ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 653/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal în data de 08 iunie 2017, înregistrată sub numărul x/2017, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat anularea parțială a Deciziei nr. 5927/19.05.2017 și admiterea integrală a cererii de plată nr. x, formulată urmare a declanșării procedurii falimentului B. S.A.. Prin cererea modificatoare, înregistrată pe rolul instanței de fond la data de 23 iunie 2017, contestatoarea A. S.A. a solicitat anularea Deciziei nr. 5927/19.05.2017, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților prin care a fost respinsă cererea de plată a sumei de 3828,6 RON, reprezentând penalități de întârziere și cheltuieli de judecată, fără a mai solicita și admiterea cererii de plată în sensul obligării Fondului de Garantare a Asiguraților la plata sumelor solicitate prin cererea de despăgubire formulată, ca urmare a declanșării procedurii falimentului B. S.A.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 5119 din 21 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a respins contestația împotriva deciziei nr. 5927/19.05.2017 formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 5119 din 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 08 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 5119 din data de 21 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 08 octombrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 08 octombrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 08 aprilie 2021. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat. PENTRU ACESTE MOTIVE,