ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4664/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual.

Prin cererile de chemare în judecată conexate, reclamantul A. pentru B. a solicitat desființarea rezoluțiilor emise de Inspecția Judiciară nr. 5416/IJ/1052/DIP2017, nr. x/2017, nr. x/2018 și nr. x/2018.

La data de 31.05.2019, terțul intervenient A., mandatarul părții reclamante, a formulat cerere de intervenție, arătând că înțelege să participe la proces pentru susținerea cererii de chemare în judecată și pentru admiterea tuturor demersurilor deja efectuate, dat fiind că nu reușește să o susțină pe reclamantă în calitate de mandatar, afirmând că a formulat o cerere care are caracterul unei intervenții principale.

Prin încheierea din data de 20 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de intervenție voluntară formulată de terțul intervenient A., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs A..

Prin decizia nr. 1623 din 12 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a respins excepția de necompetență materială a instanței, invocată de recurentul A..

S-a respins recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 20 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 1623 din 12 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a formulat contestație în anulare A., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 teza întâi din C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei, trimiterea dosarului Curții de Apel București, secția a VIII-a CAF pentru competenta soluționare a recursului declarat împotriva respingerii cererii de intervenție în dosarul nr. x/2017.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că instanța competentă să soluționeze recursul nu este Înalta Curte de Casație și Justiție, ci acesta ar fi trebuit înaintat unui complet specializat tot din cadrul Curții de Apel București, eventual format din doi judecători.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea contestației de față, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, reține cele ce urmează:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 503 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

În raport cu aceste prevederi, contestația în anulare exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită.

Astfel, pentru a fi admisibilă calea de atac extraordinară este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, toate condițiile impuse de dispozițiile legale anterior menționate.

În speță, contestatorul avea deschisă calea extraordinară de atac numai în situația în care hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Analizând decizia atacată în prezenta cauză, se constată faptul că recurentul a invocat în timpul ședinței publice din 12 martie 2020 excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar această instanță s-a pronunțat asupra excepției în sensul respingerii.

Dispozițiile legale ale art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicare, ele trebuie să fie interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil alt recurs.

Dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și consolidat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, presupune examinarea în mod real și adecvat a apărărilor părților, însă respectarea acestui principiu convențional de către o instanță de judecată nu poate fi verificată pe calea contestației în anulare, adică a unei căi extraordinare de atac din dreptul intern, întrucât legiuitorul național nu a reglementat un astfel de motiv de retractare a unei hotărâri irevocabile.

Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. Contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit - în opinia contestatorului - probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental". De asemenea, instanța europeană a subliniat permanent că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție (Mitrea c. România, nr. 26105/03 din 29 iulie 2008, și C. c. România, nr. 8727/03 din 7 iulie 2009).

Față de cele ce preced, se apreciază că, în pricina de față, contestația în anulare formulată nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute în textul legal susmenționat, deoarece motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele reglementate de dispozițiile citate.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1623 din 12 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1623 din 12 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.