrucât în patrimoniul acestei persoane se include și dreptul/vocația de a formula acțiunea în anulare - în cazul omisiunii de a acționa până la data decesului - drept ce se transmite pe calea succesiunii către moștenitorii universali sau cu titlu universal ai acestuia, iar el poate fi exercitat și de moștenitori. De altfel, acest raționament juridic exclude dreptul la exercitarea acțiunii în nulitate relativă de către moștenitorii celui vătămat doar pentru cazurile în care este vorba despre drepturi intuitu personae, ce nu puteau fi exercitate decât de titularul lor în timpul vieții. În consecință, statuările instanțelor de fond asupra calității procesuale active sunt nelegale prin aceea că nu disting în sensul anterior arătat, fiind necesar din această perspectivă a recunoaște dreptul la acțiune și moștenitorului universal sau cu titlu universal al persoanei ocrotite prin norma pretins încălcată. Deși reclamantul recurent a arătat chiar prin acțiunea sa că este moștenitorul tatălui său, acest aspect nu a făcut obiectul analizei instanțelor de fond, astfel încât aspectul faptic al existenței acestei calități nu a făcut obiectul probațiunii și al cercetării specifice judecății în prima instanță sau în apel, atât Tribunalul, cât și Curtea de Apel statuând în mod generic în sensul că legitimarea procesuală activă revenea exclusiv celui al cărui interes era ocrotit prin norma pretins încălcată, în speță declarantul decedat. În aceste coordonate, este fondat motivul de recurs invocat de recurentul reclamant referitor la existența calității sale procesuale active în speță prin prisma calității sale de moștenitor al tatălui său, motiv ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., deoarece el decurge din greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1248 alin. (2) C. civ. În mod corespunzător, cu ocazia rejudecării, instanța de apel este chemată a cerceta dacă în cauză susținerea reclamantului privind calitatea sa de moștenitor este reală și care este natura succesiunii ce justifică o atare calitate, având în vedere că unui succesor cu titlu particular îi poate fi recunoscută legitimarea procesuală activă pentru a invoca nulitatea relativă unor acte juridice încheiate de autorul său numai în privința acelor drepturi particulare ce au făcut obiectul transmisiunii. Sunt nefondate celelalte motive de recurs, după cum urmează: - nu se poate reproșa instanțelor de fond și apel necercetarea fondului cât timp erau nesoluționate excepții invocate prin întâmpinare și prevederile art. 248 C. proc. civ. impun dezlegarea cu prioritate a acestora; în situația admiterii unei excepții peremptorii, judecata pe fond a pretenției deduse judecății nu mai poate avea loc, așa cum arată chiar alin. (1) al art. 248 C. proc. civ. De altfel, prima instanță a procedat la stabilirea ordinii de soluționare a excepțiilor invocate prin întâmpinare și a cercetat în această ordine excepțiile invocate, după cum rezultă din încheierea de dezbateri din data de 12.04.2019, astfel încât nu se identifică vreo eroare procedurală în acest demers. În mod evident, cu ocazia rejudecării apelului, în funcție de rezultatul cercetării excepției lipsei calității procesuale active (prin prisma existenței sau nu a calității de moștenitor a reclamantului), se vor lua măsurile prevăzute de art. 480 alin. (3) sau 6 C. proc. civ., corespunzător. - instanța de recurs nu a identificat o încălcare a normelor legale privind alcătuirea instanței și nici ca hotărârea judecătoriei să fi fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului ori de alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere să fi fost schimbată cu încălcarea legii. Astfel, potrivit art. 101 alin. (6) și (7) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, modificată succesiv, "(6) Toate modificările aduse compunerii completului de judecată ori repartizării dosarelor în condițiile prezentului regulament vor fi evidențiate în programele informatice de repartizare aleatorie. (7) În situațiile de modificare a compunerii completului de judecată, copiile după încheierile, hotărârile colegiului de conducere și procesele-verbale se păstrează în mape separate." Prin urmare, nu există o obligație legală sau regulamentară de depunere la dosarul cauzei a procesului-verbal întocmit cu ocazia modificării compunerii completului de judecată în condițiile anterior arătate, astfel încât absența de la dosar a unui asemenea înscris nu constituie dovada încălcării dispozițiilor legale referitoare la compunerea completului de judecată. Observând că nu au fost administrate de cel interesat (recurentul-reclamant) alte mijloace de dovadă cu privire la motivul de apel, respectiv de recurs analizat, instanța de recurs constată că această chestiune a fost dezlegată în mod corect de Curtea de Apel atunci când a reținut că modificările aduse completului de judecată au fost în mod legal realizate. - în privința referirilor la starea defunctului C., respectiv dacă lipsa discernământului său (constatat ca fiind abolit la momentul punerii sale sub interdicție) a existat și anterior, la data emiterii declarațiilor autentificate a căror anulare se solicită, instanța de recurs observă că aceste chestiuni sunt strâns legate de temeinicia cererii de chemare în judecată și nu pot fi evaluate în contextul în care recursul privește legalitatea admiterii excepției lipsei calității procesuale active. Este adevărat că instanțele de fond au atins această chestiune în argumentarea lor, dar făcând astfel au procedat în mod nelegal, deoarece aspectul dezlegat prin dispozitivul sentinței primei instanțe privea exclusiv legitimarea reclamantului de a sesiza instanța cu acțiunea de față și, chiar dacă era vorba despre o excepție de fond și nu una de procedură, existența sau nu a discernământului la data încheierii actelor atacate nu se confundă cu existența calității procesuale active, care este doar o condiție de exercitare a acțiunii. Cu toate acestea, casarea deciziei instanței de apel pentru motivul anterior evocat va desființa și aceste considerente, urmând ca aspectul caracterului impropriu al considerentelor primei instanțe să fie avut în vedere la rejudecarea apelului de Curtea de Apel. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., urmează a admite recursul, a casa decizia recurată și a trimite cauza la instanța de apel pentru rejudecare.