Decizia nr. 2489/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la data de 25.09.2017, pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Cabinetul medicului de familie A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Brașov și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze în parte procesul-verbal de constatare nr. x/30.06.2017, cu consecința înlăturării mențiunii existente la punctul 5, precum și procesul-verbal de control nr. x/21.07.2017, sub același aspect - să înlăture obligația instituită în sarcina reclamantei, de a achita suma de 21.507,48 RON, ce reprezintă contravaloarea prescripțiilor emise cu nerespectarea protocoalelor terapeutice, pentru prescrierea Risperidonum, și a sumei de 1.863,62 RON, ce reprezintă accesorii la debitul principal.

Sentința pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Prin sentința civilă nr. 572/CA/05.04.2018, Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată de reclamantul Cabinetul medicului de familie A. și a anulat în parte procesul-verbal de constatare nr. x/30.06.2017, în ceea ce privește pct. 5, fiind înlăturată măsura privind obligația reclamantului de a restitui suma de 21.507,48 RON reprezentând valoarea compensată validată, precum și de a plăti suma de 1.863,62 RON reprezentând accesorii la debitul principal.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal Prin decizia nr. 453/R/21.05.2019, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul (întemeiat pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004) declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Brașov împotriva sentinței civile nr. 572/CA/05.04.2018 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a casat-o în totalitate și, rejudecând, a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov, invocată de pârâtă, și a trimis cauza pentru rejudecare Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Sentința pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă Prin sentința civilă nr. 234/S/04.11.2019, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Cabinetul medicului de familie A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Brașov.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă Prin decizia civilă nr. 487/Ap/07.07.2020, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis apelul declarat de reclamantul Cabinetul medicului de familie A. împotriva sentinței civile nr. 234/S/04.11.2019 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă. A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Cabinetul medicului de familie A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Brașov și, în consecință: A anulat în parte procesul-verbal de constatare nr. x/30.06.2017, cu referire la prescripțiile emise cu dci-ul Risperidonum. A anulat în parte raportul de control nr. x/21.07.2017 în ce privește mențiunea de la capitolul III pct. 5 și a înlăturat măsura de la pct. 5 din acest raport privind obligația reclamantului de a restitui suma de 21.507,48 RON reprezentând valoarea compensată validată pentru substanța activă Risperidonum precum și de a plăti suma de 1863,62 RON reprezentând accesorii. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1550 RON reprezentând cheltuieli de judecată la fond. A fost obligată intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Brașov să plătească apelantului suma de 1500 RON, cheltuieli de judecată în cuantum redus în recurs, reprezentând onorariu avocat și suma de 636 RON, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în recurs.

Calea de atac exercitată în cauză Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Brașov a declarat recurs împotriva deciziei nr. 487/Ap/07.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. În cuprinsul motivelor de recurs, a arătat că prin Ordinul comun MSP/CNAS nr. 1301/2008 au fost reglementate modalitățile de prescriere a medicamentelor, iar în temeiul acestui act normativ, prin raportul de control nr. x/21.07.2017, s-a constatat că reclamantul, Cabinetul Medical de Medicină de Familie Dr. A., nu a respectat prevederile art. 4, corelat cu poziția 124 din anexa 1, unde se precizează că: "inițierea și continuarea tratamentului specific unei afecțiuni de către medicii aflați în relație contractuală cu Casele de Asigurări de Sănătate se realizează cu respectarea prevederilor fiecărui protocol terapeutic". Drept urmare, în conformitate cu aceste protocol terapeutic, pentru prescrierea dci-ului Risperidonum - forme farmaceutice parentale cu eliberare prelungită, prescriptori sunt numai medicii din specialitatea psihiatrie, atât în inițierea tratamentului, cât și în continuarea acestuia. Recurenta precizează că suma imputată este de 23.371,10 RON, din care 21.507,48 RON reprezintă contravaloarea medicamentului doar în ceea ce privește prescripțiile corespunzătoare formei farmaceutice parentale cu eliberare prelungită (forma injectabilă). Din analiza istoricului pacientului și a fișei de consultații medicale a rezultat că pacientul nu a fost evaluat și monitorizat conform protocolului terapeutic, în sensul că nu s-au realizat pe tot parcursul anului 2014 și în prima jumătate a anului 2015 evaluări periodice privind efectul tratamentului, la un interval de 1-2 luni, în condițiile în care reclamanta, în calitate de medic de familie al pacientului, și-a asumat administrarea respectivului tratament fără colaborarea cu medicul psihiatru, având în vedere diagnosticul care presupune o boală psihică gravă (schizofrenie). Forma parentală cu administrare prelungită - forma injectabilă (pe care a prescris-o reclamanta), se prescrie sub strictă supraveghere doar de către medicul psihiatru, iar scrisorile medicale invocate de către reclamantă au rol strict de informare și nu induc obligativitatea prescrierii decât în condițiile exprese prevăzute de H.G. nr. 720/2008. Prin răspunsul dat la nota de relații nr. x/30.06.2017, dr. A. a confirmat faptul că rețetele au fost prescrise "fără a verifica legislația în vigoare". Prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată nu a făcut diferența între forma injectabilă și forma orală, sub aspectul competenței medicului prescriptor și a condițiilor de prescriere inițială și în continuare a tratamentului. Recurenta apreciază că măsura de la punctul nr. 5 din raportul de control nr. x/21.07.2017 este temeinică și legală, în concordanță cu prevederile Ordinului comun MSP/CNAS nr. 619/360/2014, respectiv a Ordinului comun MSP/CNAS nr. 388/186/2015, anexa 36. De asemenea, măsura este oportună, având în vedere faptul că alți pacienți tratați de către alți medici de familie aflați în relație contractuală cu CAS Brașov au beneficiat de asistență medicală conform competențelor legale impuse de către legiuitor. În acest context legislativ și de fapt, argumentele instanței din cuprinsul hotărârii referitoare la procesul-verbal și forța lui juridică sunt netemeinice, având în vedere că documentul adus în discuție nu poate avea caracterul unei norme opozabile în relația contractuală dintre Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Brașov și fiecare furnizor de servicii medicale în asistența medicală primară, relație contractuală de natură civilă. Documentul opozabil ambelor părți ar fi trebuit să fie un act adițional la contractul de furnizare de servicii medicale semnat de reprezentanții legali ai ambelor părți - document care nu există pentru motivul că stabilirea respectivei condiții de prescriere ar fi dus la încălcarea normei legale reprezentate de Ordinul comun MSP/CNAS nr. 1301/500/2008. Cu privire la cheltuielile de judecată acordate de către instanța de apel, recurenta-pârâtă solicită micșorarea acestora, având în vedere că plata va afecta Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate. În drept, au fost invocate prevederile noului C. proc. civ., H.G. nr. 400/2014, H.G. nr. 161/2016, H.G. nr. 720/2008, Ordinul comun MSP/CNAS nr. 1301/2008, Ordinul CNAS nr. 1012/2013, Ordinul nr. 388/186/2015, Ordinul nr. 763/377/2016.

