ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5980/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului BEVACIZUMAB (denumite comercială AVASTIN), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 62/2021 din 22 martie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate ca neîntemeiate.

A fost admisă cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și au fost obligați pârâții să-i asigure reclamantului medicamentul Avastin pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) până la soluționarea dosarului nr. x/2021

Împotriva sentinței civile nr. 62/2021 din 22 martie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate din România și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România au formulat cereri de recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

3.1 Recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor din România a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate în ceea ce privește obligarea acesteia să-i asigure intimatului medicamentul Avastin pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), criticând hotărârea din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că aceasta nu are atribuții (nu poate avea, fiind prohibit) în asigurarea tratamentului gratuit al unui asigurat și nu are calitate procesuală pasivă în cauza pendinte, precum și faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.

3.2 Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de fond, prin pronunțarea acestei hotărâri judecătorești obligă CNAS să încalce prevederile legale aplicabile în materie si să exercite prerogative care nu sunt prevăzute de lege în sarcina sa, cu impact semnificativ asupra activității acestei instituții, nefiind posibilă substituirea cumulativă a CNAS, atât în drepturile si obligațiile caselor de asigurări de sănătate, cât și a furnizorilor de medicamente.

3.3 Recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin memoriul de recurs, a invocat, în principal, greșita soluționare a excepției lipsei calității sale procesual pasive și, în subsidiar, greșita apreciere a instanței de fond privind condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ., respectiv existența condiției aparenței de drept, criticând hotărârea prin argumente circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 4 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință, este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 28 mai 2021, conform certificatului de deces seria x nr. x eliberat la data de 29 mai 2021 de Primăria municipiului Aba Iulia, aflat la fila x.

Prin urmare, la acest moment, reclamantul este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților, pe cale de ordonanță președințială, la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acesteia.

În concluzie, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte, va admite recursurile declarate de pârâți și, în rejudecare, va anula acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca netimbrat; va admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor din România, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va anula acțiunea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței nr. 62/2021 din 22 martie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în rejudecare, anulează acțiunea formulată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.