ASTORI c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 67908/01 prezentată de Carla ASTORI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 noiembrie 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, dnii A.B. Baka, R. Türmen, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și dnii Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată mai sus la 19 martie 2001, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, reclamanta, dl Carla Astori, este un cetățean italian, născut în 1941 și rezident în Verona. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Magalini, avocat în Verona. Guvernul italian (atlanul) este reprezentat de agentul său, dl I.M.

Braguglia, și de co-agentul său, dl. Crisafolli. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta are un apartament în Milano, pe care l-a închiriat B.C. printr-o scrisoare recomandată din 18 decembrie 1987, aceasta a informat Comisia cu privire la chiriaș al intenției sale de a pune capăt închirierii la data expirării contractului de închiriere și l-a rugat să elibereze locul înainte de această dată. Printr-un act Printr-o ordonanță din 8 mai 1990, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuiau eliberate până la 31 decembrie 1992 cel târziu. Această hotărâre a devenit executorie la 22 mai 1990. La 31 decembrie 1992, reclamanta a însemnat chiriașului ordinul de eliberare a apartamentului.

La 21 ianuarie 1993, ea i-a dat avizul că la exmatricularea va fi efectuată la 19 februarie 1993 prin executor judecătoresc. Între 19 februarie 1993 și 22 septembrie 2000, executorul justiției a făcut douăzeci și patru de tentative de expulzare care au eșuat toate, reclamanta neputând beneficia de asistența forței publice. La 22 septembrie 2000, recurenta și-a recuperat apartamentul cu asistență publică. Dreptul și practica internă relevante Începând din 1947, legislația în materie de chirii a fost marcată de diferite intervenții ale autorităților publice, referitoare la controlul chiriilor prin blocarea acestora, temperată de creșterile legale impuse din când în când de către guvern, precum și la prelungirea legală a tuturor contractelor de leasing în curs și, în cele din urmă, de suspendarea sau reținerea executării forțate a deportărilor.

În ceea ce privește prelungirea contractelor de concesiune, suspendarea executării forțate și eșalonarea expulzărilor, dreptul intern relevant este prezentat în hotărârea pronunțată de Curte în cauza Imobiliare Saffi c. Italia ([GC], nr. 27743/93, §§ 18-35, CEDH 1999-V). Recurenta s-a plâns de posibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul, din cauza faptului că nu a acordat asistență publică și a susținut încălcarea dreptului său de proprietate, astfel cum a fost recunoscut la art. 1 din Protocolul 1 la convenție. expulzarea și încălcarea dreptului la o instanță. ENI Curtea a arătat că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea introdusă de reclamantă din următoarele motive.

Curtea amintește mai întâi că la 2 septembrie 2002 a decis să comunice guvernului obiecțiile recurentei, astfel cum au fost menționate anterior. Prin scrisoarea din 16 iulie 2007, recurenta a informat grefa că nu mai dorește să își mențină cererea. Curtea constată că reclamanta nu mai dorește să mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție și că, în conformitate cu art. 37 alin. (1) în fine Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea de rol. Dolle F. Tulkens Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 67908/01 présentée par Carla ASTORI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 6 novembre 2007 en une chambre composée de : M me F. Tulkens, présidente, MM. A.B. Baka, R. Türmen, V. Zagrebelsky, M mes A. Mularoni, D. Jočienė, M. D. Popović, juges, et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 19 mars 2001, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Carla Astori, est une ressortissante italienne, née en 1941 et résidant à Vérone. Elle est représentée devant la Cour par M e G. Magalini, avocat à Vérone. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. I.M.

Braguglia, et par son coagent, M. F. Crisafulli. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. La requérante est propriétaire d’un appartement à Milan, qu’elle avait loué à B.C. Par une lettre recommandée du 18 décembre 1987, elle informa le locataire de son intention de mettre fin à la location à l’expiration du bail et le pria de libérer les lieux avant cette date. Par un acte signifié le 19 avril 1990, la requérante réitéra l’avis de congé et assigna l’intéressé à comparaître devant le juge d’instance de Milan. Par une ordonnance du 8 mai 1990, ce dernier confirma formellement le congé du bail et décida que les lieux devaient être libérés au plus tard le 31 décembre 1992. Cette décision devint exécutoire le 22 mai 1990. Le 31 décembre 1992, la requérante signifia au locataire le commandement de libérer l’appartement.

Le 21 janvier 1993, elle lui signifia l’avis que l’ expulsion serait exécutée le 19 février 1993 par voie d’huissier de justice. Entre les 19 février 1993 et 22 septembre 2000, l’huissier de justice procéda à vingt-quatre tentatives d’ expulsion qui se soldèrent toutes par un échec, la requérante n’ayant pas pu bénéficier de l’assistance de la force publique. Le 22 septembre 2000, la requérante récupéra son appartement avec l’assistance de la force publique. B. Le droit et la pratique internes pertinents Depuis 1947, la législation en matière de baux d’habitation a été marquée par différentes interventions des pouvoirs publics, portant sur le contrôle des loyers au moyen du blocage de ceux-ci, tempéré par les augmentations légales décrétées de temps à autre par le gouvernement, ainsi que sur la prorogation légale de tous les baux en cours et, enfin, sur la suspension ou l’échelonnement de l’exécution forcée des expulsions.

En ce qui concerne la prorogation des baux, la suspension de l’exécution forcée et l’échelonnement des expulsions, le droit interne pertinent est présenté dans l’arrêt rendu par la Cour dans l’affaire Immobiliare Saffi c. Italie ([GC], n o 22774/93, §§ 18-35, CEDH 1999-V). GRIEFS La requérante se plaignait de l’impossibilité prolongée de récupérer son appartement, faute d’octroi de l’assistance de la force publique. Elle alléguait la violation de son droit de propriété, tel que reconnu à l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention. Elle alléguait aussi un manquement à l’article 6 § 1 de la Convention en raison de la durée de la procédure d’ expulsion et de la violation du droit à un tribunal.

EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants. La Cour rappelle d’abord que le 2 septembre 2002 elle décida de communiquer au Gouvernement les griefs de la requérante tels qu’exposés ci-dessus. Par un courrier du 16 juillet 2007, la requérante a informé le greffe qu’elle ne souhaitait plus maintenir sa requête. La Cour constate que la requérante n’entend plus maintenir la requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention et que, conformément à l’article 37 § 1 in fine , aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.

Il y a donc lieu de la rayer du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé F. T ulkens Greffière Présidente