Procedura în fața instanței de recurs Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 septembrie 2020 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5. Prin rezoluția din 24 septembrie 2020, s-a dispus comunicarea recursului către intimat, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare. La 23 octombrie 2020, intimatul-reclamant Cabinetul medicului de familie A. a depus la dosar întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Brașov și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a depune înscrisuri justificative și fără a preciza cuantumul acestora. La 12 noiembrie 2020, recurenta-pârâtă a transmis, prin e-mail și ulterior prin poștă, răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. În cuprinsul raportului s-a reținut că susținerile recurentei-pârâte sunt susceptibile de încadrare în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material referitoare la îndeplinirea condiției existenței faptei ilicite de natură a atrage răspunderea civilă delictuală. La 23 septembrie 2021, recursul a fost admis în principiu și s-a stabilit termen la 18 noiembrie 2021, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând decizia recurată, în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Criticile formulate prin motivele de recurs vizează dezlegarea dată de instanța de apel în ceea ce privește îndeplinirea uneia dintre condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1357 C. civ., și anume fapta ilicită. Recurenta susține că această condiție este îndeplinită în cauză, fapta ilicită imputată reclamantului fiind cea descrisă la punctul 5 al Raportului de Control din data de 21.07.2017 - nesocotirea dispozițiilor legale ce reglementează regimul juridic al medicamentului Risperidonum, în sensul că a prescris forma injectabilă a acestui medicament, deși nu avea competența de a o face, întrucât medicul de familie are dreptul de a prescrie, pe baza scrisorii medicale întocmite de medicul specialist, numai forma de administrare orală a respectivului medicament. În acord cu curtea de apel, Înalta Curte reține că această condiție, a săvârșirii unei fapte ilicite, necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale, nu este îndeplinită în cauză. În cuprinsul procesului-verbal din data de 21.10.2008, încheiat cu ocazia ședinței comune a medicilor de familie și CASJ Brașov, se arată că "medicamentele la care există restricții privind medicii prescriptori" pot fi prescrise și de către medicii de familie "în baza unei scrisori medicale eliberate de către medicul specialist aflat în relație contractuală cu CASJ Brașov, cu condiția ca inițierea terapiei să fie făcută de către medicul menționat în protocol." Or, în cauză, acest tratament a fost prescris de medicul specialist, iar medicul de familie, fără sa schimbe dozajul sau forma de administrare - fiole injectabile - a prescris doar continuarea tratamentului pentru un interval de timp (30 de zile) care se încadra în durata tratamentului stabilită de medicul specialist (3 sau 6 luni). Prin urmare, sub aspectul chestiunii litigioase, conținutul procesului-verbal din data de 21.10.2008 semnifică aplicarea situației de excepție reglementată de art. 32 din H.G. nr. 324/2008 și înlătură caracterul ilicit al prescripțiilor medicale efectuate de reclamant, Cabinetul Medical de Medicină de Familie Dr. A., în privința medicamentului Risperidonum. Este irelevantă susținerea recurentei în sensul că procesul-verbal menționat nu este opozabil în relația contractuală dintre Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Brașov și furnizorii de servicii medicale. Nu raporturile juridice contractuale dintre recurentă și furnizorii de servicii medicale sunt analizate în prezentul litigiu, ci pretinsa răspundere delictuală a reclamantului, iar fapta ilicită invocată, ca element al acestei răspunderi, nu își are izvorul în raporturile contractuale menționate. În consecință, în mod legal instanța de apel a constatat că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a reclamantului câtă vreme în sarcina sa nu poate fi reținută săvârșirea faptei ilicite indicate de recurentă. Nu poate fi primită nici solicitarea recurentei de reducere a cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de apel, câtă vreme motivul invocat, anume acela că plata lor va afecta Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 451 C. proc. civ. în care instanța poate reduce cuantumul cheltuielilor de judecată. Prin urmare, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.