ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 214/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..

Recurentul a susținut că au fost încălcate de către complet prevederile Legii nr. 1/1968, precum și ale C. proc. civ., respectiv art. 96 pct. 1, art. 157 alin. (1), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1), art. 416, art. 248 alin. (5), art. 424 alin. (5).

A precizat că, Curtea de Apel Craiova nu avea competență teritorială să judece cauze extramunicipale, invocând și necompetența materială a instanței de apel în materia contenciosului administrativ.

Recurentul a mai susținut că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.

În final, a arătat că recursul nu este perimat, suspendarea fiind comunicată la 5 noiembrie 2020, iar procesul s-a reluat la 28 aprilie 2021.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 28 iulie 2021, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității, în principiu, a recursului.

S-a dispus, totodată, emiterea unei adrese către recurent cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Prin raportul din 21 noiembrie 2021 s-a reținut că recurentul nu a dat curs solicitării instanței de a achita taxa de timbru și că nu a fost respectat termenul legal de exercitare a căii de atac.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părții, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 9 decembrie 2021, recurentul a depus punct de vedere la raport, considerându-l nelegal și contrar art. 96 pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia cererile în materie de contencios administrativ și fiscal se judecă de instanțe de respectivul profil.

Prin rezoluție s-a acordat termen la 2 februarie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părții, în vederea soluționării recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În cauză, se constată că recurentul datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, mențiune cu care a fost citat și căreia nu i-a dat curs.

În raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, respectiv art. 33 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit alin. (2) al articolului menționat, dacă cererea este netimbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Se observă, de asemenea, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează în sensul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru.

Se reține, totodată, că prin încheierea din 23 septembrie 2021, s-a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare formulată de recurent împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în sarcina sa.

În ceea ce privește termenul de exercitare a căii de atac, art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Acest termen nu a fost respectat însă în speță, în condițiile în care decizia atacată a fost pronunțată la 25 mai 2021, iar recursul a fost depus la poștă la 28 iunie 2021.

Conform art. 185 C. proc. civ., termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 486 alin. (2) și art. 421 alin. (2) C. proc. civ., se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale care nu permit o legală învestire a instanței, nefiind posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 500 din 25 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2022.