ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5817/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare in judecata înregistrată la data de 16 februarie 2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta UAT comuna Alunu, a solicitat, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării H.G. nr. 1100/2020, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea hotărârii de guvern.

Prin sentința civilă nr. 244 din 3 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității acțiunii pentru netimbrate și a anulat cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Alunu, prin Primar A., ca netimbrată.

Împotriva hotărârii menționate în punctul I.2 anterior, a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Alunu, prin care, invocând prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că soluția de anulare a cererii sale drept netimbrată este nelegală, în contextul în care aceasta a achitat, la data de 26 februarie 2021, taxa judiciară de timbru, în cuantum de 20 de RON, stabilită în sarcina sa, comunicând totodată instanței, prin poștă electronică, dovada achitării acesteia, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în susținerea recursului.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Guvernul României a solicitat anularea recursului, apreciind că recurenta nu a indicat și nici nu a dezvoltat motive de nelegalitate care să fie încadrate de aceasta în cele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., apreciind, în esență, că cererea de recurs formulată de reclamantă nu este conformă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.. De asemenea, din perspectiva aspectelor de fond aferente soluționării căii de atac, intimatul - pârât a apreciat că prima instanță a realizat o corectă aplicare atât a normelor procedurale reglementate de prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 1, art. 16, art. 27 și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, sub aspectul modului de stabilire a obligației de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de RON, cât și a dispozițiilor art. 197 C. proc. civ. și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, sub aspectul anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată, apreciind că partea reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013, iar prin rezoluția din data de 27 mai 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Excepția nulității recursului declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Alunu, astfel cum a fost aceasta invocată prin întâmpinarea formulată de intimatul - pârât Guvernul României, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Alunu, prin Primar A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte învederează că limitele controlului de legalitate în recurs sunt circumscrise exclusiv motivelor de recurs reglementate de art. 488 C. proc. civ., astfel cum sunt acestea invocate de către părți sau cum susținerile recurenților pot fi reîncadrate în una dintre ipotezele reglementate de sus indicatul text de lege. Deși prin cererea de recurs, reclamanta a înțeles să își întemeieze calea de atac promovată exclusiv pe prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, instanța de control judiciar apreciază că totalitatea criticilor invocate de aceasta se subsumează și prevederilor pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere numai când, prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, prevederile art. 175 alin. (1) din același act normativ, arătând, totodată, că actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.

Or, Înalta Curte apreciază că astfel de critici sunt fondate, în contextul în care cererea reclamantei, formulată la data de 16.02.2021, prin care UAT comuna Alunu a învestit instanța de judecată cu o acțiune, întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind suspendarea executării H.G. nr. 1100/2020, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea hotărârii de guvern, a fost anulată de prima instanță ca netimbrată, cu nerespectarea prevederilor art. 197 din C. proc. civ. și a prevederilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Instanța de control judiciar constată că potrivit prevederilor art. 197 teza a II-a din C. proc. civ.:

"Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii", iar potrivit prevederilor art. 33 alin. (2), prima teză din O.U.G. nr. 80/2013:

"Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței".

Din conținutul prevederilor art. 33 alin. (2) sus citat, rezultă că în condițiile emiterii și comunicării către partea reclamantă a unei adrese din categoria celor reglementate de art. 200 alin. (3) teza I C. proc. civ. (text de lege ce, într-o formă anterioară a C. proc. civ., a reprezentat alin. (2) al art. 200), în patrimoniul părții reclamante se nasc două obligații procesuale: cea de achitare a taxei de timbru și cea de transmitere, către instanța de judecată, a dovezii unei astfel de plăți. De asemenea, Înalta Curte reține că sancțiunea reglementată de art. 197 teza a II-a din C. proc. civ. nu poate fi dispusă de instanță decât dacă astfel de obligații nu au fost executate de parte.

Din circumstanțele concrete ale cauzei, rezultă că prin rezoluția din data de 18.02.2021, instanța de fond a stabilit, în sarcina recurentei - reclamante, obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON, instituind, totodată, drept dată limită pentru executarea acesteia, data termenului de judecată din 03.03.2021. Adresa prin intermediul căreia s-a adus la cunoștința reclamantei sus indicata obligație, a fost comunicată părții la data de 24.02.2021, iar din extrasul de cont aflat la dosarul instanței de recurs, rezultă că aceasta a executat o astfel de obligație, prin plata realizată, prin virament bancar, la data de 26.02.2021, în extrasul de cont fiind menționat expres faptul că aceasta viza dosarul nr. x/2021.

De asemenea, din înscrisurile aflate la dosarul instanței de recurs, Înalta Curte reține că, la data de 01.03.2021, anterior termenului de judecată din 03.03.2021, recurenta - reclamantă a comunicat instanței, prin poștă electronică, dovada de achitare a taxei de timbru, comunicarea fiind efectuată de aceasta atât pe adresa electronică a registraturii secției a IX-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București - registraturaS9contenciosCAB@just.ro - dar și pe cea a secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe - registraturaS8contenciosCAB@just.ro - adresele de corespondență utilizate de reclamantă coincizând cu cele comunicate public de către Curtea de Apel București pe pagina sa oficială de internet. O astfel de conduită a recurentei - reclamante denotă diligența pe care aceasta a arătat-o în vederea executării obligației de trimitere a dovezii de plată către instanța de judecată.

În contextul descris anterior, este evident că recurenta - reclamantă a executat, în termen, ambele obligații ce îi incumbau, rațiunile, pentru care sus indicata dovadă de plată nu a ajuns să fie atașată dosarului cauzei, fiind independente de orice culpă a părții.

Înalta Curte are în vedere atât faptul că accesul la justiție trebuie să fie efectiv, iar drepturile părților litigante nu pot fi suprimate sau afectate de factori extrinseci, vizând modul în care se realizează fluxul documentelor primite de instanță, cât și principiul dreptului la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 6 din C. proc. civ., în teza a II a alin. (1) al unui astfel de text normativ fiind reglementată și obligația instanței de judecată de a dispune toate măsurile permise de lege, în scopul protejării unui astfel de drept.

Întrucât normele ce reglementează principiile fundamentale ale procesului civil ocrotesc un interes public, actul de procedură săvârșit cu nerespectarea acestora atrage nulitatea absolută. Mai mult, prin anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile în care reclamanta a probat că și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, s-a creat acesteia o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței atacate, întrucât reclamantei i-a fost refuzată soluționarea pretențiilor formulate, pentru considerente ce reprezintă consecința unor elemente organizatorice ce au apărut în mecanismul de funcționare al departamentelor instanței de judecată.

Așadar, se poate concluziona că, prin hotărârea dată de instanța de fond, aceasta a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, sens în care Înalta Curte apreciază întemeiat motivul de nelegalitate reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., căruia i se subsumează recursul formulat în prezenta cauză.

Prin urmare, întrucât în cauza de față Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată, omițând să observe aspectul îndeplinirii, de către reclamantă, a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, stabilite în sarcina sa, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe este afectată de nelegalitate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496, raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Alunu, prin Primar A. împotriva sentinței civile nr. 244 din 3 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.