ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5115/2021

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată în data de 08.10.2020 pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună în sensul soluționării contestației ce este formulată, cu privire atât la Rezoluția de clasare nr. 1743/A din 02.06.2020, întocmită și emisă de către pârâtă, în dosarul înregistrat cu nr. x, precum și cu privire, în mod distinct, la Rezoluția din 10.09.2020, înregistrată în lucrarea nr. C20-1165, ce a fost dată de către Inspectorul Șef, în soluționarea plângerii, la soluția de clasare, din 02.06.2020.

Prin sentința civilă nr. 386 din data de 23 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a ignorat toate apărările și cauzele de nulitate invocate în cadrul acțiunii, luând în considerare exclusiv numai apărările formulate de pârâtă. În aceste condiții, a apreciat recurentul că nu există o analiză și o soluționare a cauzei care să reflecte respectarea principiului contradictorialității, rolului activ, adevărului obiectiv în raport de elementele esențial invocate și privind neregularitățile concret exprimate în cadrul dosarului.

A menționat recurentul că, în ciuda tuturor neregularităților invocate, instanța de fond nu a găsit, totuși, că erau îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare.

A mai arătat că instanța de fond nu a respectat principiile egalității de tratament aplicat părților, principiul legalității, principiul contradictorialității. Astfel, a apreciat că se evidențiază nesocotirea și nerespectarea gravă a principiilor și obligațiilor impuse prin art. 20 din C. proc. civ.. Totodată, nu au fost respectate nici prevederile art. 22 din C. proc. civ.

Totodată, soluția a fost pronunțată în condițiile încălcării formei și conținutului legal, nefiind respectate condițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

A concluzionat recurentul că judecătorul fondului nu s-a conformat nici obligației impuse de art. 2545 alin. (2) C. civ. și că soluția a fost dată cu încălcarea regulilor și principiilor de procedură, care și atrag sancțiunea nulității, soluție și vădit nemotivată, în raport cu actele, situația dosarului, apărările invocate, dat fiind și motivele străine cauzei, unele și contradictorii.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună în sensul soluționării contestației ce este formulată, cu privire atât la Rezoluția de clasare nr. 1743/A din 02.06.2020, întocmită și emisă de către pârâtă, în dosarul înregistrat cu nr. x, precum și cu privire, în mod distinct, la Rezoluția din 10.09.2020, înregistrată în lucrarea nr. C20-1165, ce a fost dată de către Inspectorul Șef, în soluționarea plângerii, la soluția de clasare, din 02.06.2020.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", este nefondat.

Acesta vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul a arătat că instanța de fond a ignorat toate apărările și cauzele de nulitate invocate în cadrul acțiunii, luând în considerare exclusiv numai apărările formulate de pârâtă. În aceste condiții, a apreciat recurentul că nu există o analiză și o soluționare a cauzei care să reflecte respectarea principiului contradictorialității, rolului activ, adevărului obiectiv în raport de elementele esențial invocate și privind neregularitățile concret exprimate în cadrul dosarului.

A mai susținut recurentul că instanța de fond nu a respectat principiile egalității de tratament aplicat părților, principiul legalității și principiul contradictorialității. Astfel, a apreciat că se evidențiază nesocotirea și nerespectarea gravă a principiilor și obligațiilor impuse prin art. 20 din C. proc. civ.. Totodată, a susținut că nu au fost respectate nici prevederile art. 22 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt neîntemeiate. Verificând sentința atacată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., reține instanța de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancțiunea nulității, ținându-se seama de principiile dreptului la apărare, al disponibilității și contradictorialității ce guvernează procedura civilă. Astfel, nu se poate reține încălcarea principiilor invocate de recurent, prevăzute de art. 7 alin. (2), art. 8, art. 14 alin. (5) și (6), art. 20, art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.

De altfel, se constată că, prin criticile sale, recurentul-reclamant exprimă, de fapt, nemulțumiri generale cu privire la modul de soluționare a cauzei.

Înalta Curte apreciază că și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6) din C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

Examinând considerentele sentinței, raportat și la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", Înalta Curte constată că hotărârea recurată este motivată.

Obligația de motivare nu impune o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susținere a părților, ci expunerea raționamentului juridic care a determinat aprecierea și convingerea judecătorului pentru soluția pronunțată. Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument și fiecărei susțineri invocate de părți, acestea putând fi grupate și analizate raportat la motivul de nelegalitate a actului administrativ căruia i se circumscriu.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Instanța de fond a reținut situația de fapt și a expus concret argumentele de fapt și de drept pentru care a apreciat netemeinicia cererii de chemare în judecată, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Împrejurarea că instanța de fond nu și-a însușit argumentele reclamantului nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere argumentarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de motivele invocate de părți prin căile procesuale reglementate de lege și nu de cele invocate de reclamant.

O soluție sau alta a instanței de fond presupune preluarea filtrată, totală sau parțială a argumentelor unei părți în conflictul judiciar dedus judecății și înlăturarea explicită sau implictă a argumentației celeilalte părți, astfel că respingerea acțiunii reclamantului s-a întemeiat pe argumentele invocate de partea adversă, însușite de instanța de fond, iar susținerile reclamantului au fost apreciate, în consecință, nefondate.

Cu privire la susținerile recurentului în sensul că, în ciuda contextului de neregularități invocate, instanța de fond nu a apreciat, totuși, că sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare în cadrul arătat de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, instanța de control judiciar apreciază că sunt neîntemeiate.

În mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, având în vedere comunicarea către reclamantei a notei de constatare a reclamației administrative nr. 571/BIRP/03.10.2019 care reprezintă motivarea în fapt și în drept a adresei nr. x/08.10.2019. Totodată, menționarea faptului că reclamantul poate formula plângere la instanță în condițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 nu atrage abaterea disciplinară a magistratului, având în vedere că aceasta reprezintă o reproducere a dispozițiilor legale, nu o apreciere personală a acestuia.

Concluzionând, Înalta Curte apreciază că toate susținerile recurentului sunt neîntemeiate și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 386 din data de 23 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 386 din data de 23 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 octombrie 2021.